Supravegherea României în numele securităţii: De ce vom fi indexaţi pentru că folosim WiFi public sau cartele prepay

Supravegherea României în numele securităţii: De ce vom fi indexaţi pentru că folosim WiFi public sau cartele prepay

Cât de identificat ar trebui să fii, când foloseşti o cartelă preplătită?

În aprilie, Guvernul României iniţia o procedură prin care ar fi devenit obligatorie identificarea abonaţilor prepay pe baza buletinului. Acum, legea a trecut de Senat şi mai este aşteptat raportul a două comisii de la Camera Deputaţilor. Odată cu această lege, cetăţenii ar trebui identificaţi şi când se conectează la reţele WiFi gratuite. Ce înseamnă toate acestea pentru intimitate sau siguranţă naţională?

Ştiri pe aceeaşi temă

Sebastian Ghiţă, deputat PSD, susţinea în aprilie că proiectul trimis atunci de Guvern este necesar şi util în lupta cu marile reţele de evaziune şi corupţie. Acum, Senatul a adoptat proiectul pe 2 iunie, primind aviz favorabil din partea tuturor comisiilor, inclusiv de la cea pentru drepturile omului.

În data de 3 iunie, documentul a fost înregistrat la Camera Deputaţilor, scrie HotNews, iar până ieri, 5 iunie, două comisii de specialitate, printre care şi Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, au avut termen de depunere a raportului pentru proiectul legislativ. Proiectul a trecut fulgerător prin Parlament, dar nu atât de rapid a trecut şi proiectul de abrograre a legii 82/2012, aşa numita lege „Big Brother“. Aceasta a transpus o directivă UE privind stocarea datelor de Internet şi de mobil pentru şase luni.

În 8 aprilie însă, Curtea Europeană de Justiţie a invalidat directiva, adoptată în 2006 ca urmare a  atacurilor teroriste din Londra şi Madrid. Potrivit legii, furnizorii de telefonie şi Internet aveau obligaţia ca timp de 48 de ore de la cererea organelor de urmărire să transmită datele solicitate, iar dacă acest lucru nu este posibil în 48 de ore, datele trebuie transmise în cel mult cinci zile.

Înainte luai „pe cartelă“, acum iei „pe buletin“

Potrivit expunerii de motive pentru acest proiect legislativ, piaţa de telefonie mobilă din România este dominată de clienţii de tip prepay, în proporţie de 67% din numărul total de utilizatori. Astfel, în termen de şase luni de la data la care legea intră în vigoare, toţi deţinătorii de astfel de cartele trebuie să îşi înregistreze numărul la operatori.

Aproximativ 10 milioane de abonaţi care vor trebui înregistraţi în şase luni, până la 1 ianuarie 2015.

„Dacă nu vor face acest lucru, operatorul de telefonie mobilă va sista furnizarea serviciului până când deţinătorul cartelei va înregistra cartela pe baza unui document de identitate. Furnizorii de servicii vor avea obligaţia de informa toţi deţinătorii de cartele prepay cu privire la această obligaţie“, a afirmat Robert Cazanciuc, Ministrul Justiţiei, la finalul şedinţei din aprilie. În aceeaşi şedinţă a fost comunicat faptul că decizia are menirea de a promova un act normativ pentru prevenirea şi contracararea riscurilor la adresa securităţii naţionale.

Despre WiFi „pe buletin“ se vorbeşte în articolul 73. Cât timp e vorba de puncte de acces puse gratuit la dispoziţia publicului de către persoane juridice, reţelele trebuie să fie securizate pe bază de parolă şi trebuie să existe proceduri şi echipamente care să stocheze pe o perioadă de şase luni datele prin intermediul cărora pot fi identificaţi utilizatorii conectaţi. „Utilizatorii acestor puncte au obligaţia de a-şi comunica datele de identificare la accesarea acestor servicii“, se arată în articolul (via Bogdan Manolea pe legi-internet.ro).

Documentul oficial

Se aplică această lege în cazul cafenelor, restaurantelor, barurilor şi parcurilor, dar şi pentru conferinţe, hoteluri sau alte locuri, chiar şi în mijloacele de transport care pun la dispoziţie astfel de conexiuni. Bogdan Manolea se întreabă în articolul citat mai sus cum se va face identificarea în parc. „(...) te duci la paznic să-i dai buletinul?“, scrie acesta. Apoi, furnizorii trebuie să investească în echipamente care să stocheze datele, eventual să nu poată fi accesate de către hackeri, şi să aibă soluţii software care după şase luni şterg automat datele.

Cartele prepay şi îndatoririle operatorilor telecom

În prezent, există o discriminare între utilizatorii serviciilor telecom, discriminare de care s-au folosit şi cei care au redactat acest proiect. Pe scurt, cei cu abonamente sunt înregistraţi în bazele de date ale furnizorilor, cei cu prepay nu. Astfel, odată cu această lege, utilizatorii vor trebui să comunice de la nume şi prenume până la CNP şi număr şi seria de buletin. Va fi încheiat un contract chiar şi pentru cartele preplătite.

