Cum ar fi să dispară Facebook? Dacă eşti foarte popular, atunci s-ar putea fie o problemă. Dacă nu-ţi pasă de acest mediu, atunci nu e o problemă. Iată cum e viaţa după o plecare de pe Facebook.

Mi-am dezactivat contul de Facebook în urmă cu două săptămâni. Am fost 14 zile din noul an „orb“ ca să văd ce înseamnă să nu exişti, dacă nu eşti pe Facebook. N-am existat, dar mi-am confirmat câteva lucruri esenţiale despre oameni şi Internet.

Nu fumez, dar înţeleg fumatul social, când preferi să fumezi doar ca să stai cu oamenii în pauză şi să bârfeşti. Cam aşa e Facebook, poţi trăi bine fără această reţea socială, dar pur şi simplu ţi-e poftă de o bârfă, o validare virtuală din partea cuiva şi de o întărire a cultului personalităţii tale. Orice reţea socială nu este nici despre socializare, nici despre prietenii tăi cu care eşti într-o oarecare legătură, ci despre tine.

Pui o poză, spui ceva, iei un like, un share şi ziua e mai bună. Însă atunci când nu eşti, nici celorlalţi nu le pasă că nu eşti. Trebuie să fii doar ca să vezi că ei sunt şi să vezi ca se ocupă cu ceva, există şi produc ceva. Când dezactivezi contul de Facebook, e ca şi cum stingi lumina. Un SMS, un apel sau un mail sunt ca lumânări aprinse în întuneric. Spre deosebire de alţi oameni care ameninţă că ies de pe Facebook, eu n-am spus decât câtorva persoane. Două au ales să ia o pauză similară, să vadă cum e experimentul.

<a href="http://playtech.ro/2015/generatia-cu-sange-albastru-ce-aflat-cand-renuntat-la-facebook/" target="_blank" rel="nofollow">Află de la Playtech totul despre acest experiment</a>