Yo! Ce am învăţat de la Kim Kardashian
0
Seara trecută Kim Kardashian a fost invitată în emisiunea lui Jimmy Kimmel, pentru a-şi promova noua ei carte. Am încercat să înţeleg fenomenul "KK" şi am dat de ceva mai mult...
Cei care au ajuns mai târziu pe internet, ar trebui să afle despre Kim Kardashian că este ceea ce în România am numi „starletă“.
e ca aplicaţia Yo, dacă omenirea ar fi un mare App Store. Nu face nimic, dar se are pe sine ca produs.
Aplicaţia Yo a fost finanţată cu un milion de dolari.
Kim Kardashian la Jimmy Kimmel
Aplicaţia Kim Kardashian - 11.000 de vieţi petrecute în interiorul ei
Dacă aveţi un telefon, daţi o căutare după Kim Kardashian Hollywood. Veţi găsi o aplicaţie în care personajul principal, controlat de voi, e o fată pe care Kim Kardashian o ia sub aripa ei protectoare şi o învaţă despre cursul lucrurilor la Hollywood.
Aplicaţia e atât de complexă, încât în momentul când Kim Kardashian şi Kanye West s-au dus în vacanţă în Mexic, jocul a fost actualizat şi a fost introdusă posibilitatea de a pleca în... Mexic. Şi pe lângă postările ei de pe Instagram şi Twitter, oamenii se puteau conecta cu o vedetă care nu produce nimic, ci e doar propria ei imagine, şi în jocul acesta. În fiecare an, jocul se actualizează în funcţie de calendarul vacanţelor cuplului Kim Kardashian - Kanye West.
Despre cum joci Kim Kardashian - Hollywood - vă rog să urmăriţi video-ul ca să înţelegeţi jocul.
Până în noiembrie 2014, data la care am ultimele cifre, aplicaţia a fost descărcată de 23 de milioane de ori şi a înregistrat venituri de 43,4 milioane de dolari în trimestrul trei al anului trecut. Oamenii au petrecut 5,7 miliarde de minute în jocul acesta. Aşadar, avem un joc despre o vedetă care nu produce nimic valoros, în afară de propria imagine, dar care este jucat de 5,7 miliarde de ori.
Închideţi ochii un pic şi încercaţi să cuprindeţi 6 miliarde de minute. Asta înseamnă 11.500 de ani.
Cartea despre selfie-uri
Merchandise-ul Kardashian nu se opreşte doar la o aplicaţie, ci trece acum şi în biblioteci, printr-o carte de selfie-uri.
V-am zis mai sus să închideţi ochii şi să vă imaginaţi 11.000 de vieţi trecând pe lângă voi. Ei bine, gândiţi-vă la scopul celor 352 de pagini de selfie-uri ale unei vedete deja supraexpuse. Dacă este să dăm o definiţie umană a supradistribuirii vieţii personale, atunci Kim Kardashian iese pe primul loc.
Cred că generaţia noastră elimină treptat misterul. Accesul nostru la cunoştinţe, informaţii şi viaţă privată e uriaş faţă de trecut. Ştim unde să căutăm dacă avem nevoie de o informaţie, ştim cum arată locul unde ne vom petrece vacanţa şi de fiecare dată ştim unde este persoana iubită, pentru că lucrul acesta e marcat în fiecare mesaj de pe Facebook.
Kim Kardashian e imaginea unei generaţii fără mister. Cei care stau pe internet au întâlnit măcar o imagine cu Kim Kardashian. Milioane de americani o urmăresc şi-i află viaţa relativ simplă. Ea nu produce nimic, ci doar pe sine. Cu toate acestea, oamenii încep să fie obişnuiţi cu ideea că în fiecare zi, totul e la fel. Acelaşi selfie, aceeaşi faţă, acelaşi corp, aceleaşi acţiuni. Cu toate acestea, nevoia de nou se manifestă prin nevoia de repetiţie.
Aceasta este prima carte în care un album foto de pe iPhone e publicat în volum. Şi nu vorbim despre lucruri nemaivăzute, ci de acea repetiţie de care vorbeam mai sus. Generaţia tap, care instalează Flappy Bird şi încearcă să apese repetitiv pe ecran pentru a mişca o pasăre, răsfoieşte foaie după foaie de selfie-uri fără surprize.
Costul repetiţiei
Cred că în trecut valoarea era mai greu de obţinut, pentru că accesul la creaţie era dificil. Kim Kardashian e produsul internetului, pentru că fără el nu ar fi avut nicio valoare.
Mă uitam întâlnirea de la Re/code Mobile (o respectată conferinţă tech din Statele Unite) şi Kim Kardashian vorbea despre costul unui tweet. Spune că nu a fost plătită niciodată individual, pe tweet, dar dacă asta s-ar întâmpla - „cred că ar costa mai mult de 10.000 de dolari, bineînţeles“.
Staţi 30 de minute şi priviţi dialogul dintre Kara Swisher şi Kim Kardashian. Vă asigur că merită.
Cum putem măsura valoarea? Sistemul economic este eronat, dacă putem produce valoare în bani din atât de puţin. Pot exista argumente logice moderne pentru care trebuie să plăteşti pentru ca o vedetă să scrie pe Twitter, dar la finalul zilei, acea valoare a fost creată din nimic. Din acea lipsă de originalitate a repetiţiei de care vorbeam.
Generaţia tap / generaţia n-am
Ce înseamnă generaţia din care fac parte? Cred că suntem campionii repetiţiei şi cei mulţumiţi de ciclicitate, nu de originalitate.
Suntem generaţia Snapchat, pentru care nu va mai conta dacă imaginea dispare sau nu. Suntem generaţia Kim Kardashian, care poate produce valoare în bani din nimic. Care produce consum de timp, din nimic.
Cumpărăm bunuri virtuale în jocuri virtuale şi plătim 5 dolari pe un tricou de firmă, dar nu la mall, ci în jocul Kim Kardashian - Hollywood.
Ne vom avea doar pe noi şi vom fi propriul nostru produs, în timp ce restul de vor consuma. Vom fi urmăritorii şi priviţii.
Se încarcă comentariile...
