Aspecte uimitoare despre corpul uman
0
Multe dintre cele mai interesante descoperiri din toate domeniile ştiinţei au fost găsite în corpul uman. Apendicele şi-a pierdut funcţia iniţială cu milioane de ani în urmă, avem la fel de mult păr pe corp precum un cimpanzeu, suntem praf de stele şi avem meta-simţuri.
Apendicele
Apendicele este adesea privit ca o parte a corpului care şi-a pierdut funcţia cu milioane de ani în urmă, fiind doar o rămăşiţă a evoluţiei. El este o mică prelungire a tubului intestinal şi tot ce pare să facă este să se infecteze ocazional şi să ducă la apendicită. Cu toate acestea, s-a descoperit recent că apendicele protejează bacteriile care au un rol esenţial în funcţionarea sistemului digestiv.
Dispariţia părului
Ar putea părea greu de crezut, dar avem aproximativ acelaşi număr de fire de păr pe corpul nostru, precum un cimpanzeu, doar că firele noastre de păr sunt inutile, astfel că sunt aproape invizibile. Însă nu este clar de ce ne-am pierdut acest păr protector. Cercetările au sugerat că s-a întâmplat pentru a-i ajuta pe primii oameni să transpire mai uşor sau pentru a le îngreuna viaţa paraziţilor, cum ar fi păduchii şi căpuşele.
„Pielea de găină“
Pielea de găină se formează atunci când muşchii mici de la baza fiecărui fir de păr se contractă şi duce la ridicarea părului. La pisici, de exemplu, acest reflex duce o poziţie de zbârlire, care le face mai agresive în faţa unui duşman. În plus, când firele de păr se ridică, pătrunde aerul cald, care devine un bun izolator termic.
La oameni, însă, acest reflex nu mai foloseşte la nimic, pentru că nu avem la fel de mult păr precum animalele sau ca strămoşii noştri, aşa că nu rămânem decât cu acel aspect ciudat al pielii, când ne este teamă, frig sau trecem printr-un moment cu o încărcătură emoţională sporită.
Bacteriile
La o numărătoare a celulelor, se poate constata că în interiorul corpului sunt mai multe bacterii decât ceva uman. Sunt în jur de 10.000 de miliarde de celule şi de zece ori mai multe bacterii. Multe dintre aceste bacterii sunt inofensive, iar unele chiar benefice.
În anii 1920, un inginer american a cercetat dacă animalele pot trăi fără bacterii, în speranţa că o lume fără ele ar fi un mediu mai sănătos. Rezultatul a fost clar, era posibil! Dar multe dintre animale au murit, iar cele care au supravieţuit au fost hrănite cu alimente speciale, în lipsa bacteriilor din intestin ajută la digestie.
Am putea supravieţui fără bacterii, dar fără ajutorul enzimelor produse de bacteriile din intestin, ar trebui să consumăm o mâncare mai bogată în substanţe nutritive decât o dietă obişnuită.
Invadatorii de pe gene
În funcţie de vârstă, este destul de probabil să avem acarieni pe gene. Aceste creaturi minuscule trăiesc pe celulele pielii îmbătrânite şi pe sebumul produs de foliculii de păr uman. De obicei sunt inofensivi, chiar dacă pot provoca o reacţie alergică la un procent mic din populaţie. Acarienii de pe gene au cam o treime de milimetru şi sunt aproape transparenţi, astfel că nu pot fi văzuţi cu ochiul liber.
Dar dacă punem sub lupa microscopului un fir de păr dintr-o sprânceană sau o geană, i-am putea vedea. În jur de jumătate din populaţie îi are, iar pe măsură ce înaintăm în vârstă şi numărul lor creşte.
Iluzia optică
Imaginea lumii pe care o vedem este una „artificială“. Creierul nu produce o imagine asemănătoare celei produse de o cameră video, ci construieşte un model al lumii pornind de la informaţiile furnizate de măsurarea luminii, a umbrei, a marginilor, a curbelor şi tot aşa.
Dezavantajul acestui proces este că ochii pot fi uşor păcăliţi. Televizorul, filmele şi iluziile optice funcţionează prin inducerea în eroare a creierului despre ceea ce văd ochii. Astfel se poate explica de ce Luna apare uneori mult mai mare decât este şi pare să varieze în dimensiune.
Meta-simţuri
Deşi ni s-a spus că avem doar cinci simţuri, există mai multe. Iată un exemplu simplu: dacă ne apropiem mâna la câţiva centrimetri de un fier de călcat încins, niciunul dintre cele cinci simţuri nu ne poate spune că ne vom frige. Cu toate acestea, simţim că fierul este încins de la o distanţă considerabilă şi nu îl vom atinge. Acest lucru se datorează unui simţ suplimentar: senzorilor de căldură din piele. În mod similar, putem detecta durerea sau dacă stăm cu capul în jos.
Un alt test rapid: atunci când ne atingem nasul cu ochii închişi, nu ne folosim de cele cinci simţuri, ci de propriocepţie. Acesta este simţul care detectează unde sunt situate părţile corpului în raport cu celelalte. Este un simţ care combină cunoştinţele creierului despre ce fac muşchii, cu un simţ al dimensiunii şi al formei corpului.
Vârsta reală
La fel ca un pui, viaţa noastră a început într-un ou. Nu în unul acoperit de coajă, dar tot un ou este. Există diferenţe semnificative între oul de găină şi cel de om, care duc la efecte surprinzătore în ceea ce priveşte vârsta. Oul uman este mic: e format dintr-o singură celulă şi are un diametru şi 0,2 milimetri .
Acest ou s-a format în mama fiecăruia dintre noi, iar lucrul cel mai surprinzător este că s-a format atunci când mama era un embrion. Formarea oului şi preluarea a jumătate din ADN-ul mamei pot fi considerate primele momente ale existenţei. Şi asta s-a întâmplat înainte ca mama să se nască. Astfel, dacă mama ta avea 30 de ani când te-a născut, la vârsta majoratului aveai, de fapt, 48 de ani.
Acţiuni conştiente
Uneori tindem să percepem conştiinţa ca având o existenţă independentă, care îi spune corpului ce să facă, ca o mică fiinţă care ne ghidează. În realitate, o mare parte din control vine din subconştient. Unele sarcini devin automate prin practică. Chiar şi o acţiune simplă, cum ar fi ridicarea unui obiect, pare a avea un grad de inconştient, deoarece creierul reacţionează încă dinainte ca noi să luăm decizia.
Molecule mărite
Practic, tot ceea ce ne înconjoară este alcătuit din molecule. Acestea variază în mărime, de la simple perechi de atomi (în cazul unei molecule de oxigen), până la structuri organice complexe. Dar cea mai mare moleculă din natură se găseşte în corpul nostru şi este cromozomul unu. O celulă umană normală are 23 de perechi de cromozomi, dar cromozomul 1 este cel mai mare: conţine în jur de zece miliarde de atomi.
Numărul atomilor din organism
Este greu de înţeles cât de mici sunt atomii care ne alcătuiesc corpul până când nu aruncăm o privire la numărul lor foarte mare. Un adult este format din aproximativ 7.000.000.000.000.000.000.000.000.000 (7 octillioane) de atomi!
Trauma spaţială
În filmele science-fiction, se arată că lucruri teribile se întâmplă corpului uman dacă se aventurează în afara navei spaţiale fără costum de protecţie. Dar este vorba, în cea mai mare parte, de ficţiune. Ar exista, într-adevăr, un disconfort, pentru că aerul din corp s-ar expanda, dar organismul nu ar exploda, ca în filmele de la Hollywood. Deşi lichidele fierb în vid, sângele este ţinut sub presiune de sistemul circulator şi n-ar exista probleme. Şi, deşi spaţiul este foarte rece, nu s-ar pierde din căldura corpului deosebit de repede. După cum demonstrează termosurile, vidul este un bun izolator.
Ceea ce ne-ar ucide în spaţiu este lipsa aerului. Limita de supravieţuire exactă nu este cunoscută, dar este estimată la un minut sau două.
Colapsul atomilor
Atomii care alcătuiesc corpul sunt, în mare parte, spaţiu gol, astfel încât, în ciuda faptului că sunt atât de mulţi, fără acest spaţiu corpul s-ar comprima. Dacă ne-am pierde tot spaţiul gol din atomi, corpul uman ar încăpea într-un cub cu latura mai mică decât a 500-a parte dintr-un centimetru.
Respingerea electromagnetică
Atomii care alcătuiesc materia nu se ating niciodată între ei. Cu cât se apropie mai mult unii de alţii, cu atât este mai mare forţa cu care se resping. E ca şi cum ai încerca să aduci doi magneţi puternici împreună. Această forţă electromagnetică este mult mai puternică decât forţa gravitaţională. Această teorie poate fi verificată foarte simplu prin ţinerea unui magnet în faţa unui frigider. Dacă îi dăm drumul, vom vedea cum forţă electromagnetică a magnetului minuscul va copleşi atracţia gravitaţională a întregii planete.
Praf de stele
Fiecare atom din corpul nostru are miliarde de ani. Hidrogenul, elementul cel mai comun din Univers, şi o parte importantă a corpului, a fost produs în momentul Big Bangului, cu 13,7 miliarde de ani în urmă. Atomii mai grei, cum ar fi de carbonul şi oxigenul, s-au format în stele în urmă cu 7 - 12 miliarde de ani şi au fost aruncaţi în spaţiu atunci când stelele au explodat. Unele dintre aceste explozii au fost atât de puternice, încât au produs elemente mai grele decât fierul. Asta înseamnă că părţile componente ale corpului uman sunt cu adevărat vechi: suntem praf de stele.
Ochii sau detectoarele de fotoni
Ochii sunt foarte sensibili şi capabili să detecteze chiar şi câţiva fotoni de lumină. Dacă privim constelaţia Andromeda, într-o noapte clară, vom observa cu ochiul liber o pată de lumină. Dacă putem vedea aceste clipiri, înseamnă că vedem atât cât ne permite ochiul uman, fără tehnologie. Constelaţia Andromeda este cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee.
Însă, „aproape“ este un termen relativ în spaţiul intergalactic, întrucât galaxia Andromeda este la 2,5 milioane de ani lumină distanţă. Asta înseamnă că vedem la o distanţă aproape de neconceput şi că privim înapoi cu 2,5 milioane de ani lumină.
Se încarcă comentariile...
