Pe acest blog am scris de două ori despre gazele de şist. Prima dată eram novice şi neîncrezător, a doua oară, după ce mai studiasem, eram oarecum iritat de lipsa de răspunsuri la unele întrebări. Amicii de pe Facebook au văzut întrebările şi au polemizat. Aşa că mă trezesc cu un telefon de la producătorul emisiunii mele şi directorul de programe TV Neptun, Sorin Lucian Ionescu, care m-a luat scurt: 

„Vine Thomas Holst la o emisiune la noi. I-am povestit de tine şi de întrebările tale. E dispus să discute cu tine. Tu?” Răspunsul a fost: „Aşa ceva nu se ratează!”

  Uite aşa, m-am trezit faţă în faţă cu managerul Chevron - România. Am schimbat cărţi de vizită şi s-a arătat oarecum surprins de faptul că sunt preot, jurnalist, blogger şi inginer. I-am arătat textele şi a zâmbit văzându-şi poza. I-am explicat că după ce m-am documentat mai bine şi am văzut interviurile acordate deja, aş vrea nişte lămuriri, pentru adevărul.ro, mai ales că tăcerea, pe subiectele delicate şi manifestate în stradă, poate fi nocivă, provocând păreri unilaterale, asemenea sectarizării credinţei. A acceptat imediat să răspundă, dar neavând timpul necesar pentru a realiza un interviu pe loc, mi-a propus varianta de întrebări pe e-mail. Am acceptat, i-am trimis întrebările, iar după câteva zile aveam răspunsurile în mail (cam laborioase, după mine). Iată-le integral, mai jos. Concluziile vă aparţin.

 

Opinia publică este frământată pe tema exploatării argilelor gazeifere din pricina unor acidente ce au cauzat probleme de mediu. Pe Internet se găsesc date despre aceste situaţii, care fundamentează protestul şi neîncrederea cetăţenilor. Cum vede compania Chevron aceste accidente? Care sunt explicaţiile dvs.?

Thomas Holst, Country Manager Chevron Romania Exploration and Production (T. H.): Fracturarea hidraulică este utilizată de peste 60 de ani (încă din anii ’40), în mai mult de două milioane de sonde din întreaga lume. În Statele Unite, 90% dintre sondele de petrol şi gaze au fost supuse fracturării pentru a stimula producţia. Astfel, fracturarea hidraulică a fost folosită în peste 1,1 milioane de puţuri din SUA. Agenţia de Protecţie a Mediului (EPA) din Statele Unite a declarat că nu există nicio legătură între poluarea apelor subterane şi utilizarea fracturării hidraulice. Aşadar, nu este vorba despre 1.000, nici de 10.000, nici măcar de 100.000, ci de peste 1 milion de sonde.

O serie de rapoarte realizate de autorităţi independente şi experţi în domeniu au descoperit, după analize îndelungate,că nu există nicio legătură între contaminarea apelor subterane şi fracturarea hidraulică.

Mai mult decât atât, apariţia metanului în puţurile de alimentare cu apă din zona Pennsylvania este un aspect bine cunoscut. Recent, au fost publicate o serie de studii care prezintă argumente ştiinţifice pentru acest fenomen.

U.S. Geological Survey (Serviciul Geologic al SUA) a publicat, la sfârşitul lunii iunie, un raport care a identificat niveluri detectabile de metan în 30% din puţurile de apă din care au fost colectate probe, într-o zonă în care nu avusese loc niciun foraj. 

Un alt studiu publicat de National Ground Water Association (Asociaţia Naţională a Apelor Subterane) în revista lor „Groundwater” a constatat următoarele: “Testarea a 1.701 puţuri de alimentare cu apă din nord-estul Pennsylvaniei a demonstrat că metanul este omniprezent în apa subterană…” şi nu prezintă corelaţii cu extracţia gazelor naturale din argilite. 

Energy In Depth analizează un studiu recent efectuat de Duke, care concluzionează că: “practic, cercetătorii au găsit metan în toate puţurile de apă din care au luat probe, indiferent de apropierea lor faţă de sondele de gaze naturale.” Se sugerează apoi că aceste „concentraţii de metan pot fi legate de sondele din câmpul Marcellus, însă testarările realizate dinaintea forajelor (efectuate de U.S. Geological Survey), în exact aceeaşi regiune a statului,au contrazis direct această afirmaţie. Nu este întâmplător că încă nu există dovezi că fluidele de fracturare hidraulică ar migra din adâncime şi ar contamina stratele acvifere.”

Chevron va prevala probe de apă subterană din zonele înconjurătoare amplasamentelor sale. Acestea se colectează înainte de începerea forajelor şi se testează pentru a detecta prezenţa hidrocarburilor şi a anumitor substanţe chimice. După finalizarea sondei se vor strânge noi mostre de apă, urmând ca acestea să fie analizate. Prin compararea probelor, putem monitoriza condiţiile de calitate a apei înainte şi după încheierea activităţii.

SUA, Polonia, Spania, Canada, Australia, Marea Britanie, China şi multe alte ţări investesc deja milioane de euro pentru a explora şi exploata gazul natural din argilite.

Compania noastră este de părere că prin accesul la informaţii concrete şi corecte despre cum funcţionează procesele de explorare şi exploatare, din ce în ce mai mulţi oameni vor înţelege că gazul natural din argilite reprezintă o oportunitate pentru a obţine securitate energetică, pentru a crea locuri de muncă şi a dezvolta o energie cu ardere curată, într-un mod sigur şi responsabil.

 

Compania Chevron se descrie ca utilizând tehnologii foarte noi şi foarte sigure (de ex. puţuri securizate cu multiple straturi de beton şi oţel). Concret, la câte dintre sonde aţi avut incidente de mediu legate strict de tehnologia de fracking (contaminări apă, sol sau aer)?

T. H.: Cultura noastră influenţează tot ceea ce facem şi ne străduim să acţionăm de fiecare dată în mod corect. De aceea, angajaţii noştri au dreptul şi obligaţia de a opri activitatea de lucru în cazul în care observă o problemă la echipamentele sau utilajele folosite. Chiar dacă se dovedeşte a fi o alarmă falsă, angajatului nu i se aplică nicio sancţiune. Această Excelenţă Operaţională şi regulile stricte de siguranţă sunt motivul pentru care am devenit compania cu cea mai scăzută rată a accidentelor de muncă în rândul liderilor din industrie.

În general, sondele au minim patru straturi de oţel şi trei de ciment - cu o grosime între 10 şi 14 mm a straturilor de oţel şi între 35 şi 76 mm a celor de ciment.

Pe lângă această barieră tehnologică, există şi una naturală care împiedică fluidul de fracturare să contamineze apele subterane. Este important să ştim că, între pânza freatică, adică apa potabilă (aflată la max. 300 m adâncime), şi aceste roci argiloase din care sunt extrase gazele (aflate la aprox. 3000-4000 m adâncime), există multe straturi de roci impermeabile care asigură practic o barieră de netrecut. Astfel, până în prezent, nu a existat nici un caz documentat oficial în care resursele de apă potabilă să fi fost contaminate în urma operaţiunilor de fracturare hidraulică.

 

S-a spus că tehnologia de fracking nu este chiar aşa de nouă, că ea se foloseseşte şi în tehnologiile de extracţie zis clasice. Există riscuri mai mari de accidente în cazul facking-ului orizontal decât la fracking-ul vertical?

T. H.: Fracturarea hidraulică este o tehnologie de încredere care se utilizează în explorarea petrolului şi gazelor încă din anii 1940, în peste două milioane de sonde din lume, inclusiv din România.

Această îmbinare a celor două tehnologii are un impact redus asupra mediului deoarece, în etapa de dezvoltare pot fi forate mai multe puţuri orizontale de pe aceeaşi platformă. Astfel, este nevoie o suprafaţă mai mică de teren, mai puţine platforme şi mai puţine drumuri. De exemplu, de pe aceeaşi platformă pot fi forate până la maximum 16 puţuri orizontale.

Totodată este important să menţionăm că terenul utilizat este protejat şi restaurat imediat după ce operaţiunile de foraj sunt finalizate.

 

Un alt subiect care inflamează spiritele îl constituie substanţele folosite în fracking. Pe site-ul Chevron am văzut o listă cu aceste substanţe, unele dintre ele fiind catalogate ca fiind cancerigene sau radioactive. Au ele avizele necesare pentru a fi folosite? Se folosesc în fracturare şi alte substanţe, care nu se fac publice, cum susţin alte date de pe Internet? Dacă da, din ce motive nu se fac publice?

T. H.: Fluidul utilizat în fracturarea hidraulică este de obicei un amestec de 99,5% apă şi nisip (sau particule artificiale de mărimea nisipului denumite propanţi) şi 0,5% aditivi. Aditivii utilizaţi variază în funcţie de caracteristicile specifice ale formaţiunii geologice dezvoltate. 

Ei sunt similari celor folosiţi în articole de uz casnic, precum antiperspirante, produse de colorare a părului sau de curăţenie. Aceşti aditivi sunt adăugaţi pentru a îmbunătăţi eficienţa fracturării. Ei reduc frecarea, îngroaşă apa care transportă nisipul, previn dezvoltarea bacteriilor şi corodarea conductelor. 

Pot să vă dau exemplu câţiva aditivi şi modul în care ei sunt folosiţi în viaţa noastră de zi cu zi:

  • Izopropanol - îngroaşă fluidul de fracturare şi se găseşte în antiperspirant şi colorant pentru păr;
  • Etilen glycol - previne depunerile de piatră pe conducte, utilizat în produse de curăţenie; şi
  • Ulei mineral - reduce frecarea dintre fluid şi conductă, folosit şi în demachiante sau bomboane de zahăr.

Mai este important să atragem atenţia asupra concentraţiilor extrem de scăzute în care aceşti aditivii se regăsesc în fluidul de fracturare.

Totuşi, în România, Chevron se află în faza de explorare. În Dobrogea au loc studiile geofizice 2D, iar în judeţul Vaslui, compania noastră va realiza, în anul 2013, exclusiv activităţi de explorare.

Având în vedere faptul că ne aflăm în faza de explorare, Chevron nu a aplicat pentru obţinerea permisului necesar în cazul folosirii fracturării hidraulice deoarece această metodă nu se foloseşte în explorare. În cadrul acestei etape, compania noastră urmăreşte să identifice caracteristicile formaţiunilor geologice existente. Fluidul de fracturare şi aditivii din compoziţie se stabilesc în funcţie de rezultatele analizei geologice.

Chevron susţine dezvăluirea aditivilor chimici utilizaţi în fracturarea hidraulică. În SUA, dezvăluim voluntar aceste informaţii publicului prin FracFocus.org şi vom fi la fel de transparenţi în ceea ce priveşte activităţile noastre în Europa. Aici vom publica lista aditivilor chimici utilizaţi în procesul de fracturare hidraulică printr-un site al OGP(Asociaţia Internaţională a Producătorilor de Petrol şi Gaze - International Association of Oil and Gas Producers) numit NGS FACTS (www.ngsfacts.org).

Dacă vizitaţi websitul de mai sus acum, puteţi descărca o listă cu informaţii pe care le-am oferit voluntar şi în care sunt detaliaţi aditivii utilizaţi în fracturarea hidraulică a puţului Z1 din Polonia. Aceasta a fost finalizată cu succes şi fără incidente în luna iulie a acestui an.

 

Un punct sensibil al tehnologiei de fracking este cantitatea mare de apa utilizată. Ştim însă că apa se foloseşte şi la exploatarea hidrocarburilor convenţionale. Comparativ cu această situaţie, care este diferenţa de cantitate între apa din fracking şi cea din injecţia clasică? De unde procuraţi cantităţile necesare?

T. H.: În faza de explorare, necesarul de apă este de 1.500 m3. De exemplu, irigarea unui hectar de rapiţă necesită 600 m3 de apă. Putem spune că necesarul de apă este acelaşi cu irigarea a 2,5 hectare de rapiţă, aceasta fiind de altfel aproximativ aceeaşi suprafaţă necesară forării unei sonde de explorare.

O sondă obişnuită de gaze naturale din argilite necesită, în faza de exploatare, 10.000 - 20.000 metri cubi de apă pentru instalare, forare şi finalizare. Aceasta echivalează cu volumul a patru-opt bazine de înot olimpice. Deşi este o cantitate de apă considerabilă, ea este mult mai redusă comparativ cu consumul general de apă din regiune şi cu alte surse de energie.

Volumul de apă proaspătă consumată în procesul de fracturare hidraulică depinde de volumul de apă de “retur” produs din activităţile de fracturare din apropiere. De aceea, principalul obiectiv al companiei Chevron este să reutilizeze apa ori de câte ori este posibil în operaţiunile de fracturare. Procentul de apă care revine la suprafaţă depinde de proprietăţile geologice ale argilelor gazeifere, de cantitatea de apă pe care acestea o reţin şi dimensiunea fracturilor create.

În cadrul operaţiunilor de explorare şi exploatare, deciziile cu privire la consumul de apă sunt bazate pe recomandările autorităţilor locale şi sunt strict stipulate în permisul referitor la gestionarea apei. Acest permis este emis pentru fiecare puţ în parte tocmai pentru a reduce posibilele interferenţe cu nevoile de apă ale comunităţii locale. În România, cantitatea de apă necesară va fi cumpărată de la un distribuitor autorizat, conform indicaţiilor Administraţia Bazinelor de Apă.

 

Ce se întâmplă cu soluţiile de fracking, după epuizarea zăcământului gazeifer? Rămân în straturile din subsol sau sunt recuperate total? Dacă rămân în subsol, creşte riscul de mediu odată cu trecerea timpului?

T. H.: Aşa cum am spus şi mai sus, fluidul utilizat în fracturarea hidraulică este de obicei un amestec de 99,5% apă şi nisip (sau particule artificiale de mărimea nisipului denumite propanţi) şi 0,5% aditivi. Aditivii folosiţi variază în funcţie de caracteristicile specifice ale formaţiunii geologice dezvoltate. Ei sunt similari celor utilizaţi în articole de uz casnic, precum antiperspirante, produse de colorare a părului sau de curăţenie.

Aditivii revin la suprafaţă odată cu apa de retur care se acumulează în procesele de forare şi fracturare. Această apă este ţinută temporar în iazuri special amenajate sau în cisterne portabile. Cu ajutorul acestor soluţii de contenţie se reduce riscul deversărilor accidentale în mediu sau infiltraţiilor în acviferele de suprafaţă.

Din cauza presiunii utilizate în cadrul fracturării hidraulice, în timpul primelor săptămâni de la începerea producţiei, un procent mare din apa folosită se va întoarce la suprafaţă. Această apă uzată, reziduală, poate fi reciclată în cantităţi mari pentru refolosire. Atunci când reciclarea nu mai este posibilă, apa „rămasă” este transportată la staţii autorizate pentru depozitare.

În Statele Unite, evoluţia tehnologică ne-a permis să reciclăm până la 90% din apa utilizată, iar în anumite cazuri procentul a atins chiar 100%.

Este important să menţionăm că fluidul care rămâne în subsol după terminarea operaţiunilor nu poate să treacă nici de bariera tehnologică şi nici de cea naturală (aflată la aprox. 3000-4000 m adâncime), acestea împiedicând fluidul de fracturare să ajungă la apele subterane (aflate la max. 300 m adâncime).

 

Chevron va raporta permanent Statului Român toate datele privind stadiile procesului de explorare/exploatare din perimetrele concesionate? Dar către populaţie, ce veţi raporta?

T. H.: Pentru noi este important să obţinem încrederea publicului în activităţile noastre. Parteneriatele pe care le dezvoltăm cu părţile interesate au un rol central în modul în care ne desfăşurăm activitatea, iar comunicarea este cheia acestei colaborări. Înţelegem că oamenii din comunităţi şi alte părţi interesate au întrebări de pus şi preocupări cu privire la orice activitate industrială. Ne-am angajat să răspundem tuturor preocupărilor exprimate, prin consultări frecvente cu persoanele interesate de la toate nivelurile. Transparenţa provine dintr-un dialog deschis, reciproc şi raţional, bazat pe date ştiinţifice şi tehnice.

Astfel, suntem determinaţi să comunicăm deschis şi transparent cu comunităţile locale, pentru a explica mai bine beneficiile gazelor naturale din argilite, precum şi măsurile pe care le luăm pentru a evita riscurile implicate. Suntem hotărâţi să ascultăm preocupările grupurilor şi indivizilor interesaţi şi suntem pregătiţi să iniţiem o serie de activităţi pentru a-i ajuta să înţeleagă mai bine ce înseamnă forajul pentru a explora gazele naturale din argilite.

Suntem încrezători că odată ce vom oferi acces la informaţii concrete şi corecte şi vom prezenta analize şi date ştiinţifice cu privire la acest proces, mult mai multe persoane vor înţelege că gazele naturale din argilite reprezintă o sursă de energie curată şi o oportunitate pentru o viaţă mai bună. La nivel global, s-a dovedit că dezvoltarea şi producţia de gaze naturale din formaţiuni argiloase poate fi realizată într-un mod sigur şi responsabil faţă de mediu.

Chevron va continua dialogul cu publicul, comunităţile şi autorităţile locale cu privire la proiectele sale. Totodată, Chevron îşi reiterează angajamentul de a fi un partener responsabil pentru România, de a asigura o discuţie bazată pe date ştiinţifice şi de a prezenta oportunităţile de dezvoltare a potenţialului de resurse energetice ale României, care ar putea duce la o creştere economică, ar putea crea de locuri de muncă şi ar putea îmbunătăţi securitatea energetică a ţării.