VIDEO Ştefan Iov, despre adezivul-minune care poate salva vieţi în caz de cutremur
0
Ştiaţi că, în ultimii 10 ani, peste 800.000 de persoane şi-au pierdut viaţa în urma unor seisme? Ştefan Iov (17 ani), elev în clasa XI-a la liceul ”Tudor Vianu” din Capitală, pare să fi găsit o soluţie ca să micşoreze pierderile de vieţi omeneşti. El a fost prezent la ”Adevărul live” pentru a vorbi despre adezivul ecologic prezentat la competiţia Intel ISEF.
Tu eşti elev la liceul Tudor Vianu, în clasa a 11-a şi ai 17 ani. Ce ai făcut la 17 ani ca să ajungi finalist la o asemenea competiţie?
Eu, împreună cu un coleg, am examinat adezivul păianjenilor şi l-am transformat într-un adeziv de protecţie.
Ai dezvoltat un adeziv minune, bazat pe păianjeni. Cum ţi-a venit ideea?
Ideea mi-a venit uitându-mă pe internet şi am vrut să văd de ce o pânză de păianjen nu se rupe când o muscă intră în ea. Am descoperit că există nişte lipici, dar nu mai multe detalii. Am vrut să studiez.
Are o proprietate unică de a absorbi energie, formând legături unice în interiorul substanţei. E aproape singura substanţă de pe pământ care absoarbe 7 jouli pe mililitru.
Această proprietate e cea care propune adezivul pentru folosirea în construcţii?
Nu e singura, dar e cea principală. Poate absorbi gazul Radon. E a doua cauză pentru cancerul de plămâni. E prezent în orice casă. Adezivul poate să-l absoarbă. E ignifug, e foarte elastic. Clădirile sunt cea mai stabilă aplicaţie.
Cum ai ajuns de la păianjeni la producţia adezivului?
Am cercetat adezivul şi proprietăţile lui. Nu există cercetări asupra adezivului ăstuia. Mai există o cercetare vagă făcută pe adezivul altei specii, dar noi am demonstrat că este diferit.
Apoi am descoperit o utilizare - cutremurele. Absoarbe energie, e şi elastic, are multe proprietăţi pentru industria de construcţii.
Al treilea pas e producţia industrială. Construcţiile necesită foarte mult material. Noi am venit cu o idee de fabrică semivie. Practic celule controlate de un sistem mecanic.
Aţi construit o cutiuţă în care celulele de la păianjen fac ceea ce vreţi voi. Tu te-ai ocupat de partea de biochimie. Tu ai fost cel care a disecat păianjenii?
Alexandru s-a ocupat de principiul de funcţionare. El a ţinut celulele în viaţă cu ajutorul unui software.
Cum poate fi dus la nivel industrial?
Preţul e scăzut - 5 dolari sau 15 lei pentru litrul de adeziv.
În cât timp se obţine un litru?
Dacă ar fi să construim o fabrică cu celule de un metru pe un metru, am produce doi litri pe oră.
Cât aţi lucrat?
Cercetarea a durat un an-un an şi jumătate, ar fi nevoie de mai mult timp pentru a o termina. Dar mai avem nevoie de 2-3 ani. Cu Glonţ lucrez de un an jumătate.
De unde a venit pasiunea pentru biochimie şi bioinginerie?
A fost mereu acolo. Am descoperit în clasa a 7-a şi apoi în clasa a 9-a. Oricum de mic mă jucam în loc de jucării normale, cu animalele de pe stradă. Nu le făceam chestii prea ortodoxe, dar îmi plăcea.
În afară de această competiţie, ştiu că tu împreună cu Alex aţi participat la un concurs organizat de NASA. Despre ce era vorba în concursul organizat de ei şi ce aţi câştigat?
Se numeşte Space Settlement şi este o încercare de a crea cap-coadă un oraş spaţial, artificial. Echipele poate să fie până la 12 elevi şi eu împreună cu echipa mea, care nu a putut să fie aici am luat premiul 1 şi Alexandru Glonţaru a luat premiul 3.
Cine a fost în echipa ta, cine a fost în echipa lui?
Eu m-am alăturat echipei mele mai târziu pentru că aveau nevoie de ajutor pe biologie. Eu am lucrat cu şase colegi.
Totul e mai bun ca pe Pământ. Avem 200 de pagini.
Ce face NASA cu aceste proiecte?
Va fi pus în practică, bineînţeles. E mai mult ca sigur că oamenii vor distruge Pământul sau nu vor mai avea loc pe el. NASA vrea să strângă cât mai multe idei.
Ce ai învăţat la Intel ISEF?
O cercetare e completă. Noi nu am fost primiţi aşa bine de juriu e că noi mai avem nevoie de 2-3 ani pentru a termina cercetarea. Noi suntem avansaţi, dar mai avem nevoie de mult timp.
Aveţi de gând să participaţi şi anul viitor?
Nu sunt sigur pentru că necesită foarte multă muncă. Am muncit anul ăsta cel puţin două ore zilnic la proiectul.
Aţi lucrat singuri la acest proiect, aţi primit ajutor de la profesori, aţi făcut meditaţii speciale pentru a obţine cunoştinţele?
Cunoştinţele ni le-am obţinut singuri. Am avut sprijin pe partea de laboratoare şi biografie. Am găsit nişte domni cercetători care ne-au pus la dispoziţie diferite laboratoare pentru a ne efectua studiile, pentru că nu puteau să fie făcute în garaj sau în clasă.
De ce are nevoie de un elev pentru a ajunge finalist la ISEF?
Curiozitatea. Am văzut adezivul de păianjen şi am creat amortizoare contra cutremurelor cu el.
Îţi urmăreşti pasiunea şi pe viitor?
Plănuiesc să studiez genetica şi să lucrez în domeniul cercetării. E visul meu din clasa a 8-a şi visul propriu-zis şi vreau să am propriul meu laborator de genetică.
Vrei să pleci în afară?
La facultate în afară, pentru că noi nu avem facultate de biochimie avansată. Dacă voi primi susţinere în ţară, mă voi întoarce.
De ce nu aţi ales calea de a face un startup şi de a vă duce mai departe?
E prea devreme. Suntem încă elevi. O cercetare ca să poată fi pusă pe piaţă necesită ani de testare. Avem nevoie de ani la dispoziţie. Ar intra peste 5-6 ani pe piaţă cu adevărat. E un obiectiv prea îndepărtat.
În afară de proiectul ISEF şi cel de la NASA, ai mai lucrat la alte proiecte inedite?
Acesta este primul proiect inedit. Am participat la olimpiade, dar acesta este primul proiect ştiinţific.
------
Ştefan Iov şi Alexandru Glontaru (coleg cu Ştefan) au creat o fabrică semi-vie care poate genera doi litri de adeziv ecologic foarte rezistent în numai o oră, iar costurile sunt de 15 lei.
Rigidizarea la şocuri, vibraţii şi umiditate conferă adezivului proprietatea de a absorbi energia undelor seismice si apoi de a o elibera lent. Compatibilitatea mare cu materialele utilizate şi puterea de penetrare a adezivului menţin pereţii întregi chiar dacă se descompun la nivel aproape microscopic.
”O fabrică semivie se bazează jumătate pe biologie, jumătate pe informatică şi fizică. Practic, fabrica întreţine o colonie de celule vii care produce pentru noi substanţa pe care o dorim, printr-un microcontroller care monitorizează lucruri precum temperatura sau presiunea mediului. Sistemul este făcut în aşa fel încât să mimeze modul în care se hrănesc ţesuturile în organismele animale. Diferenţa este că respective colonie secretă numai ce vrem noi”, spune Ştefan.
Lipiciul este la fel ca cel folosit de păienjeni în pânzele lor şi este obţinut din celulele lor secretoare.
Aflaţi mai multe despre Ştefan Iov şi proiectul său, de la ora 15.00, la Adevărul Live
Se încarcă comentariile...
