Dinozaurul descoperit accidental într-o mină din Canada: fosila de peste 100 de milioane de ani s-a păstrat atât de bine, că pare o statuie

Descoperirea unei fosile vechi de 110 milioane de ani dezvăluie modul în care o specie de dinozaur îşi folosea armura de solzi în lupta cu duşmanii, dar şi pentru a se împerechea. Rămăşiţele, păstrate atât de bine încât par statuia unui dinozaur, au fost expuse într-un muzeu din Canada.

National Geographic a publicat primele imagini ale unei specii antice care a stat încastrată în piatră mai bine de 100 de milioane de ani.

Înainte de a fi asamblate în ceva regocnoscibil şi apoi expuse într-un muzeu, majoritatea fosilelor de dinozaur par, pentru ochiul lipsit de experienţă, nişte simple pietre. Însă rămăşiţele descoperite de câţiva mineri în Canada s-au păstrat atât de bine, că par a fi statuia unui dinozaur. Fosilele sunt atât de curate, încât oamenii de ştiinţă au putut să studieze chiar şi rămăşiţele pielii care acoperea armura solzoasă. 

Cu aproximativ 110 milioane de ani în urmă, acest dinozaur erbivor trăia în ceea ce este acum vestul Canadei, până când şi-a găsit sfârşitul într-o inundaţie. Însă asta i-a permis să-şi păstreze armura intactă, în detalii deosebite. Craniul său poartă în continuare plăci asemănătoare unor dale şi o piele fosilizată.

Descoperit accidental 

În martie 2011, Shawn Funk săpa în mina Millennium din Alberta cu un buldoexcavator mecanic, când a lovit „ceva mult mai dur decât piatra din jur“. La o privire mai atentă, Funk a descoperit ceva ce nu semăna cu nicio rocă din cele văzute de el, ci erau „şiruri de discuri maro, nisipoase, fiecare încastrat în piatră cenuşie“. 

Ceea ce a descoperit el reprezintă o fosilă dinozaur care cântăreşte o tonă şi care în prezent este expusă la Muzeul de Paleontologie Royal Tyrrell din Canada. Exemplarul din care făcea parte fosila avea o lungime de 5,5 metri şi cântărea 1.300 de kilograme. Testele chimice au dezvăluit urme ale pigmentului, oamenii de ştiinţă fiind de părere că avea o culoare roşiatică.

FOTO National Geographic

„Nu-mi venea să cred! Era un dinozaur! Când am văzut prima oară imaginile, eram convinşi că vom vedea un alt plesiosaur (n.red. o reptilă marină descoperită destul de des)“, spune Donald Henderson, custodele dinozaurilor de la muzeu. 

Aproape şase ani mai târziu, Michael Greshko de la National Geographic a vizitat muzeul. „Un mozaic osos acoperă gâtul şi spatele, iar cercuri gri conturează solzii. Gâtul său este curbat graţios spre stânga, ca şi cum s-ar întinde spre o plantă gustoasă. Dar aceasta nu este o sculptură realistă. Este un dinozaur real, pietrificat de la bot până la şolduri“, spune el. 

Un tanc pe patru picioare 

Mai exact, este vorba de partea cuprinsă între bot şi şolduri a unui nodosaur, „membru a subgrupului puternic blindat Ankylosaurus (dinozauri cu armură)“, care a trăit în perioada cretacică. Aceste erbivore masive, care se deplasau pe patru picioare, seamănă cu o specie între şopârlă şi leu, dar acoperită cu o carapace solzoasă, potrivit Washington Post.  

FOTO National Geographic

Spre deosebire de verişorii săi din subgrupul Ankylosaurus, nodosaurului îi lipseşte căpătul osos, asemănător cu o crosă, de la coadă. În schimb, era dotat cu plăci blindate, cu un fel de moviliţe şi ghimpi de 50 de centimetri, pentru protecţie, potrivit Muzeului de Istorie Naturală Smithsonian.

Cu cei doi spini care îi ieşeau din umăr se apăra de prădători. Deşi nu este clar dacă mărimea acestor ghimpi influenţa atracţia animalului faţă de sexul opus, cercetătorii sunt de părere că armura, în combinaţie cu aceste coarne amplasate în partea din faţă a corpului, reprezenta o parte esenţială a ritualului de împerechere. Armura şi armele lor naturale ar fi servit scopului dublu de a speria duşmanii şi de a atrage perechea.

„Cu cât mă uit mai mult, cu atât devine mai uluitor. Resturile fosilizate ale pielii încă acoperă plăcile de armură. Piciorul drept din faţă se află acolo, cu cele cinci degete. Pot să-i număr solzii. Nu avem un schelet. Avem în faţă un dinozaur aşa cum arăta el“, a declarat  Caleb Brown, cercetător în cadrul muzeului. 

Motivul pentru care acest dinozaur s-a păstrat atât de bine ţine de noroc (nu şi pentru nodosaur). 

Cercetătorii cred că acesta se afla pe marginea unui rău, când a fost surprins de o inundaţie. Acesta ar fi plutit până în locul în care în prezent se află mina în care a fost descoperit şi s-a scufundat. 

Acolo, mineralele s-au infiltrat în pielea şi armura sa, permiţându-i dinozaurului să-şi păstreze forma intactă în timp ce a fost acoperit de straturi de rocă de-a lungul a milioane de ani.