Bombardierul care putea aduce victoria Germaniei în Al Doilea Război Mondial: Ajunge în orice loc din lume într-o oră

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În cursa pentru câştigarea celui de-Al Doilea Război Mondial, naziştii ar fi putut folosi bombardierul antipodal gândit de un austriac. Conceptul lui Eugen Sänger ar fi deveni un bombardier capabil să atace orice oraş din lume într-o oră.

Eugen Sänger a fost un om de ştiinţă austriac şi este creatorul bombardierul antipodal, prezentat în teza lui de doctorat. În fapt, un astfel de bombardier s-ar folosi de atmosferă, gravitaţie şi propulsoare foarte puternice pentru a ajunge mai rapid în orice ţară a lumii. În anii '30, Sänger şi-a susţinut teza de doctorat la Universitatea din Viena, conform PopScience.

Conceptul lui Sänger prevede construirea unui vehicul propulsat cu motoare rachetă până la limita de jos a stratosferei, unde s-ar fi separat de rachetă şi ar fi putut ajunge în orice loc al planetei în aproape o oră. În aterizare, bombardierul spaţial transforma energia cinetică în viteză. Lovindu-se de atmosferă, ar fi ricoşat. După câteva astfel de ricoşeuri, vehiculul ar fi pierdut energia cinetică şi amplitudinea oscilaţiei, iar în zbor subsonic venea spre pământ precum un planor. Secretul consta în construcţie: aripi mici şi un fuzelaj cu baza plată. Altfel spus, ar fi ricoşat precum o piatră pe suprafaţa unei ape.

Eugen Sänger şi-a botezat creaţia „bombardier antipodal“, datorită capacităţii sale de a zbura din orice punct şi de a ajunge oriunde în timp scurt. De asemenea, vehiculul n-ar fi consumat mult combustibil, doar la decolare. În rest, s-ar fi folosit de legile fizicii. El a cerut fonduri partidului nazist din Austria pentru construirea acestuia. Totuşi, în 1934 Ministerul Austriac al Apărării Naţionale a respins proiectul pe motiv că nu ar funcţiona un astfel de aparat de zbor.

Bombardierul gândit de un austriac şi care putea deveni cea mai puternică armă pentru Germania nazistă

image

Mai mult, combustibilul pe care bombardierul l-ar fi folosit era o combinaţie dintre oxigen lichid şi o hidrocarbură. Cercetătorii ştiau prea puţine lucruri despre oxigenul lichid şi cum ar reacţiona într-un astfel de zbor. Riscul de explozie la decolare sau pe parcurs era prea mare. Totuşi, naziştii au fost interesaţi şi i-au alocat fonduri lui Sänger şi a primit un loc într-un centru de dezvoltare a bombardierelor naziste. Însă, el nu se înţelegea cu supervizorul său, iar laboratorul a fost închis în 1942 din cauza unei crize de combustibil la nivel naţional. A mai încercat în '44 să îşi promoveze proiectul, dar Germania deja era în ruine şi nu mai avea bani.

Conceptul bombardierului, explicat

Știință



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite