Fukuyama, despre impactul social media asupra democraţiei: efectele subtile ale subminării alegerilor raţionale conştiente

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am lansat în urmă cu o săptămână cartea ce reuneşte analizele mele şi ale colegilor de la Centrul de Prevenire a Conflictelor şi Early Warning despre impactul tehnologiei şi a social media asupra individului, societăţii şi politicului, carte apărută la editura Institutului de ştiinţe politice şi Relaţii internaţionale a Academiei Române.

Am singularizat social media tocmai din cauza impactului deosebit pe care-l are dincolo de alte componente de natură tehnologică, de la drone, artificial intelligence, machine learning sau CCTV la elementele de automatizare şi simplificare a vieţii de zi cu zi. Nu mică mi-a fost mirarea să regăsesc subiectul într-o tratare mult mai subtilă şi cu elemente tehnice de cunoscători, într-un articol al lui Francis Fukuyama, semnat alături de doi tehnicieni de prim rang, pentru Foreign Affairs, numărul din ianuarie/februarie 2021. Titlul lui Fukuyama e şi mai dramatic: cum salvăm democraţia de tehnologie şi, nu în mod întâmplător, componenta tehnologică avută în vedere este exact social media şi marile platforme ultracunoscute, de la Google, Amazon la Facebook şi Instagram.

Tehnologia între instrumente, servicii şi efectele secundare psiho-sociologice asupra umanităţii

Nu avem nici o intenţie în a ne apropia în vreun un fel de grupurile adepte ale anti-ştiinţei – contestatari ai descoperirilor ştiinţifice, care contestă reducţionismul ştiinţific sau care contestă rezultatele ştiinţifie de pe poziţiile credinţei, plasată deasupra ştiinţei – trebuie să recunoaştem că unul dintre efectele secundare ale unei asemenea analize poate susţine o revenire la asemenea forme de contestare, care se extind astăzi, sunt la modă şi proliferează ca şi teoriile conspiraţiei în perioada coronavirusului, sau grupurile anti-vaccinare. În cazul nostru, ca şi al lui Fukuyama, referinţa nu e pe această direcţie şi considerăm reprobabilă o cădere pe direcţia anti-ştiinţifică, din contra: a fost nevoie de cunoaştere superioară şi profundă şi de analiză ştiinţifică pentru a discerne efectele secundare ale tehnologiei şi social media în ambele cazuri, al grupului de cercetători de la CPCEW şi a grupului de lucru pentru limitarea platformelor de la Stanford, condus de Fukuyama.

Tehnologia, ştiinţa, social media în sine crează instrumente, servicii, elemente de ocupare a timpului liber care uşurează şi înfrumuseţează viaţa. E adevărat că nu rareori consumă timpul liber, ba chiar intră şi în zona timpului util, de muncă, alteori pot genera, pentru o anumită categorie dintre oameni, efecte secundare de tipul dependenţei. E cazul gamblingului – dependenţei de jocuri, sau chiar a dependenţei de jocuri de noroc, cu efectele secundare nedorite inclusiv în plan financiar. Dar nu această componentă este cea mai importantă, şi în atenţia noastră.

De altfel, cele mai uzuale efecte secundare ale tehnologiei sunt bine-cunoscute şi discutate, chiar dacă ele se referă mai degrabă la comoditate, lipsa de mişcare şi efort fizic, sau raportul dintre contemplare şi participare. De la apariţia primelor computere şi a tuturor formelor de automatizare, critica asupra efectelor secundare ale acestor servicii care uşurează viaţa a venit preponderent din ocuparea timpului, comoditatea şi evitarea exerciţiilor fizice respectiv îndepărtarea de viaţa socială normală, fizică, şi înlocuirea ei cu cea din faţa computerului, care îndeamnă mai degrabă la contemplare şi non participare, atunci când dintr-un like sau un share consideri că ai participat, ai reacţionat, că e suficient, chiar dacă nu este echivalentă cu manifestarea în cazul unei petiţii sau a unei manifestaţii publice.

Modificările intervin şi în cazul apariţiei telefonului mobil şi, mai ales, a smart phone – e vorba despre o componentă majoră de avantaje privind comunicarea, amplificarea comunicării şi viteza în afaceri, ba chiar crearea de pieţe noi, dar crează şi această problemă privind gestiunea comunicării în cazul persoanelor căutate şi în poziţii publice, ridică semne de întrebare şi dau naştere celebrelor fobii privind ascultarea tuturor comunicaţiilor telefonice de către autorităţi, dincolo de limitele mandatelor oficiale legale şi justificate şi, respectiv, sunt dispozitive de localizare extrem de eficiente - deşi încă depind de zonele de acoperire a reţelelor de telefonie mobilă.

Nu în ultimul rând, sistemul de camere de luat vederi CCTV urbane sau dronele – cele care aduc elemente suplimentare indiscutabile în materie de siguranţă, fluidizarea traficului, probe în cazul infracţiunilor dau naştere, la rândul lor – pot da naştere unor reacţii şi percepţii privind supravegherea generală în spaţiile publice şi, în cazul dronelor, senzaţia de urmărire generală, chiar în spaţii private, filmare şi poze, dar induc şi frica asupra posibilităţilor ca aceste aparate uşoare să devină arme, de unde sentimentul de vânat. Sigur, există oameni care reacţionează susţinând că nu au nimic de ascuns, totuşi viaţa privată protejată e o componentă a stării de bine şi confort individual iar negarea este şi ea o formă de protecţie la o ameninţare percepută de invadare a spaţiului personal şi expunerea în zona publică sau atac la intimitate care accentuează stresul de zi cu zi.

Caracteristicile social media şi impactul asupra individului şi societăţii

În cazul concret al social media, exact regulile după care se ghidează pentru a acorda servicii cât mai potrivite şi pe profilul solicitantului individual, în funcţie de propriile acţiuni şi preferinţe, sunt cele care crează problemele majore. Dar în primul rând faptul că platformele de social media sunt unele democratice, egale ca tratament indiferent de utilizator/client, iar regulile de valorizare sunt cele ale popularităţii, ale numărului de like-uri şi share-uri, nicidecum o valoare intrinsecă a calităţii postării, a veridicităţii ei sau a calităţii şi calificării celui care emite judecăţile de valoare.

Deci prima problemă majoră a social media vine din faptul că favorizează ideile tari, extreme, şocante, care atrag mai mult trafic, de unde preeminenţa populismelor şi a extremismelor(până la criteriile de sancţionare a limbajelor violente, discriminării şi fake news-ului, şi acestea sub impactul discutabil al cenzurării şi dezbaterii faţă de limitele libertăţii de exprimare versus regulile comunităţii social media şi rolul activ al administratorilor, inclusiv responsabilitatea companiei faţă de ceea ce apare pe platforma sa). Limbajul nuanţat, profesionist, cu explicaţii extinse, nu are nici o şansă faţă de comunicarea directă, abruptă, tranşantă, mult mai vizibilă, mai îmbrăţişată şi, deci, cu impact mai mare asupra întregii reţele, a tuturor utilizatorilor.

A doua componentă caracteristică este cea de creare a bulelor de idei. Dacă comunicarea şi informarea corectă presupune exact confruntarea de idei cu argumente şi ascultarea tuturor părţilor pentru formarea propriei opinii, în mod absolut, în cazul social media, ea favorizează segregarea publicului în grupuri formale sau bule de idei care vehiculează, amplifică şi multiplică exact ideile în care crede utilizatorul, ceea ce îl privează de componenta de spirit critic. Dacă adăugăm aici bătăliile de troli, utilizaţi programatic pentru a curba şi dirija opiniile într-o anumită direcţie, vedem complexitatea social media şi alterării informării şi procesului deliberativ individual în privinţa credinţelor, de unde post- adevărul, post-media sau chiar post-jurnalismul.

Cea de-a treia componentă relevantă este capaciatea de a găsi oameni cu idei similare cu ale tale, cu poziţii împărtăşite, pe care nu-i cunoşti în viaţa reală şi nu ai cum să-i intersectezi altfel, provenind din medii, cu preocupări sau rutine complet diferite. Acest aspect ajută la cunoaştere, la diversitate, dar şi la mobilizare, angajare şi apărarea ideilor comune. După cum am văzut cu multe ocazii, de la Revoluţia Twitter din 2009 din Republica Moldova la primăvara arabă, reţelele sociale nu sunt numai medii alternative mass media convenţionale, tradiţionale, sunt şi instrumente foarte puternice şi eficiente de mobilizare publică pentru acţiuni, proteste şi manifestaţii pe un subiect sau altul. Mobilizarea, cu toate elementele pozitive şi negative, apare aici drept caracteristică deosebit de importantă a reţelelor sociale.

Accentuarea forţei în pandemie

În fine, putem vorbi despre reversul găsirii prietenilor, rudelor, colegilor pe care i-am pierdut de mult dintre contacte, respectiv faptul că oricine ne poate contacta, la rândul său, de oriunde, fără bariere şi fără frontiere. De aici începe influenţa şi ţintirea publicului şi a grupurilor alterabile şi influenţabile în cazul războiului informaţional. Chiar dacă la început metodele de micro-targetare erau destinate scopurilor comerciale, instrumentul poate fi lesne utilizat şi la nivel politic, şi la nivelul criminalităţii organizate de orice fel. Şi asta în baza numeroaselor date pe care orice utilizator-consumator le comunică pentru a intra pe platformă şi a intra în contact cu ceilalţi consumatori/utilizatori.

Toate aceste caracteristici afectează individul, societatea, politicul, modul de a face politică, în general, favorizând partidele şi actorii individuali populişti şi poziţiile extreme în raport cu cele nuanţate, echilibrate, „plictisitoare”. E adevărat că social media dezvoltă şi simţul de vedetă, şi dorinţa de a epata, de a fi cunoscut şi recunoscut – o altă caracteristică umană – dar sistemul aşa cum e conceput cu regulile generale favorizează popularitatea în detrimentul calităţii şi profesionalismului. E adevărat că social media obligă, constrânge la dobândirea calităţii de comunicator şi dezvoltă aptitudini sociale testate în spaţiul virtual, dar ele nu se replică, automat, în viaţa de zi cu zi şi defavorizează actorii-consumatori şi utilizatori - mai rezervaţi, introvertiţi, reţinuţi sau timizi.

Forţa social media a fost accentuată iar tendinţele de creştere a influenţei accelerate în pandemia de coronavirus pe seama muncii la domiciliu şi a numărului de ore petrecute în spaţiul virtual, în timp de pandemie. Faptul că atât de multă lume este online permite şi o eficienţă sporită a elementelor de război informaţional, care ating o plajă mult mai largă de public. Dacă iniţial vorbeam despre menţinerea copiilor şi tinerilor mai departe de computere, sau controlul timpului petrecut în faţa ecranului, suplinirea orelor de joacă şi discuţii cu prietenii online cu plimbări, sporturi şi socializare fizică, perioadele de limitare a ieşirilor au dus la un proces invers, care a accentuat toate efectele negative de această factură, inclusiv oboseală, lipsa cititului clasic al cărţilor, accentuând viteza şi superficialitatea în formele generale în raport cu acurateţea, minuţiozitatea şi căutarea febrilă a detaliilor şi argumentelor pentru susţinerea unei idei şi poziţii.

Nu în ultimul rând, excesul accesului în social media privilegiază emoţiile şi aparenţa în deciziile şi alegerile majore şi nu argumentul şi motivaţia raţională. Alegerea raţională intră în suferinţă şi puţine sunt instrumentele care pot suplini o asemenea perspectivă de topire a alegerilor educate şi informate prin viteză la nivelul impresiilor, alegerilor superficiale emoţionale, negândite, nu rareori făcute fără o cunoaştere suficientă a temelor asupra cărora ne pronunţăm. Impresia de a cunoaşte sau confirmarea excesivă a certitudinilor în raport cu chestionarea dilematică a adevărului reieşit dintr-o asemenea bulă de comunicare crează probleme şi mai mari în materie de spirit critic, cu efecte în alegeri, decizii şi chiar poate determina remodelarea comportamentului şi a componentei umane şi sensibile a individului, cu impact direct asupra reconfigurării societăţii şi redesenării politicului.

Preocupările generale despre efectele social media: alterarea competiţiei şi limitarea vieţii private

Dacă analiza iniţială decurge din regulile asumate şi efectele reale în viaţa de zi cu zi a funcţionării reţelelor sociale, Fukuyama şi colegii săi vin să adauge elemente mult mai subtile pe baza cunoaşterii mai aprofundate a modului în care funcţionează reţelele sociale la nivel tehnic şi al înţelegerii forţei lor, de data aceasta din punctul de vedere al administratorului şi deţinătorului tuturor acestor date şi al algoritmilor folosiţi pentru promovare. Şi în acest domeniu, competiţia corectă şi protecţia datelor cu caracter personal sunt primele în discuţie.

Prima concluzie a studiilor lui Fukuyama este că platformele social media alterează fundamental competiţia corectă şi componenta economică. Construcţia platformelor şi specificul fiecăreia fac ca acestea să fie o piaţă în sine şi ca orice jucător extern să fie obligat să se insereze în această piaţă. Apoi cel care a construit cadrul şi piaţa în sine a asumat şi caracterul privilegiat, şi pe cel de monopolist, el deţinând megadatele tuturor acestor programe şi acţiuni derulate pe platforma controlată. E un monopol şi o piaţă nouă creată, de unde dificultăţile de reglementare pe varianta anti-trust sau competiţie corectă, mai mult, e motivul pentru care toţi noii veniţi cu potenţial sunt mai degrabă achiziţionaţi de către deţinătorul platformei decât lăsaţi să creeze competiţia.

Apoi megadatele prelucrate şi utilizate, aşa cum numai constructorii platformelor pot să o facă, asigură ultra-cunoaşterea consumatorilor, utilizatorilor, gusturilor, comportamentelor şi a tendinţelor individuale, la scara largă a tuturor utilizatorilor. Acest lucru crează avantaje foarte importante şi la nivelul valorificării acestor megadate pe dimensiune financiară, a publicităţii ţintite pe fiecare consumator virtual individual, dar şi a ierarhiilor produselor solicitate.

Când cineva are nevoie de mobilă, şi caută să comande, aşa cum o face cu electrocasnice, calculatoare sau orice bun de larg consum, ierarhia prezentată la alegerea sa – fie că optează pentru preţ sau calitate, sau referinţe pozitive ale consumatorilor – este una care, la rândul ei, e valorificată de către platformele respective. Şi ele valorează bani. Fukuyama spune că e vorba despre megadate care aduc mai multe date şi mai mulţi bani. Şi aici vorbim despre like-uri, share-uri, căutări, locuri urmărite, timp petrecut pe diferite teme şi preferinţe sau aprecieri oferite terţelor variante de servicii oferite de platformele în cauză.

Ameninţarea social media asupra democraţiei: dirijarea algoritmilor, controlul lecturilor şi alegerile dirijate

Dar nu acestea sunt lucrurile cele mai periculoase, potrivit lui Fukuyama. Sunt greu de probat, greu de contracarat, duc la menţinerea monopolurilor. Au făcut ceva instituţiile europene pe partea anti-monopol, au avut un rol foarte important la capitolul protecţiei datelor personale prin GDPR, dar altfel există puţine bune practici şi puţine instrumente pentru a determina o competiţie corectă. Separarea giganţilor tehnologici pe tip platforme de social media nu e o garanţie a direcţiei în care se merge, a competiţiei corecte în formare sau lipsei acordurilor cu componentele serviciilor din amonte sau aval, dar nici o garanţie împotriva reconcentrării resurselor şi puterii aferente la una dintre componentele separate din compania originară.

Problema foarte importantă, identificată de Franciz Fukuyama, este, însă impactul acestor platforme asupra democraţiei. Şi nu e vorba despre Yuval Harari, cel care e prin natura sa un prăpăstios şi înclinat spre orizonturi negative în timp. E vorba despre o gândire aplicată, asistată de suport în înţelegerea tehnologiei implicate. Fukuyama susţine că există probleme în primul rând în ceea ce priveşte algoritmii şi mai ales ceea ce vede un consumator/utilizator al platformelor de social media sau de căutare.

Practic, actualul sistem deja alterează limitând sau prioritizând, pe baza unor algoritmi absconşi, asistaţi de inteligenţa artificială, ceea ce văd consumatorii. Fiecare dintre ei. Acest aspect dirijează postările şi dincolo de regulile asumate şi poate privilegia un jucător sau altul. Odată ce vezi un anumit tip de informaţie, tendinţa este de a te canaliza în sensul dorit de cei care au manipulat informaţia. E vorba despre o formulă subtilă, insesizabilă şi imposibil de controlat sau de auto-cenzurat a redesenării realităţii din jur care este, la rândul ei, filtrată, dând fiecărui utilizator o fereastră alterată a ceea ce se întâmplă în jur, concomitent cu informaţii filtrate care stau la baza propriilor decizii.

Mai grav, Fukuyama îşi pune întrebarea ce s-ar întâmpla dacă, în mod anonim, o asemenea platformă ar încăpea în mâinile cuiva fără discernământ etic, fără responsabilitate şi fără limite, aşa cum se poate întâmpla cu media clasică. Acesta, proprietar al reţelei, poate altera algoritmii şi poate oferi în mod subtil, dar relevant, orientarea lecturilor, a informaţiilor şi datelor cu care este bombardat orice utilizator, pentru ca obiectivul canalizării tuturor clienţilor/utilizatori să meargă înspre o anumită orientare politică, sau pe o anumită idee politică, sau în favoarea unui anumit proiect sau altuia.

Aici intervine cu adevărat riscul major asociat platformelor gigant de social media. Şi dacă la ziare sau televiziuni toată lumea ştie pe cine susţine şi cum arată orientarea din însăşi substanţa a ceea ce difuzează, opacitatea algoritmilor face ca în social media aceste elemente să nu fie vizibile, dacă nu sunt ostentative şi au o gradualitate decentă. Această perspectivă a cunoaşterii educate şi a alegerii raţionale trebuie soluţionată, în primul rând, în privinţa excesului de putere al reţelelor sociale.

Soluţiile noii economii a viitorului: intermediarii alegerilor individuale, conştiente şi raţionale

Textul lui Fukuyama este emblematic ca de obicei. În plus, spre deosebire de alţi futurişti, inclusiv Yuval Harari, Fukuyama încearcă să propună şi soluţii. Iar soluţia sa majoră vizează exact acest dirijism al informaţiilor, având în subsidiar şi problema competiţiei corecte şi concurenţei arbitrate de instituţiile guvernamentale ale statului. Adept al pieţei libere, soluţia lui Fukuyama exclude şi abuzul statului, şi cred că este cea corectă.

Ideea este de a introduce o piaţă a capacităţii de a alege. Astfel, un număr mare de companii intermediare ar urma să preia de la platformele social media algoritmii şi să permită oricărui utilizator să-şi aleagă, pe baza propriei decizii educate, ce tip de algoritm să guverneze ceea ce vede şi formulele de prioritizare. E un pas major, dificil, dar competiţia introdusă pe această piaţă, a unor companii noi şi independente, este cea care poate da un sistem cu adevărat competitiv şi poate rezolva şi abuzul de poziţie dominantă a marilor platforme sau monopolurilor lor.

Fireşte că e dificil ca tocmai aceste companii gigant să predea partea cea mai de preţ a propriilor lor activităţi de până astăzi: bazele de date, megadatele obţinute, asigurând portabilitatea între operatorii intermediari aleşi, aflaţi în competiţie. Tot astfel şi cu posibilitatea de a decide ce văd consumatorii / utilizatorii lor. Pe criterii de piaţă şi de resurse, de creator al unei pieţe noi, nici o platformă nu va accepta acest pas. Însă Fukuyama propune ca soluţia să fie undeva la jumătate şi să permită soluţionarea ambelor neajunsuri: lipsa unei competiţii corecte şi tentaţia monopolizării, pe de o parte, respectiv alterarea opţiunilor libere şi conştiente la nivel democratic pentru competitorii politici. Portabilitatea şi transferul megadatelor plus posibilitatea de a alege ceea ce vezi sau prioritizezi este cheia actualei formule de salvare a democraţiei de tehnologia contemporană şi efectele ei secundare.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite