Mai întâi, câteva date statistice. FaceBook este cotată drept cea mai mare reţea socială de pe Internet, cu 1,3 miliarde de utilizatori la nivel mondial (la 1 ian. 2014). În România, jumătate dintre cetăţeni folosesc Internetul (aprox 11 milioane în 2012, conform International Telecommunication Union). Trei sferturi dintre aceştia folosesc FaceBook (7,2 milioane, conform facebrands.ro).

Aceste date, dincolo de cifrele impresionante, ne comunică un adevăr mai puţin evident pentru mulţi dintre utilizatori: FaceBook este un excelent mijloc publicitar şi o afacere înfloritoare. Doar cine nu a avut tangenţe, nu ştie exact la ce mă refer şi ce sume se fac din advertising şi publicitate.

De altfel, compania Facebook Inc. a reuşit dublarea cotaţiilor la bursă în mai puţin de un an (din iulie 2013). Cum face FaceBook rost de bani, e o discuţie lungă şi bună de purtat de către specialiştii în finanţe. Cert este că reţeaua aduce bani frumoşi. Nimeni nu bagă milioane de euro sau dolari în servere, infrastructură de reţea şi alte detalii inginereşti doar pentru ca X, Y şi z să-şi poată trimite unul altuia mesaje, poze sau filme. Deşi pretinde că este gratuită şi aşa va rămâne. Poate doar pentru accesarea ei. Mai departe...încep adevăratele probleme. Dintre care unele sunt de-a dreptul înşelătorii, pe care nu le veţi regăsi în luunga „Politică de utilizare a datelor”.

Există două mari categorii de înşelătorii pe FaceBook. Unele pleacă de la utilizatori: conturi, pagini, aplicaţii şi anunţuri false, poze trucate, linkuri către pagini virusate sau ele însele fiind înşelătorii, etc. Nu la acestea mă refer.

Mă voi referi la a doua categorie: înşelătoriile pe care însăşi reţeaua le practică. Să le luăm pe rând.

1. Butonul „Promovează”.

Încă de la logare, ai parte de o lume generoasă: Înscrie-te. Este gratuit şi aşa va fi întotdeauna. Deşi anunţul se referă strict la logarea în reţea, utilizatorul va avea senzaţia că şi utilizarea reţelei este gratuită. Doar în parte. Adică doar postarea e gratuită. Cine poate vedea însă postarea...e o întreagă inginerie, de care nu mulţi ştiu, deşi e vizibilă. E ca la reclamele unde ţi se oferă bonusuri şi avantaje cu scris mare, dar ai şi un scris miiiic şi îngrămădit cu condiţiile în care beneficiezi de acele oferte. pe acelea puţini le observă.

La fel face şi FaceBook, bazându-se pe spiritul redus de observaţie sau de înţelegere al funcţionării mecanismului complicat din spatele reţelei. Dacă vă uitaţi cu atenţie, sub fiecare post există butonul „Promovează”. Ce anume? Propria postare. Cum adică? Nu e gratuit? Ei bine...NU!

Deşi poţi alege cărui target de audienţă se adresează postarea ta, asta nu înseamnă că TOŢI din acest target o vor vedea. Asta este şi şmecheria reţelei. Ea trimite postarea ta în targetul ales de tine (Public, Prieteni, Doar eu, Personalizat), dar cei care o vor vedea sunt aleşi după nişte criterii de care mi-e greu să-mi dau seama. Fie datorită frecvenţei comentariilor, fie datorită frecvenţei postărilor prietenilor, cert este că nu o văd toţi. De aceea, reţeaua îţi cere să promovezi postarea, adică îţi cumperi audienţă. Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine, dar şi mai scump. Înainte puteai plăti şi prin SMS. Acum se acceptă doar card electronic.

Un element mai nou, care poate susţine ceea ce afirm este datarea cronologică a postărilor. Fiecare post are ataşată data şi ora la care a fost pus. Nu-mi explic cum se face că, atunci când merg pe pagina publică a FaceBook, văd postări vechi (sub 24 ore) şi chiar foarte vechi (peste 24 ore), care sunt plasate printre primele pe pagină. Oare nimeni nu mai face nimic în timpul ăsta? ba da, desigur. dar şi aici FaceBook s-a acoperit, inventând secţiunea „Desfăsurător”, pe aceeaşi pagină, unde se afioşează, în timp real, fiecare mişcare a utilizatorilor. Aparent n-ar avea rost, dar ea demonstrează clar diferenţa de algoritmi de postare de pe pagina publică (numită şi „Acasă”). Un exemplu banal găsiţi în imaginea de la finalul textului, unde am selectat cronologia paginii mele „Acasă”, desigur protejând identitatea utilizatorilor, dar subliniind ce vehime au postările. Se vede clar că vechimea n-are legătură cu ordinea de postare.

2. Prieteni aleşi...de FaceBook.

Elementul central al algoritmului FaceBook este aşa-numita „prietenie” în reţea. este de fapt o legătură de un anume tip, realizată între două conturi, care se pot vedea altfel decât vede restul publicului. Există însă şi aici ceva ascuns. Nu întotdeauna solicitările de prietenie sunt şi reale. Adică este foarte posibil ca dintre solicitările pe care le primiţi, unele să fie...false. Adică nu sunt iniţiate în mod real de utilizatorul contului respectiv, ci de...însăşi FaceBook. Eu am păţit aşa. Am dialogat cu oamenii care îmi solicitau prietenia şi unii mi-au răspuns că...nu mi-au solicitat-o. Simetric, şi eu m-am găsit a fi „împrietenit” cu persoane cărora nu le-am cerut vreodată „prietenia”

E greu să înţeleg de ce face reţeaua asta. dar presupun că e ceva de tip ideologie consumistă. Mai precis, numărul de „prietenii” este limitat de reţea la 5000, ceea ce înseamnă că, la atingerea acestei limite, utilizatorul va simţi nevoia să treacă la un nou nivel. Fie îşi face un alt cont, pentru încă 5000 de „prieteni”, fie îşi face o pagină virtuală, care are număr nelimitat de fani. Cu cât mai multe legături, cu atât mai bine pentru reţea. Şi dacă am ajuns la pagini....altă surpriză.

3. „Like”-it? Nu prea. Ce dacă?! Las' că rezolvăm şi asta.

Un „like” este modul prin care îţi poţi exprima aprecierea pentru un anume post sau pagină. Deşi sunt numite la fel, el funcţionează diferit pentru postările de pe conturi şi pentru pagini. Probabil, la conturi, numărul de „like” este un parametru în algoritmul de selecţie a celor ce îţi văd postarea (de la pct.1). Pentru pagini, un „like” înseamnă posibilitatea de a fi la curent cu ce s-a postat pe acea pagină. Cert este că ambele moduri de funcţionare construiesc interconectări în reţea. Ceea ce, pentru publicitate este extraordinar de bine.

Nu ştiu câţi bagă în seamă micile anunţuri publicitare care apar, fie pe marginea paginii, fie chiar în rândul postărilor. Ele nu apar acolo de capul lor ci funcţie de un profil de utilizator. Care profil se construieşte de către reţea, care ţine minte TOATE mişcările tale. Ca să nu mai spun că secţiunea rezervată propriei identităţi pe FaceBook a sporit impresionant în numărul de rubrici pe care le-ai putea completă. De la statusul marital, până la date de CV şi locuri pe unde umbli, FaceBook este din ce în ce mai interesat de viaţa ta. Tinde să fie fidel traducerii mot-a-mot a numelui său: reţeaua care vrea să ştie ce faci, adică FACI-BOOK (Cartea cu ce faci)

Desen realizat de artistul Pawel Kuczynski

Situaţia e similară şi la Google sau alte unelte de căutare sau de socializare. Tot ce vor acţionarii reţelei este să fii cât mai activ, pentru ca reţeaua să-şi poată construi un profil de utilizator cât mai precis. De ce? Pentru ca ei să-ţi poată plasa reclama cea mai atractivă pentru tine. Cu cât mai multe click-uri în reţea, cu atât mai mare şansa de a da un click care să se finalizeze cu o achiziţie de pe net. Iar reclama îşi merită banii.

Ceea ce este înşelător la FaceBook este că acest sistem de like-uri funcţionează şi fără voia ta. Eu personal m-am trezit că am dat like la pagini care nu ma interesau absolut deloc, dar care aveau foarte mare legătură cu tot ce făcusem în reţea până atunci ca preot, jurnalist şi inginer (cum mă şi prezint). Unii afirmă chiar că aceste like-uri se pot cumpăra. Posibil. Nu ştiu exact. dar este foarte deranjant pentru identitatea ta virtuală să te trezeşti că îţi plac postări sau pagini pe care nu le-ai văzut vreodată, chiar dacă ele ar fi apropiate intereselor tale internautice.

Deocamdată atât. Las celor mai pasionaţi decât mine să descopere şi alte înşelăciuni ale reţelei, dacă vor mai fi. Probabil ca FaceBook este acoperit legal, prin „politicile de utilizare” la toate aceste aspecte semnalate. Oricum nu intenţionez vreo acţiune contra reţelei. Nici măcar dispariţia de pe ea nu este chiar aşa uşoară. Tot ce avem de făcut este însă, ca oameni obişnuiţi, să o folosim cu cât mai mare discernământ şi cât mai puţine detalii oferite despre noi înşine.

Oricum, pentru capitalismul global, nu suntem decât posibili clienţi. Aşa cum erau puii de găină din desenele animate transformaţi în pui la rotisor, în ochii atacatorilor.

PS. Sper ca, după acest text, FaceBook să nu-mi suspende contul, să mă cheme în instanţă sau mai ştiu eu ce aiureli. Nu este decât un text care constată anumite lucruri. Explicaţii oricum nu aştept de la oficialii FB. Ar fi inutil. În schimb, îl voi posta pe FB. Sper să-l vadă chiar ea, reţeaua.