205 ani de la naşterea lui Charles Darwin, cercetătorul care i-a dat omului independenţa în faţa lui Dumnezeu

În prezent, există două mari tabere construite pe baza a două teorii privind apariţia omului: evoluţioniştii şi creaţioniştii. În urmă cu aproape două secole se năştea Charles Darwin, cel care avea să le ofere celor dintâi teoria prin care Dumnezeu n-a mai creat omul şi apoi s-a odihnit, ci omul a evoluat independent de creaţia divină.

Pe 12 februarie 1809 se năştea naturalistului englez Charles Darwin (a murit la 19 aprilie 1882). El a călătorit în jurul lumii, a observat-o, i-a observat formele de viaţă şi a fost omul care a formulat teoria evoluţionistă. După cinci ani petrecuţi în jurul lumii, avea să publice cartea „Originea speciilor prin selecţie naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă“ prin care a vorbit despre selecţia naturală şi evoluţia animalelor pe Pământ.

Lucrarea sa cea mai cunoscută este aceasta despre originea speciilor, dar nu s-a limitat doar la atât. A mai scris despre originea omului, despre planete, despre expresii emoţiilor la oameni şi animale, despre insecte - în timpul călătorie de peste cinci ani în jurul lumii a fost poreclit „prinzător de muşte“ - şi despre variabilitatea planetelor şi animalelor în stare domestică. În total sunt 27 de lucrări [via Descoperă], cu circa 5.000 de pagini, şi de-a lungul vieţii a descoperit secretul formării atolilor, a demonstrat fototropismul (influenţa luminii asupra creşterii plantelor) şi a formulat primele teorii cu privire la extincţia megafaunei şi a mişcării continentelor.

Chiar dacă Charles Darwin nu a fost primul om care să se gândească la o evoluţie în dauna unei creaţii divine, lucrările sale ştiinţifice au reprezentat punctul de cotitură şi începutul unei polemici care nu s-a finalizat nici până astăzi. Cu „Originea speciilor“, principala lovitură pe care Charles o dădea era la adresa credinţelor religioase la baza cărora stă creatorul. Unicul creator de viaţă şi singurul care poate decide cine moare şi când.

Dacă Friedrich Nietzsche este cel care a îndrăznit să spună că Dumnezeu este mort, Darwin a arătat că nu e mort, e pur şi simplu depăşit de evoluţie. Englezul a enunţat ipoteza procesului evolutiv, în care urmaşii mai bine adaptaţi ai unei specii supravieţuiau, pe când cei slabi nu, iar flora şi fauna i se supunea acestui proces. La rândul lor, urmaşii puternici dădeau naştere altor specii mai evoluate, într-un proces continuu, totul făcând trimitere la un strămoş comun care ar fi existat în urmă cu zeci de milioane de ani. Darwinismul devenea un curent care avea să redefinească lumea ştiinţelor naturale.

Una dintre caricaturile cu Charles Darwin în care este prezentat cu corp de maimuţă, deoarece a îndrăznit să conteste creaţia omului de către divinitate şi să afirme că acesta a evoluat la fel ca celelalte animale

Dumnezeu depăşit de evoluţie

Charles Darwin a ştiut că în momentul în care va putea lucrările sale, principalul „rival“ va fi Dumnezeu şi cei mai mari inamici îi vor fi credincioşii. Deşi pe măsură ce a cercetat mai mult lumea vie a început să creadă tot mai puţin în biserică şi divinitate, Darwin s-a ferit de caracterizarea „ateu“ şi a afirmat într-una dintre scrisorile sale că mai potrivit e să se numească „agnostic“.

N-am fost niciodată ateu în sensul negării existenţei lui Dumnezeu. Cred că în general (şi mai ales pe măsură ce îmbătrânesc), cuvântul care descrie adecvat starea mea de spirit este agnosticism. Charles Darwin

În 1871, el publica „Originea omului“ în a cărei introducerea fixează un punct de vedere interesant. „Ignoranţa aduce mai multă încredere decât cunoaşterea: Acei care cunosc puţin şi nu acei care cunosc mai mult, afirmă despre o anumită problemă că va fi sau nu rezolvată de către ştiinţă“, scrie Darwin [preluare Wikipedia]. În aceeaşi carte menţionează şi că religia este mai degrabă dobândită, învăţată, decât înnăscută. „Credinţa în Dumnezeu a fost considerată nu numai ca una dintre cele mai mari, dar şi cea mai completă distincţie dintre om şi animal. Totuşi este imposibil, cum s-a arătat, să susţinem că această credinţă este înnăscută sau instinctivă în om“.

Mai trebuie spus despre Charles Darwin [via muzeul Antipa] că ipoteza omului care se trage din maimuţă a fost preluată de la Jean Baptist Lamarck. Un coleg mai în vârstă de la facultatea de medicină din Edinburgh, doctorul R. E. Grant, care publicase lucrări remarcabile de zoologie, i-a prezentat lui Darwin ideile lui Lamarck referitoare la transformarea speciilor. Grant îşi aminteşte doar că teoriile lui Lamarck l-au mirat, dar nu l-au şi impresionat.

În final, nu Charles Darwin a spus că supravieţuiesc cei mai puternici, ci Herbert Spencer în lucrarea „Principii în biologie“ publicată în 1864. Darwin avea să preia formularea abia în a cincea ediţie a „Originii“, publicată în 1869, afirmând că enunţul lui Spencer este mai potrivit.