Istoria Android: Parcursul „robotului“ de la junior la lider de piaţă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Toată familia Android şi Nexus 4, ultimul model al seriei. FOTO Adevărul
Toată familia Android şi Nexus 4, ultimul model al seriei. FOTO Adevărul

Android este de patru ani pe piaţă, timp în care a devenit liderul acesteia. Adaptabilitatea sa şi suportul pe care îl oferă Google au fost avantajele platformei. Ce s-a schimbat în ultimii ani, odată cu evoluţia „deserturilor“ de la Google?

Platforma Android a fost cumpărată de Google în august 2005, iar doi ani mai târziu s-a format Open Handset Alliance (OHA), organizaţie care şi-a propus să dezvolte Android şi să devină un ecosistem gratuit. Şi tehnic, primul Android a apărut la finalul lunii noiembrie în 2007, când a fost disponibilă prima variantă beta.

Primul telefon cu Android a fost HTC G1 (Dream), lansat la finalul anului 2008. Gadgetul a fost creat după tehnica din HTC Diamond, dar cu o carcasă diferită şi tastatură fizică. La acea vreme, iPhone era deja la al doilea model, denumit 3G, şi începuse să-şi asigure un statut pe piaţă.

Prima versiune, primul contact cu piaţa şi soluţii de ultim minut

Android era în acel moment încă un sistem care nu ajunsese la maturitate. De exemplu, tastatura fizică exista pentru că sistemul de operare nu avea una virtuală şi nu suporta mai multe puncte de atingere, deşi avea ecran capacitiv, ca cel de pe iPhone.

Trăsăturile definitorii erau acolo, cum ar fi notificările accesate prin bara de sus, integrarea cu serviciile Google şi widget-urile, acele „ferestre“ în aplicaţii. Şi, desigur, Android Market, magazinul de aplicaţii necesar pentru succesul unui sistem de operare

A urmat un mic update, Android 1.1, care îndrepta diverse probleme, urmând apoi Android 1.5 Cupcake. Acesta din urmă a fost primul denumit după un desert, tradiţie existentă şi în prezent. Cupcake a mai adus un Market redesenat, o îmbunătăţire a colectării datelor GPS şi tastatura virtuală.

image

A urmat Android 1.6 Donut care a venit cu funcţia „copiază/lipeşte“ în browser, posiblitatea de a selecta mai multe fotografii şi suport pentru reţelele CDMA (predominante în Statele Unite ale Americii).

Şi „Gogoaşa“ a venit cu suport pentru mai multe rezoluţii, nu doar HVGA 480x320 pixeli. Independenţa rezoluţiei ecranului a fost, poate, cel mai important şi inspirat atu al Android pentru o trecere la cât mai multe dispozitive. La finalul lui septembrie 2009, cele mai cunoscute telefoane erau HTC G1 şi Magic, şi Samsung Galaxy i7500. 

Un „Ecler“ cu de toate pentru platforma „roboţilor“

După toată seria 1.x, Google a scos pe piaţă Eclair, adică Android 2.0. Această versiune a fost importantă, în primă fază, pentru Motorola care a intrat pe piaţa dispozitivelor cu Android cu modelul Milestone.

Terminalul avea cel mai bun hardware şi era primul cu ecran şi rezoluţie mai mari. Apoi, HTC a colaborat cu Google pentru a lansa Nexus One, primul terminal din seria Nexus. A venit cu Android 2.1 şi cu un hardware pe care Google îl dorea standard pentru a asigura cele mai bune performanţe: procesor de 1 GHz, memorie RAM de 512 MB şi cameră foto de 5 megapixeli.

Cât despre sistemul de operare, acesta a venit cu suport pentru mai multe conturi Google şi pentru Microsoft Exchange, îmbunătăţiri aduse camerei (zoom digital, moduri de scenă, efecte şi focus pentru modul macro), dar şi cu un browser nou cu suport pentru HTML5. Alte bonusuri au fost Live Wallpaper-urile (tapete dinamice) şi posibilitatea de a căuta în SMS-uri şi MMS-uri.

A urmat FroYo (Frozen Yoghurt), adică Android 2.2, care a venit, în primul rând, cu Adobe Flash 10.1. Astfel Android a fost primul sistem de operare pentru smartphone-uri care să ofere suport total Flash. Au fost modificări ale Market-ului (posibilitatea actualizării automate a aplicaţiilor), USB tethering (partajarea conexiunii la Internet cu PC-ul), funcţia de hotspot prin WiFi şi diverse optimizări pentru viteză şi perfomanţă. În plus, Froyo a adus suportul pentru ecrane de înaltă definiţie cu peste 320 ppi (densitatea pixelilor).

Spre finalul lui 2010, Google a lansat Gingerbread (2.3), împreună cu Nexus S, un telefon creat pe tiparul Galaxy S - ecran de 4 inci, procesor Samsung şi ecran curbat -, şi care primeşte şi actualizare la Jelly Bean. Gingerbread a adus suport pentru camere frontale, pentru Near Field Communication (NFC), o tastatură mai bună şi, în general, îmbunătăţirea controlului vocal şi a funcţiilor pe care utilizatorul nu le bagă de seamă decât atunci când nu funcţionează corect.

Honeycomb a fost varianta de mijloc şi de teste pentru noile funcţii

Android 3.0 a fost o versiune creată de Google pentru tablete, dar, totodată, o versiune pentru a testa funcţiile care urmau să fie implementate în Android 4.0. Dincolo de modificările grafice, cum ar fi trecerea la culoarea verde şi eliminarea butoanelor fizice, a fost introdus un nou mod de multitasking - vizualizarea aplicaţiilor deschise, nu doar a pictogramelor acestora - şi posibilitatea de a redimensiona widget-urile.

Motorola Xoom a fost una dintre tabletele care a venit cu 3.0, la fel şi Samsung Tab Plus 7.0. De asemenea, Honeycomb a adus suport pentru procesoare multi-core, dar şi pentru accesorii, cum ar fi tastaturile.

Android 4.0, un „sandwich“ pentru toţi şi toate

Ice Cream Sandwich reprezintă, până acum, cea mai mare schimbare pentru Android, de la interfaţa grafică, până la suportul pentru mai multe dispozitive. Galaxy Nexus, fabricat de Samsung, este telefonul cu care a fost lansat. Funcţia de screenshot este încorporată, browser-ul a fost îmbunătăţit, la fel şi funcţia pentru copy/paste. Aplicaţiile pot fi accesate din ecranul stand-by, widget-urile pot fi redimensionate, iar telefonul poate fi deblocat prin recunoaşterea feţei.

ICS a mai venit cu Android Beam, transferul fişierelor prin NFC. Şi o implementare foarte bună a fost cea a unui contor pentru date denumit „Data usage“ prin care aplicaţiile care consumă prea mult trafic pot fi oprite. De asemenea, ICS a venit cu suport complet pentru telefoanele integral tactile cu trei butoane virtuale: Home, Back şi Multitasking.

Notificările şi viteza de navigare au fost punctele principale rezolvate de Jelly Bean, lansat cu Nexus 7, prima tabletă Google. Astfel, în meniul de notificări sunt disponibile mai multe detalii şi în cazul SMS-urile se poate răspunde printr-o fereastră de tip pop-up. Iar performanţa a fost îmbunătăţită prin „Project Butter“, după cum îl denumeşte Google, care sporeşte viteza de navigare şi pe cea de reacţie la atingere.

Iar cu Jelly Bean a fost implementat şi Google Now, replica la Siri a gigantului online. Gestionează destul de multe aplicaţii şi sarcini într-una singură, cum ar fi calendarul, navigarea prin Google Maps sau mail-ul. Iar controlul vocal este disponibil şi când nu este prezentă o conexiune la Internet.

Când este Google în spate, succesul este 50% garantat

Da, la acest moment, Android este mai bun ca iOS. Suportă mai multe dispozitive fără modificări ale sistemului de operare sau din partea dezvoltatorilor, notificările sunt mai bune, iar funcţiile sunt mai numeroase şi mai utile. Şi, de asemenea, sunt mult mai mulţi producători care îl susţin, ceea ce duce la un mediu care creşte foarte repede. Desigur, iOS este mai stabil, sunt disponibile mai multe aplicaţii, dar Android are mai multe avantaje.

Şi Android putea eşua, cum s-a întâmplat cu MeeGo (dezoltat de Nokia şi Intel) sau cu Bada de la Samsung, dar faptul că Google a fost principalul suporter a ajutat. Iar adaptabilitatea pentru cât mai multe dispozitive a fost de asemenea un plus. Şi piaţa avea nevoie de un astfel de produs, un Windows al smartphone-urile, dat fiind că iOS este destul de închis. Din noiembrie va fi pe piaţă şi Windows Phone 8, alt contracandidat, dar, deocamdată, Android are reţeta pentru a fi lider: gratuitate, sprijin puternic şi deschidere.

Niciun Crăciun fără un „droid“ în ghete

La final de an, Google a venit cu o nouă versiune de Android. Nu şi-a schimbat numele, rămâne Jelly Bean, dar este 4.2 şi a venit cu un nou terminal, Nexus 4 produs de LG. Această actualizare a mai venit şi cu tableta Nexus 10 fabricată de Samsung şi care are o densitate a pixelilor mai mare decât a ecranului Retina de pe noul iPad.

Android 4.2 Jelly Bean este disponibil şi pentru dispozitivele deja lansate, cum ar fi Nexus 7 sau Galaxy Nexus, dar suportul pentru Nexus S nu mai există. Printre cele mai importante funcţii se numără Photo Sphere - panoramă la 360 de grade făcută direct cu telefonul, un meniu rapid pentru setări şi funcţii noi în galeria foto. „Adevărul“ a făcut un review al Jelly Bean 4.2.

Tehnologie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite