Facebook impune folosirea numelor reale, după modelul Google+. Este o soluţie câştigătoare?

Facebook a decis să cureţe puţin sistemul de nume false şi, mai ales, să ofere informaţii mai multe despre utilizatori oamenilor care folosesc reţeaua pentru publicitate FOTO Mediafax AFP

Facebook începe curăţenia de toamnă, deocamdată cu like-urile şi numele false. Astfel, paginile vor pierde un număr mai mic sau mai mare din like-uri, iar utilizatorii care s-au înregistrat pe reţea cu pseudonime vor fi informaţi că trebuie să treacă la nume real. Nu este o politică nouă, dar Facebook calcă pe urmele Google+ sub umbrela transparenţei.

Când Google+ a fost deschis tuturor utilizatorilor, aceştia trebuiau, pe lângă vârsta minimă de 18 ani, să folosească numele real. Adică nume şi prenume, ca în buletin sau ca într-un paşaport online. Sunt argumente atât pro, cât şi contra acestei politici, dar scopurile reale nu sunt niciodată menţionate, ci pot fi deduse din alte acţiuni.

La începutul lunii august, Facebook a făcut publice câteva date, cum ar fi că are peste 950 de milioane de utilizatori şi că peste 540 de milioane de conturi sunt folosite lunar prin intermediul dispozitivelor mobile. Dar, tot atunci, Facebook a confirmat că peste 83 de milioane de conturi sunt false, adică 8,7% din numărul total. Acest număr se împarte astfel: 4,8% sunt conturi duplicat, 2,4% sunt conturi prost clasificate (adică, pentru animale sau organizaţii, deşi există Facebook Pages), iar alte 1,5 procente sunt conturi folosite pentru spam sau alte practici.

Potrivit datelor „PageData“, preluate de „TechCrunch“, pagina de Facebook HoldEm Poker realizată de Zynga a pierdut 96.000 din cei 63 de milioane de fani, adică 0,15% din numărul total.

Cât despre vedete, cea a Lady Gaga a scăzut cu 31.700 de fani, cea pentru Rihanna cu 22.000, iar Justin Bieber are cu 18.000 de fani mai puţin pe Facebook. Dar în procente asta înseamnă aproximativ 0,03%.

Este corectă sau greşită abordarea Facebook?

În primul rând, nu poate fi trasă o linie clară între greşit sau corect în ceea ce face Facebook. Nu este un bun al statului, este o entitate privată care-şi hotărăşte singură direcţia. Cine nu vrea, este liber să nu mai aibă cont. Pe acest raţionament funcţionează astfel de reţele, cu menţiunea că dacă prietenii sunt deja în reţea şi nu vor să plece, vei rămâne tocmai pentru a nu fi exclus în plan social.

Apoi, Facebook spune că vrea astfel transparenţă. Da, pentru pagini este benefică scăderea numărului de like-uri false. Aşa lucrurile sunt la vedere, iar paginile pot fi valorificate serios, nu pe creşteri artificiale. Cât despre anonimitate, impunerea numelui real este utilă doar dacă foloseşti pseudonime evidente: „Printsesa Scumpika“ sau „Gianny Talentoo“. Dar dacă foloseşti un nume obişnuit - cum a fost cazul poetului Ion Barbu, născut Dan Barbilian - atunci Facebook se va baza pe prietenii tăi pentru a te depista că ai pseudonim.

Pentru numele bănuite a fi false, Facebook îi întreabă pe prieteni dacă ai numele corect. Ei pot spune „Da“, „Nu“ sau chiar „Nu vreau să răspund“, iar reţeaua promite anonimitate pentru răspuns.

Nu contează atât de mult dacă abordarea Facebook este greşită sau corectă, sau dacă încalcă libertatea, ci contează la ce va folosi aceste informaţii. Este deja confirmat că Facebook îşi urmăreşte utilizatorii prin diverse metode. Se adaugă o situaţie pe bursă destul de proastă, scăzând la jumătate preţul unei acţiuni faţă de cel de lansare, o valorificare deficitară a reclamei pe telefoane şi numărul tot mai mare de utilizatori. Dacă se trage linie, este clar că Facebook poate folosi foarte bine, oferindu-le terţilor informaţiile despre utilizatori.

Facebook are în mână cinci aşi, pe când Google n-are adversari

În situaţia de faţă, dacă Facebook ar juca poker, ar avea o mână plină de aşi. Asta pentru că ai libertatea să pleci din reţea, dar prietenii sunt acolo; poţi alege altă reţea, dar nu la fel de bine dezvoltată; şi alte site-uri pe care le foloseşti îţi oferă posiblitatea de autentificare prin Facebook, ceea ce e foarte comod. Se mai adaugă faptul că, inevitabil, dacă navighezi pe Internet laşi urme, iar anonimitatea (aproape) completă nu este tocmai uşoară, astfel că utilizatorii vor accepta şi acest demers al Facebook.

Cât despre paralela dintre Google şi Facebook, înainte de reţeaua de socializare, gigantul online era cel mai mare administrator al publicităţii online. De altfel, aşa s-a şi remarcat, la început, printr-o plasare convenabilă a publicităţii. Acum, Google are o suită destul de mare de produse, de la e-mail (Gmail), la editor de documente (Google Drive), până la platformă de blogging (Blogger) şi reţea socială (Google+).

Iar produsele Google pot fi accesate, acum, printr-o singură „cheie“ - contul de Google+. Un singur nume, o singură autentificare, date colectate din toate aplicaţiile, astfel că beneficiile din publicitate pot fi mai mari. O analiză prezentată de „Business Insider“ arăta cum Google ar fi câştigat miliarde de dolari, dacă Facebook n-ar fi existat.

Diferenţa dintre cele mai mari două site-uri din lume, conform „Alexa“, este că Facebook dezvoltă un ecosistem în jurul unui singur produs, pe când Google acoperă nevoi diverse prin produse diverse. Iar Google îşi permite să impună lucruri noi, cum ar fi transparenţa numelor, pe când Facebook se loveşte de o oarecare reticenţă a utilizatorilor (cazul cu implementarea Timeline).