iPhone la 6 ani: ecosistemul iOS, de la nimic la succes în trei paşi simpli

iPhone la 6 ani: ecosistemul iOS, de la nimic la succes în trei paşi simpli

iPhone şi iOS au ajuns produse emblemă pentru industria mobilă. FOTO CNet

Primul iPhone a fost prezentat în ianuarie 2007 şi anul acesta aniversează şase ani de succes. Anul 2007 a fost momentul în care smartphone-ul a captat interesul oamenilor şi n-a mai fost un simplu produs preferat de un număr restrâns de utilizatori. iOS s-a schimbat prea puţin în şase ani, dar a fixat treptat unele lucruri care au devenit indispensabile.

În 2007, când primul iPhone a fost lansat, erau disponibile câteva alternative. HTC avea modelul TyTN II, HP seria iPAQ, care veneau cu Windows Mobile de la Microsoft, şi Palm avea seria Treo, terminale care foloseau atât Windows Mobile, cât şi Palm OS. Iar Research In Motion (Blackberry) avea propria sa nişă: oamenii de afaceri care se bazau pe serviciile sale de e-mail şi securizarea datelor.

Din punct de vedere tehnic, acestea erau dispozitive la fel de bune, sau mai bune, decât iPhone. Dar Apple a venit cu un avantaj destul de mare: iPhone OS (mai târziu devenit iOS).

Cât despre Nokia, liderul de la acea vreme, acesta avea dispozitive de top care erau atât smartphone-uri, cât şi telefoane obişnuite. N95 şi apoi N95 8GB au fost telefoane vedetă care, într-un format clasic, fără ecran tactil, ofereau funcţionalităţi asemănătoare unui smartphone. Iar N810 era o mini-tabletă, mai mult un experiment, dotată la fel de bine ca un iPhone. Sistemul de operare al acesteia era un Linux modificat.

Primul iPhone OS: minusuri inexplicabile, dar şi excelenţă pentru lucrurile de bază

iPhone-ul din 2007, împreună cu iPhone OS, venea cu o listă mai mare de lipsuri decât cea de funcţionalităţi noi. Dar aceasta este, în general, deviza Apple: ceea ce merge, să meargă bine. Astfel, iOS 1.0 era primul sistem de operare cu tastatură integral virtuală, cu doar un buton pentru navigare, ecran mare (3,5 inci), capacitiv şi capabil de multitouch, un browser asemănător celui de PC, şi câteva aplicaţii, printre care: Vreme, Bursă, Mail, Hărţi şi YouTube.

Ultimele două aplicaţii sunt mai interesante pentru că prezenţa acestora pe iPhone marchează începutul colaborării dintre Apple şi Google, la acel moment YouTube fiind deja deţinut de gigantul online. Parteneriatul avea să fie stabil până în 2008, când Google a lansat Android şi Steve Jobs a afirmat că acesta copiază iOS, iar relaţiile s-au răcit între cele două companii.

Ce îi lipsea prime versiuni de iOS erau aplicaţiile, faţă de Symbian şi Windows Mobile pentru care existau destul de multe. Pentru a compensa, Apple a sugerat folosirea celor online, create în HTML pentru că iOS nu suporta Flash. Dar la acel moment, nu prea existau astfel de aplicaţii şi nici interes pentru dezvoltarea pieţei. Alte minusuri mari erau lipsa suportului pentru MMS-uri, lipsa funcţiei de copiere şi lipire, lipsa multitasking-ului, şi lipsa unui manager de fişiere. Astfel, muzica era disponibilă doar prin aplicaţia iPod şi pozele prin galeria foto. Acest pas avea să fie făcut şi de Microsoft, în 2010, odată cu Windows Phone 7.

Primul iPhone poate fi descris printr-un cuvânt: funcţiona. Nu avea problemele de răspuns ca la Windows Mobile, oferea un ecran care răspundea instant la comenzi, o aplicaţie foarte bună de hărţi, şi experienţa de utilizare era cu totul nouă faţă de ce exista pe piaţă. Şi tocmai pe aceste avantaje a marşat Apple când a decis să nu includă diverse alte funcţii pe care concurenţa le avea deja.

A doua „descălecare“ a iOS a creat un univers: App Store

Înainte de iPhone 3G şi iOS 2.0, nu existau magazine de aplicaţii create de producător. Existau unele terţe, cu aplicaţii găsite prin toate sursele posibile, dar nu unul legitim, oficial. Apple l-a introdus odată cu iOS 2.0, l-a denumit „App Store“, iar cea mai ieftină aplicaţie a fost cotată la 99 de cenţi, exact cât o melodie de pe iTunes.

În martie 2008, Apple a introdus primul Software Development Kit (SDK) al platformei şi a creat un program pentru dezvoltatori. Astfel, doar oamenilor acceptaţi de Apple şi care îi respectau politica le sunt permise aplicaţiile în App Store. Pentru a fi în program, dezvoltatorii plătesc anual o taxă de 99 de dolari, iar din preţul unei aplicaţii primesc 70%. Restul de 30% revine Apple.

Pe lângă App Store, această versiune a venit cu suport pentru Microsoft Exchange, împreună cu MobileMe - serviciul Apple de stocare online. Şi iOS 2.2 a adus Street View pentru Google Maps.

iPhone 3GS şi iOS 3.0 au venit doar cu îmbunătăţiri

În 2009, Apple nu a venit cu nicio funcţie supremă, în schimb a preferat să introducă funcţii deja prezente la concurenţă. Cele mai importante au fost: „cut/copy/paste“ într-un mod intuitiv şi uşor, posibilitatea de a căuta fişiere sau melodii, camera putea filma, nu doar fotografia, şi a fost introdus Voice Control pentru formare de numere, apelare din contacte sau redatul unei melodii. Apple a mai introdus şi MMS-ul, dar deja devenise neinteresant pentru mulţi utilizatori.

Cu iOS 3.0, utilizatorii au avut şi posibilitatea de a cumpăra filme, cărţi sau seriale TV din iTunes direct pe iPhone sau iPod Touch. Iar în aplicaţia camerei putea fi determinată zona de focalizare prin atingerea ecranului.

La începutul lui 2010, familia iOS s-a extins cu încă un membru: iPad, pe lângă iPhone şi iPod Touch. Astfel, a fost lansată versiunea iOS 3.2, dedicată, în special, tabletei companiei. Apple a modificat astfel aplicaţiile preinstalate, cum ar fi cea de notiţe sau galeria foto, adaptându-le rezoluţiei de 1024x768 pixeli şi ecranului de 9,7 inci. iPad-ul a fragmentat puţin platforma, pentru că aplicaţiile de iPhone nu se potriveau perfect pe noul ecran. Soluţia, până la actualizarea acestora de către dezvoltatori, a fost afişarea la vechea rezoluţie, pe mijlocul ecranului tabletei.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: