15 detalii care ne-au făcut oamenii de azi

Avem creiere neobişnuit de mari care ne permit să construim dispozitive complicate, să înţelegem concepte abstracte sau să comunicăm folosind limbajul verbal. Suntem aproape lipsiţi de păr pe corp, avem fălci cu muşcătură slabă şi naşterea este mult mai chinuitoare. Cei de la BBC se întreabă cum a fost posibil să evoluăm în astfel de creaturi cu mult diferite faţă de restul fiinţelor.

Suntem cu mult diferiţi faţă de restul fiinţelor de pe Pământ şi cercetătorii încă încearcă să explice întregul drum de la omul preistoric la cel modern. BBC a scos în evidenţă 15 detalii din evoluţia omului care ne deosebesc de celelalte creaturi.

1. Traiul în grup

Primele primate au evoluat imediat după dispariţia dinozaurilor. Multe au început rapid să trăiască în grupuri. Asta a însemnat că fiecare individ a fost nevoit să escaladeze reţeaua complexă a prieteniilor, ierarhiilor şi rivalităţilor. Astfel, traiul în grupuri ar putea fi unul din stâlpii care stau la baza complexităţii creierului omului modern.

2. Gena pentru circulaţia sângelui

Oamenii, cimpanzeii şi gorilele sunt urmaşi ai unei maimuţe dispărută, despre care există foarte puţine informaţii. În acest strămoş s-a dezvoltat rapid o genă numită RNF213 care a lărgit artera carotidă şi a permis ca un volum mai mare de sânge să ajungă la creier. Prezenţa acestei gene la omul modern reprezintă o mutaţie care cauzează sindromul Moyamoya, o maladie a oamenilor care au artera carotidă prea îngustă.

FOTO iStock

3. Genele au început să se modifice

Strămoşii noştri s-au separat decisiv de rudele maimuţe în urmă cu peste şapte milioane de ani. La început, aspectul fizic era similar, dar în interiorul celulelor schimbarea era deja făcută. După separarea de maimuţe, genele ASPM şi ARHGAP11B au început să se modifice, asemeni regiunii HAR1, un segment al genomului uman aflat pe braţul lung al cromozomului 20. Încă nu se ştie ce a stat la baza acestor modificări, dar HAR1 şi ARHGAP11B sunt implicate în dezvoltarea cortexului cerebral.

4. Rolul zahărului

După ce omul s-a separat de maimuţă, două gene au suferit mutaţii. SLC2A1 şi SLC2A4 au început să fabrice proteine care transportă glucoza în şi din celule. Este posibil ca acest mecanism să fi transportat glucoza din muşchi către creierul umanoizilor

5. Apariţia dexterităţii

Mâinile noastre au o dexteritate neobişnuită care ne permite să construim unelte sau să scriem cuvinte. Această dexteritate se datorează şi unei secvenţe din ADN-ul omului preistoric, HACNS1, care a evoluat rapid, imediat după ce strămoşii noştri s-au separat de maimuţe. Nu se ştie exact care a fost rolul acestei secvenţe, dar a fost activă în braţele omului în timpul evoluţiei acestora.

6. Mai mult spaţiu pentru creier

Comparativ cu restul maimuţelor, omul nu poate să muşte foarte puternic pentru că muşchii fălcilor sunt fragili. Acest lucru e cauzat de o mutaţie a genei MYH16 care controlează fabricarea muşchilor. Această modificare a început în urmă cu 5.3 milioane de ani şi a durat aproape 3 milioane de ani. Astfel, cu fălci mai mici, creierul a avut mai mult spaţiu liber în care să se dezvolte.

7. Dietă diversificată

Cei mai îndepărtaţi strămoşi ai noştri mâncau în special fructe, dar ulterior, speciile mai evoluate, cum ar fi austalopitecul, au făcut pasul înainte către un meniu diversificat. Pe lângă o gamă variată de plante şi ierburi, aceştia au început să mănânce şi carne pe care chiar o porţionau cu unelte din piatră. Mai multă carne însemna mai multe calorii şi mai puţin timp pierdut cu procesul de masticaţie.

8. Fără păr

Oamenii erau maimuţele fără păr. Nu se ştie încă de ce, dar s-a întâmplat în urmă cu 3-4 milioane de ani. Un răspuns ar putea fi apariţia păduchelui, iar corpul omului a renunţat la păr pentru a nu găzdui păduchii. Fără păr, pielea a fost expusă luminii Soarelui şi s-a înnegrit. Din acel moment, toţi strămoşii noştri au fost negri, până când omul modern a părăsit tropicele.

9. Gena inteligenţei

O genă numită SRGAP2 a fost dublată în trei rânduri. Ca rezultat, strămoşii noştri aveau câteva copii ale acestei gene, iar unele dintre acestea se puteau dezvolta independent de celelalte. Unele din aceste dubluri erau mai bune decât originalul şi acest lucru a forţat creierul să producă mai mulţi neurotransmiţători care să permită formarea mai multor conexiuni.

10. Creiere mai mari

Omul modern aparţine regnului numit „Homo”. Cea mai veche fosilă de Homo, găsită în Etiopia, are 2.8 milioane de ani. Prima specie a fost, probabil, Homo Habilis (omul îndemânatic), deşi această teorie este contestată de un anumit segment al oamenilor de ştiinţă. Această specie de oameni avea creierul mult mai mare decât al strămoşilor din care au evoluat.

11. Naştere grea

Pentru oameni, naşterea e un proces greu şi periculos. Spre deosebire de alte primate, oamenii au nevoie de ajutor la naştere. Acest lucru e cauzat de mersul biped, lucru care a format un canal pelvin mai îngust prin care fătul trebuie să treacă, în timp ce dimensiunea capului a crescut. Pentru a compensa această naştere mai grea, bebeluşii sunt mult mai mici comparativ cu oamenii maturi, dar şi mai lipsiţi de ajutor.

12. Controlul focului

Nimeni nu ştie când au început strămoşii noştri să controleze focul. Cea mai veche dovadă legată de această abilitate a fost găsită în peştera Wonderwerk, din Africa de Sud, unde există cenuşă şi oase arse cu o vechime de un milion de ani. Dar sunt dovezi că oamenii procesau mâncarea chiar cu mai mult timp în urmă şi acest lucru ar fi putut include şi utilizarea focului.

FOTO nationalgeographic.com  

13. Darul vorbirii

Toate speciile de maimuţe au saci de aer în tractul vocal, lucru care le permite să producă sunete foarte puternice. Oamenii, însă, nu au aceşti saci de aer pentru că i-ar împiedica să producă diferite vocale. Se pare că strămoşii noştri au încetat să mai deţină aceşti saci înainte să evolueze din verii neandertalieni, ceea ce sugerează că şi aceştia puteau vorbi.

14. Gena limbajului

O mică parte a oamenilor are o mutaţie a genei FOXP2, lucru care face înţelegerea gramaticii şi pronunţia cuvintelor un lucru dificil. Aşadar, gena FOXP2 are o importanţă majoră în învăţarea şi folosirea unei limbi, iar versiunea modernă a FOXP2 s-a dezvoltat în strămoşul comun al omului şi al neandertalienilor, reieşind că gena acestora din urmă arată exact ca a noastră.

15. Hrana pe bază de carbohidraţi

Saliva noastră conţine o enzimă numită amilaza, produsă de gena AMY1 şi care digeră amidonul. Oamenii moderni ai căror strămoşi au fost fermieri au mai multe copii ale genei AMY1 decât oamenii ai căror strămoşi erau vânători. Se pare că această caracteristică a dus la apariţia agriculturii şi, mai apoi, la aşezări rurale şi societăţi moderne.