„Legea nu spune dacă trebuie să dai datele tale sau ale altuia. Nici nu precizează dacă cel care colectează datele trebuie să le verifice cu un act de identitate original“, atenţionează Manolea în articolul său

De partea operatorilor, aceştia vor trebui să îşi procure echipamente care să stocheze datele sau să creeze partiţii speciale pentru noii „abonaţi“. De asemenea, tot ei vor trebui să îi informeze pe oameni şi să informeze mass-media. Sunt aproximativ 10 milioane de cartele prepay, iar toate acestea trebuie să fie „informate“  şi „înregistrate“ în aproximativ şase luni de la intrarea în vigoare a legii. În cifre seci, zilnic trebuie înregistrate zeci de mii de cartele. Altfel, operatorii nu mai furnizează servicii.

Motivele pentru care ar trebui identificate cartele preplătite

Principalele argumente „contra“

Această lege trece peste prezumţia de nevinovăţie şi încalcă dreptul la viaţă privată. Fiecare cetăţean, până la proba contrarie, este nevinovat şi doar în societăţile autoritariste trebuie să îţi demonstrezi nevinovăţia. Mai mult, scrie Manolea, măsura a fost respinsă de Comisia Europeană pe motiv că nu e deloc eficientă, după cum sună în teorie.

Poţi, spre exemplu, să plăteşti pe cineva să cumpere cartele pe care le foloseşti apoi la ceea ce vrei cu adevărat. Nu interzice (şi nu poate interzice) vânzarea, schimbul, împrumutul sau orice transfer al unei cartele prepay către o altă persoană. Apoi, doar pentru că cineva şi-a lăsat datele personale când a cumpărat o cartelă, nu înseamnă că tot ea se face vinovată de folosirea în scopuri ilegale. Aici funcţionează principiul amintit mai sus, al nevinovăţiei. Mai mult, poţi folosi o cartelă din altă ţară, în următorii doi ani vor fi înlăturate şi tarifele pe roaming, iar asta se poate dovedi eficientă.

Eficacitatea acestor măsuri naţionale nu a fost dovedită. 

„Şase state membre (Danemarca, Spania, Italia, Grecia, Slovacia şi Bulgaria) au adoptat măsuri care necesită înregistrarea cartelor SIM preplătite. Acestea şi alte state membre (Polonia, Cipru, Lituania) au susţinut opţiunea  adoptării de măsuri la nivelul UE pentru înregistrarea obligatorie a identităţii utilizatorilor de servicii preplătite. Eficacitatea acestor măsuri naţionale nu a fost dovedită. Au fost evidenţiate limitări potenţiale, de exemplu, în cazurile de furt de identitate sau atunci când cartela SIM este achiziţionată de un terţ ori atunci când un utilizator activează serviciul de roaming prin conectarea cu o cartelă cumpărată într-o ţară terţă. În general, Comisia nu este convinsă de necesitatea de a acţiona în acest domeniu la nivelul UE în acest stadiu“ este poziţia oficială a CE.

Un mare argument „pro“, dar doar de faţadă

Bogdan Manolea aminteşte de cazul lui Sorin Apostu, fost primar al Clujului, care a folosit peste 20 de cartele preplătite pentru a-şi aranja afacerile. Astfel, acele cartele ar fi fost identificate în prealabil. Totuşi, doar pentru că sunt înregistrate în reţea, cu nume, prenume şi CNP, asta nu înseamnă că cei care au de comis infracţiuni se opresc aici. Pot apela la soluţii de criptare, pot apela la comunicare prin aplicaţii de VoIP (ex.: Skype, Hangouts şi multe altele mai mult sau mai puţin cunoscute).

Tehnologia nu stă pe loc, cum nici ilegalităţile nu se vor opri într-o simplă identificare a cumpărătorilor de cartele preplătite. Ca o concluzie, poţi identifica mai uşor un număr, când sună la 112 sau la alte servicii naţionale, dar doar atât, căci până la acuzarea de anumite infracţiuni mai e cale lungă.

Reacţii din partea ONG-urilor

Mai multe ONG-uri au cerut parlamentarilor să nu voteze proiectul. Sub pretextul protejării securităţii naţionale, toţi cetăţenii sunt consideraţi suspecţi şi sunt supravegheaţi. În data de 11 aprilie, reprezentanţii Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki (APADOR-CH), ai Asociaţiei pentru Tehnologie şi Internet (ApTI), ai ActiveWatch - Asociaţia de Monitorizare a Presei şi ai Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) au cerut parlamentarilor să nu voteze acest proiect de lege, informează HotNews.

„Acest proiect de lege a fost adoptat la numai o zi după ce, prin decizia din 8 aprilie 2014 a Curţii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), a fost invalidată Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European, privind păstrarea datelor utilizatorilor de telefonie şi Înternet - cunoscută şi ca «Directiva Big Brother» - pe motiv că aceasta reprezintă o imixtiune deosebit de gravă şi disproporţionată în drepturile fundamentale la respectarea vieţii private şi la protecţia datelor cu caracter personal“, scriau reprezentaţii acestor organizaţii.

Toţi cetăţenii sunt consideraţi suspecţi şi sunt supravegheaţi în stil orwellian, specific unei societăţi totalitare.

„Semnatarii consideră că şi proiectul de lege adoptat de Guvern în şedinţă din 9 aprilie 2014 urmează acelaşi caracter dispoporţionat al directivei recent invalidate de instanţa europeană, întrucât, sub pretextul protejării securităţii naţionale, toţi cetăţenii sunt consideraţi suspecţi şi sunt supravegheaţi în stil orwellian, specific unei societăţi totalitare“, mai afirmau aceştia. Aceşti reprezentanţi au cerut la acea dată Guvernului să nu se transforme într-o anexă  a serviciilor de informaţii sau a CSAT-ului.

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările