Premieră: şoricei cu ambii părinţi de acelaşi sex 5

La şase ani de la descoperirea sa, bosonul Higgs a fost în sfârşit observat dezintegrându-se sau descompunându-se în alte particule fundamentale denumite cuarci bottom.

„Roboţii ne vor lua locurile de muncă“. „Progresele făcute în inteligenţă artificială ne vor afecta locurile de muncă, iar oamenii vor intra masiv în şomaj“. „Nici măcar nu ştim ce tip de joburi vor fi în viitor“.

Mi-a atras de departe atenţia bloculeţul modernist din Timişoara: simplu, elegant, simpatic, foarte reprezentativ pentru interbelicul nostru moderat şi cumsecade. Doar când m-am apropiat foarte tare am observat monograma Art Deco cu anul construcţiei – un obicei şi o manieră tipice acelei epoci. Şi atunci am îngheţat: anul marcat acolo nu era o dată de anii ’30, cum m-aş fi aşteptat, ci 1947.

Articolul cu titlul „În jurul aparatului pentru descoperirea comorilor“ din Ziarul Ştiinţelor (numărul din 29 februarie 1944) relevă publicului românesc secretele invenţiei ce făcea senzaţie la acel moment.

În anul 2017, Ministerul Cercetării şi Inovării (MCI): (i) nu a început şi finalizat, prin contractare, nicio competiţie majoră de proiecte de cercetare (care să implice echipe de cercetători); (ii) a depăşit termenele prevăzute pentru evaluarea şi contractarea proiectelor depuse în cadrul competiţiilor pornite în 2016; (iii) a executat 81% din bugetul alocat prin legea bugetului de stat, concomitent cu utilizarea creditelor de angajament.

Săptămâna trecută, The Guardian scria despre un studiu care arată că prezenţa omului în arealul animalelor sălbatice le face mai nocturne. Am căutat-o pe Kaitlyn Gaynor, autoarea studiului, pentru câteva întrebări legate de cercetarea ei. Mi-a şi răspuns prompt, cu puţin înainte de plecarea ei spre Africa, pentru un alt proiect.

Contemporan cu cei trei pionieri ai aviaţiei mondiale (Vuia, Vlaicu şi H. Coandă), Dumitru Brumărescu este un inventator român aproape uitat. L-am cunoscut în paginile Ziarului Ştiinţelor şi al Călătoriilor (ediţia din data de 3 iulie 1928), unde autorul îl ridică pe acelaşi piedestal cu Thomas Edison şi Bernanrd Palissy.

Apocalipsa download-ului digital în muzică se întâmplă sub ochii noştri. În 2015, cei mai mulţi bani veneau din streaming. În 2017, Apple făcea un anunţ sinonim cu depresia pentru o întreagă generaţie: iPod-ul îşi înceta apariţia. În 2020, download-ul digital va putea fi declarat mort. Complet mort.

În România şi în alte 45 de ţări, tinerii spun că religia nu e foarte importantă pentru ei. Doar Georgia şi Ghana sunt ţările în care generaţiile tinere sunt mai religioase decât cele în vârstă, arată o analiză Pew Research Center.

The Guardian, Le Figaro, Haaretz şi mai toată presa bună a lumii anunţă zilele acestea o ştire şoc: Albert Einstein a fost rasist! Cei de la The New York Times sunt mai nuanţaţi: doar când călătorea.

A apărut noul număr din newsletterul Savantgarde, un digest săptămânal cu cele mai importante ştiri, grupate în cinci rubrici: una principală (SciTech), trei complementare (Comunităţi Inteligente, Life&Style şi Natură) şi una specială (Espresso).

În cortexul oricărui mascul stă neactivat neuronul de mareşal. Nu de mult, un articol arăta cum funcţionează la nivel neuronal întreaga poveste. Ca de obicei, rezultate au fost obţinute cu ajutorul animalului alfa al laboratoarelor: şoarecele.

Newsletterul Savantgarde este un digest săptămânal de ştiri din domeniul ştiinţelor şi al tehnologiei, dar nu numai, şi apare în weekend. Cum spuneam şi într-un interviu recent pe IQads, are cinci rubrici: una principală (SciTech), trei complementare (Comunităţi Inteligente, Life&Style şi Natură) şi una specială (Espresso). Bineînţeles, dacă vă place, vă puteţi şi abona, la linkul cu pricina de la final.

Sunt sute de muzici inspirate de ştiinţă. Aşa a fost mereu: Mozart şi Bartok integrau principiile matematice ale proporţiei şi simetriei în operele lor, iar Kate Bush a folosit un alt principiu matematic pentru a compune piesa „Pi”. Sunt doar trei din multele exemple. Şi avem şi cealaltă parte a poveştii: muzica din viaţa savanţilor.

Antonia este din Bucureşti, a studiat şi îşi dă doctoratul în Scoţia, la Edinburgh, şi bate mările şi oceanele lumii îndrăgostită de natură şi luptând să facă lumea mai respirabilă. Am cunoscut-o după ce a câştigat un premiu acordat de Royal Society. Acum e din nou pe valuri şi am întrebat-o dacă n-ar vrea să scrie un jurnal de bord. A acceptat, aşa că îi puteţi citi, pe Savantgarde, însemnările trimise de la capătul lumii.

De ceva vreme, avem de-a face cu AI. Fie că vorbim de spectacularul robot Sophia, fie că ne referim la propriile smartphone-uri sau sofisticatele soft-recognition din spatele FB, inteligenţa artificială naşte satisfacţii, curiozităţi, temeri, dubii.

Există două tipuri fundamentale de a ne argumenta afirmaţiile sau faptele: unul bazat pe evidenţe şi celălalt pe emoţii.

Ianuarie 1992: Boutros Boutros-Ghali devine noul secretar general al ONU, iar Jeliu Jelev, preşedinte al Bulgariei; Germania permite accesul publicului la arhivele STASI; Slovenia şi Croaţia îşi câştigă independenţa, iar liderii europeni semnează, la Maastricht, tratatul care punea temelia Uniunii Europene. În România, evenimentul notabil al începutului de an a fost organizarea primului recensământ al populaţiei de după comunism.

Americanii au o zicală, cum că de moarte şi de ANAF-ul lor nu scapi. Moartea fizică este o certitudine încă din cele mai vechi timpuri, iar noi, oamenii am dezvoltat diverse modalităţi de a ne împacă cu acest gând. Unul dintre ele este comparaţia cu alţii. Bogat, sărac, prost, deştept - dacă şi ei trec prin această stare, atunci pot să îmi accept şi eu mai uşor situaţia. Dar aceasta certitudine se va schimba în viitorul apropiat prin tehnologie.

Otto von Bismarck, cancelarul Germaniei, îi spunea ministrului român de Externe: „Viitorul României stă în munca ei spre a trage folos din avuţiile imense ce le posedă“. Într-adevăr, România avea un profil unic de ţară bogată – pe care Bismarck l-a înţeles acum aproape un secol/jumate. Din nefericire din politica românească a lipsit o strategie coerentă pentru dezvoltare economică competitivă pe termen lung!

În America a fost goana după aur. În Vestul Sălbatic a fost goana după pământ. În România a fost goana după scheme Ponzi (Caritas & Co). În Olanda a fost goana după bulbi de lalele. Peste câţiva zeci de ani va fi goana pentru un loc în rachetele lui Elon Musk.

„Sindrom” este asociat cu o patologie. Eu voi încerca să arăt că „sindromul fuga creierelor” are multiple aspecte benefice! Mă încumet să propun o „reţetă” prin care România îşi poate creşte şansele în a beneficia de fonduri alocate de UE pentru cercetare. Este nevoie de parteneriate între cercetători din diaspora - instituţii din ţară pentru transferul de competenţe care să fie integrate în propuneri de proiecte cu şanse mari de finanţare.