Decenii irosite într-o perioadă favorabilă pentru istoria neamului românesc

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Otto von Bismarck, cancelarul Germaniei, îi spunea ministrului român de Externe: „Viitorul României stă în munca ei spre a trage folos din avuţiile imense ce le posedă“. Într-adevăr, România avea un profil unic de ţară bogată – pe care Bismarck l-a înţeles acum aproape un secol/jumate. Din nefericire din politica românească a lipsit o strategie coerentă pentru dezvoltare economică competitivă pe termen lung!

Iată că vine Centenarul. Pot fi motive de sărbătoare ruinele fostelor fabrici moderne transformate în molozuri, dărâmături şi terenuri virane? Terenuri pe care, după  bunul plac şi cu neregulile ample, ne distrug sănătatea „solidarităţi” vicioase între samsari imobiliari/autorizări în construcţii care beneficiază imens (direct sau indirect)!

În contradicţie cu „avuţiile imense ce le posedă” (despre care cancelarul Germaniei Otto von Bismarck încerca să-i „conştientizeze” pe cei aflaţi la nivel înalt în serviciul Naţiunii), România este perpetuu la coada Europei (comparativ cu alte ţări). Dacă nu se vor adopta iniţiative radicale, va veni şi următorul Centenar şi ţara noastră tot nu va avea o dezvoltare de top, meritată.  

Pentru a se înţelege decalajul existent cred că se cuvin câteva întrebări retorice: (1) Ce calificative pot să aibă cei care s-au aflat în serviciul ţării noastre, la nivele înalte de conducere, şi nu au fost capabili să ne propulseze între ţările dezvoltate, în ciuda „avuţiilor imense ce le posedă”? (2) Nu au nicio vină cei care i-au ales, tolerat şi suportat pe cei care au făcut o carieră politică ratată pentru folosul ţării? (3) Numai liderii politici sunt de vină?  (4) Credea Bismarck că românii au aceeaşi „ambiţie a lucrului bine făcut”, precum au nemţii? (5) I-a trecut prin minte cancelarului Germaniei (măcar o clipă) că „avuţiile imense ce le posedă” România vor fi nimicite de „lichelele băştinaşe” cu funcţii vremelnice de decizie, îndeosebi în ultimele trei decenii?

Însă este fără relevanţă şi fără impact benefic doar să criticăm. Din păcate critica, e o „meserie” uşoară deprinsă înainte de ’89 la care ne pricepem toţi. Nu e recomandabil nici să ne facem că nu observăm. Ineficient şi dezonorant e şi să ne tot plângem. Trebuiesc iniţiative moderne, relevante şi clare. Iată o sugestie:

Strategia Inovatoare a României

Parlamentul ar trebui să conceapă un document strategic fundamental pentru progresul ţării. Un fel de „biblie” pentru dezvoltarea ţării noastre pe termen lung. O astfel de „biblie” ar putea fi denumită ”Strategia Inovatoare (SI) a României”. Scopul major al SI trebuie să fie implementarea unor politici competitive bazate pe inovaţie. Rolul unor astfel de politici este maximizarea beneficiilor economice în dezvoltarea ţării prin investiţii în cercetare şi educaţie. Sunt fonduri UE pentru cercetare (80 miliarde Euro) care aşteaptă proiecte competitive! Aşa se dezvoltă economic ţările avansate din UE. Strategia Inovatoare a României ar trebui să fie programul de dezvoltare al ţării noastre, elaborat şi îmbunătăţit succesiv, pentru fiecare legislatură parlamentară ce va urma. Mai precis, ar trebui generaţii de programe (succesiv îmbunătăţite): SI 2018-2022, SI 2023-2027, SI 2028-2032, ş.a.m.d.p.

Metodologia pentru SI este simplă: vechiul Parlament transmite noului Parlament programe de dezvoltare ale ţării noatre pe un interval determinat de timp. Îndrăznesc să consider SI ca pe un „testament sfânt pe termen lung”, făcut copiilor şi nepoţilor noştri, pentru care nu se admit compromisuri. Ar trebui ca la investiturile de parlamentari / miniştrii să se jure şi pe o astfel de „biblie”!

Strategia Inovatoare (SI) a României ar trebui să aibă două părţi:

  • Sursa de informaţie bazată pe o analiză în detaliu a caracteristicilor de bază ale României, a poziţiei economice a ţării noastre în UE, în special în regiunea Est Europeană.
  • Propuneri de măsuri, proiecte/programe şi tematici pentru noile direcţii de dezvoltare ale ţării.

Prima parte a SI trebuie să cuprindă o analiză riguroasă, detaliată care să fie principala sursă de idei şi de informaţie pentru partea doua. Scopul principal al analizei este identificarea domeniilor economice cheie, definirea obiectivelor strategice specifice ce ar trebui să fie respectate pe toată perioada de implementare a SI într-o legislatură parlamentară.

Partea doua este miezul SI. Ea trebuie să descrie misiunea, viziunea şi obiectivele specifice ale strategiei inovatoare a României. SI trebuie să  fie foarte inovativă pentru a răspunde provocărilor competiţiei economice internaţionale prin care să se creeze venituri din afara ţării (prin export).

Conceptul SI este simplu: realizarea de noi tehnologii, produse, servicii autohtone cu o mare valoare adăugată prin înaltă calificare. Acestea pot să crească PIB din care se poate asigura creşterea salariilor/pensiilor. Este unica soluţie (ştiinţifică, realistă şi viabilă) pentru venituri sustenabile.

Rezultatele SI şi impactul economic benefic pentru România se pot realiza printr-un echilibru între instituţiile de importanţă naţională (institute de cercetare, universităţi, întreprinderi private) şi companiile străine. Îndeosebi în mari centre economice (în care activează personal cu foarte înaltă calificare). Un astfel de echilibru trebuie să fie motorul de dezvoltare economică pe termen mediu şi lung al ţării. Trebuiesc avute în vedere exporturile cu impact mare economic în sectoare industriale cheie cum sunt, automatizarea industrială, soluţiile software pentru industrie etc. Deci, este nevoie de revigorarea ingineriei industriale, a electrotehnicii şi a electronicii prin finanţarea unor proiecte realiste, cu impact economic şi extrem de competitive.    

Schema pentru realizarea unor proiecte în cadrul SI cu impact economic credibil, bazate pe creativitate şi conversie a ştiinţei şi tehnologiei în noi produse, servicii şi procese este foarte simplă: Resurse -> Activitate -> Rezultate.                                 
                    
Coordonatorul fiecărui nou proiect propus trebuie să aibă răspunsuri clare la aceste trei componente. De pildă, trebuie să convingă printr-o analiza riguroasă că resursele cerute sunt obiectiv necesare. Câştigarea fiecărui proiect trebuie să se facă prin o competiţie transparentă, pe criterii de excelenţă ştiinţifică/tehnologică, impact economic credibil şi capacitatea clară pentru realizarea proiectului. Se cer reguli şi limitări foarte precise şi drastice împotriva conflictelor de interese (împotriva corupţiei) în atribuirea proiectelor.

Concluzii: Pe baza experienţei cred cu toată convingerea în exerciţiul şi plauzibilitatea progresului economic al ţării noastre prin o strategie inovatoare. Înainte de alegeri, în timpul alegerilor şi după, ar fi necesare dezbateri, impecabil de politicoase (!) şi de competente  pe proiecte cu mare impact benefic pentru Naţiune. Ar fi mult mai uşor pentru alegători deoarece ar putea să aleagă proiecte şi, implicit, pe autorii lor. Prezenţa la urne ar creşte considerabil, în mod firesc! 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite