De ce întârzie viitorul şi nu trăim ca în filmele SF? Pe scurt: din cauza ta

De ce întârzie viitorul şi nu trăim ca în filmele SF? Pe scurt: din cauza ta

În "Fundaţia şi Imperiul", Isaac Asimov a descris un viitor incredibil, dar mai avem până la el.

Suntem în 2015 şi ar trebui să avem maşini zburătoare, roboţi superinteligenţi şi poate telepatie şi teleportare. Dar n-avem, iar mare parte din vină revine fix omului.

De-a lungul timpului au fost nenumărate romane, filme, seriale şi desene animate în care s-a vorbit despre viitor. În 2015, filmul "Back to the future" ne prezenta holograme, adidaşi care se leagă singuri, maşini care zboară şi tot felul de tehnologii high-tech. Suntem în 2015 şi nu prea avem multe dintre gadgeturile şi confortul din acel film. Viitorul întârzie, oricât ar vrea oameni precum Ray Kurzweil sau Elon Musk să îl ducem la nivelul visurilor noastre. 

Anul acesta am scris pentru "Playtech" despre predicţiile lui Isaac Asimov şi Arthur C. Clarke. Dacă le-ai fi citit sau aflat la vremea lor, acestea ar fi fost cuceritoare. Dacă le afli acum, îţi dai seama că sunt industrii în care viitorul întârzie mai mult decât în altele şi cele mai mari probleme sunt fix cu omul care ar trebui să se grăbească spre viitor. O altă realitate tristă este că dacă Al Doilea Război Mondial nu s-ar fi întâmplat, computerele şi zborul spre Lună ar fi putut să nu fie la nivelul din prezent. Ar fi rămas la stadiul de planuri pentru care se alocă treptat bani.

Viitorul nostru este cu Internet, poate cea mai bună invenţie a secolului al XX-lea, telefoane mobile suficient de puternice cât să concureze cu PC-uri de acum cinci sau 10 ani şi cu diverse încercări de a afla mai multe despre Univers, de a explora planete şi de a şti, în definitiv, dacă există alţii ca noi şi cam care este locul nostru în acest spaţiu. Idei şi invenţii precum teleportarea, telepatia, zborul interstelar la viteze cu mult peste cea a luminii ori roboţii autonomi superinteligenţi sunt încă proiecte ale viitorului.

Încă nu plecăm pe Marte şi nici nu zburăm cu maşina

Nic Sârbu, într-un articol publicat în "Caţavencii" şi pe site-ul său, scrie despre acest viitor întârziat şi explică trei mari concepte: maşina zburătoare, coloniile pe Marte şi teleportarea. Pentru prima invenţie, el susţine că pur şi simplu ar fi prea multe accidente. Abia poţi controla, dar nu fără victime, ce se întâmplă pe şosele, dar dacă adaugi şi mersul pe verticală deja apar nenumărate probleme. Totuşi, dacă ai lua volanul din mâinile oamenilor şi ai transforma maşinile în unele autonome, poate că ai rezolva problema.

Când vine vorba de coloniile pe Marte, Alexandru Mironov a fost foarte optimist şi a spus că pânâ în 2100 omul va trimite un milion de oameni pe Planeta roşie. O colonie ar avea nevoie de circa 10.000 de oameni care să se reproducă suficient de divers cât să nu ducă la malformaţii, conform ştiinţei geneticii din prezent. Tehnologia actuală ne permite să trimite trei până la cinci oameni spre Marte, dar asta cu un zbor care ţine cel puţin un an şi jumătate. De asemenea, nu avem suficiente navete spaţiale. NASA a pierdut câteva de-a lungul timpului şi era singura agenţie mai dedicată acestei curse a cuceririi spaţiului. De asemenea, nu se alocă fonduri cu nemiluita, ca în Războiul Rece, pentru această cursă.

Tehnologia avansează, desigur, dar nu fără fonduri. Avem nevoie însă de mai mult de 85 de ani pentru a duce şi ţine în viaţă măcar suficienţi oameni cât să poată transforma un mic teritoriu din Marte într-o zonă locuibilă. Nic Sârbu susţine că duci 10.000 de oameni, cu actuala tehnologie, transport de câte trei persoane şi cu 25 de navete, în peste 250 de ani. Vise, deci!

Calcul pentru teleportare este cu mult mai interesant decât vizita pe Marte. Desigur că dacă ai pune un portal pe Pământ şi unul pe Marte, ai putea să faci peste noapte o colonie pe Planeta roşie. Totuşi, un om este construit din 2,6 x 1042 biţi de informaţie. Dacă ar fi transferaţi cu o lărgime de bandă de 30GHz, n-ar dura decât de 350.000 de ori mai mult decât viaţa Universului. Iar asta pentru un singur om. Totuşi, ţine cont că această teleportare presupune că un om este descompus şi recompus conform informaţiilor stocate despre el. Informaţiile ar fi stocate în computere, unele suficiente de puternice şi capabile să reţină foarte multe date. Apoi, omul ar fi imprimat 3D folosind aceste date. Pe scurt, este aproape imposibil să se întâmple ca în filme.

Poate, dar poate mai este şi o altă problemă: omul

Toate rândurile de mai sus despre viitor sunt frumoase. Isaac Asimov şi alţii au visat şi visează frumos despre Univers şi despre viitor. Totul este frumos până când vine vorba implementării. Oamenii se sperie foarte uşor de noile tehnologii. Chiar dacă acum nu mai ard pe rug vrăjitoare şi intelectuali, sunt milioane de oameni reticenţi la orice înseamnă nou. Un citat potrivit aici este al lui Steve Jobs, fondator Apple, care a spus că oamenii nu ştiu ce vor decât când le dai. 

În urmă cu peste un an şi jumătate scriam despre problemele cu care se confruntă Google în California din cauza oamenilor care văd în această companie răul absolut. Să fim înţeleşi, Google nu este bunătatea întruchipată, dar este o companie care a creat zeci de produse care ne fac vieţile mai bune, iar unul dintre ele putea fi Google Glass. Ar putea fi unul dintre ele şi maşina autonomă, căci cel mai mare pericol din fiecare maşină este însuşi şoferul.

În 2014, Anthony Levandowski, inginer specializat în dezvoltarea maşinilor autonome ale Google, era ameninţat cu moartea pentru că dezvoltă astfel de produse.  „Anthony Levandowski construieşte o lume inconştientă dominată de supraveghere, control şi automatizare. El ne este în acelaşi timp şi vecin“ este mesajul protestatarilor scrie pe o poză scoasă din Google Street View. Apoi, o femeie a fost atacată într-un bar pentru că purta Google Glass, un fel de smartphone prins după ureche care afişează informaţii pe o prismă din faţa ochiului.

Mai local, sunt români care se sperie că drac este inversul de la card şi de aceea în cardul electronic de sănătate stă chiar Satana. Tot în România, dar nu numai, sunt oameni care văd zeităţi în pietre, geamuri, sendvişuri şi nori. Deşi ar putea părea o prostie la prima vedere, este o trăsătură a omului şi pe niciunul dintre noi nu îl face mai special pentru că poate recunoaşte un chip: doi ochi, un nas, o gură. În final, sunt oameni care încă mai cred că omul n-a ajuns pe Lună şi totul a fost filmat într-un depozit de la Hollywood de tot felul de regizor talentaţi. 

Sunt mii de invenţii care cu siguranţă stau în mii de birouri şi laboratoare din lumea aceasta. Un doctor italian vrea să facă primul transplant de cap în 2017, Google vrea maşini autonome şi Facebook vrea să conecteze planeta la Internet. Totuşi, dincolo de întreg optimismul invenţiilor şi viitorului, acest viitor nu întârzie, ci este întârziat de fiecare om care nu vrea card electronic de sănătate, un computer sau o maşină fără şofer.

Nicio industrie nu este lipsită de riscuri, dar dacă omenirea nu şi le-ar fi asumat, am fi mâncat şi acum carne crudă şi legume pentru că focul ne ardea şi era distructiv.


Menţiune: Desigur că am exagerat în titlu şi tu, cititor, nu eşti per se vinovat că întârzie viitorul. Totuşi, eşti vinovat, dacă te sperie orice e nou, dacă crezi că în fiecare robot stă un criminal şi dacă în Google vezi Skynet din Terminator. Dacă îţi dai mai multă importanţă decât ai şi crezi că deasupra tuturor stă o divinitate care ştie mai bine pentru toată lumea, atunci s-ar putea să ai o mică vină pentru că nu avem maşini autonome, ochelari inteligenţi, roboţi inteligenţi care să ne ajute şi poate transplant de cap.

Hai pe Facebook ca să ştii ce-i nou şi când nu eşti pe site!

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările