YouTube, după 10 ani: preşedintele şi cel mai sărac om au acum aceeaşi unealtă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

YouTube a aniversat în 2016 peste 10 ani de existenţă. A început cu un video la zoo şi a ajuns o industrie, o televiziune, un hub pentru divertisment.

La mijlocul lunii decembrie, Matt Brittin, preşedinte Google pentru Business & Operations în EMEA şi Europa, stă la masă cu câţiva jurnalişti din ţări ale regiunii. E ziua evenimentului Brandcast, organizat de YouTube pentru a vorbi despre cât de bine merge platforma şi ce înseamnă ea pentru lume. Până la un punct, pentru oameni ca Brittin e doar o afacere.

Afacerea aceasta a devenit însă business şi pentru milioane de oameni, ceea ce e impresionant pentru o platformă care nu exista în urmă cu puţin mai mult de un deceniu. Oficial, YouTube există din 2015, dar, ca multe alte startup-uri, a avut un succes şi mai mare într-o companie mare. Din noiembrie 2006, a ajuns la Google pentru 1,65 miliarde de dolari. O sumă imensă, pentru un site cu videoclipuri create de oameni banali, nu?

Brittin a vorbit despre Jocurile Olimpice, despre YouTube ca întreg şi despre cum poate fi inspiraţional ce oferă Google pentru întreaga lume. Sunt cuvinte pe care le-a meşterit înainte, asta e clar. Dincolo de forma pe care o dai acestei unelte a „user generated content“, tot acolo ajungi: consumatorul a devenit creator şi vedetă.

Primul videoclip de pe YouTube: un om, la zoo, cu elefanţi în spate. 

La evenimentul principal al Brandcast, reprezentantul Google a descris YouTube în câteva cuvinte: „Preşedintele şi cel mai sărac om au acum acceaşi unealtă“. Desigur, sunt nuanţe aici, dar realitatea e că pentru Barack Obama, tineri din India sau un vlogger din Republica Moldova, care umple un mall cu mii de fani, „scena“ este aceeaşi.

Noul tip de televiziune şi noii telespectatori

Dacă ai stat suficient timp pe internet, ştii că un subiect e secat de interes când apare la TV. Atunci, el este suficient de popular şi destul de uşor de explicat unui public a cărui vârstă mediană sare de 40 de ani (uneori, şi de vârsta pensionării). Ba chiar a existat în 2016 o televiziune care a încercat să trateze subiectul ca pe o joacă şi a stârnit ceva reacţii negative din partea celor pe seama cărora s-a amuzat omul său. Totuşi, a avut un reportaj cu tema „cum se fac bani pe net“.

Ultimul reportaj pe care l-am remarcat şi pe care îl menţionez este unul cu un titlu frumos, dar o abordare superficială, stearpă: „Cum să faci un milion.net“.

În fine, ai înţeles ideea: vloggingul a ajuns mainstream şi acesta are clasele şi castele sale la fel ca televiziunea clasică. Ai oameni care ling cactuşi pentru atenţie tot acolo unde este şi Colin Furze, un constructor de ansambluri fascinante, unele inspirate din filme SF. În 10 ani de produs conţinut pentru YouTube a ajuns la peste patru milioane de abonaţi, contracte cu companii şi o popularitate pe care televiziunea, probabil, nu i-ar fi adus-o niciodată. Sau n-ar fi avut răbdare cu ideile sale.

image

Brittin a declarat cu ocazia Brandcast că televizorul e din nou la modă, dar pentru internet. Aproape jumătate din britanici cu vârsta între 16 şi 34 de ani se uită la YouTube pe TV, chiar dacă 73% din cei între 18 şi 34 de ani preferă dispozitivele mobile, cu un consum de circa 45 de minute pe zi. Şi încă un procent relevant: 57% din britanici cu vârsta între 16 şi 34 de ani au numit YouTube drept una dintre platformele vizitate frecvent.

Vloggerii din România încă nu sunt la nivelul celor din afară, dar fiecare cu publicul său şi reţeta pe care o găseşte potrivită. În urmă cu aproape un an, Andreea Rossini, Vodafone România, nominaliza YouTube drept platforma dominantă pentru consumul de video pe piaţa locală. Muzica şi creaţiile proprii ale altora sunt gratuite, de unde şi popularitatea.

image

Mai trebuie menţionat şi că în timpul Jocurilor Olimpice de la Rio, pe YouTube, au fost vizionate 40 de milioane de ore de conţinut. Cei mai căutaţi atleţi au fost Usain Bolt, Michael Phelps, Simone Biles, Lee Chong Wei şi Joseph Schooling. Toţi aceştia ar fi avut, probabil aceeaşi expunere în televiziunea clasică, dar dacă acesteia i-a lipsit mereu ceva esenţial, atunci acel ceva a fost posibilitatea de a vedea ce vrei, când vrei, de câte ori vrei.

Merită pusă în paralel cu reacţia Digi24 şi a televiziunii tradiţionale o povestire a lui Cecile Frot-Coutaz, director executiv FremantleMedia Group, de la Brandcast. Dacă acest grup media nu ţi se pare cunoscut, nu contează, audienţa spune că eşti înnebunit după una dintre producţiile sale: „Românii au talent“.

image

„Got talent“ are succes în diverse ţări din lume, inclusiv Marea Britanie, dar când un video cu Susan Boyle a ajuns piratat pe YouTube, Fremantle a văzut inamicul public numărul unu în platformă. Succesul acelui clip a făcut însă ca ideea acţionării în instanţă a Google pentru a şterge videoul să fie înlocuită cu folosirea YouTube ca vector de creştere a audienţei.

Mai nou, şi televiziuni din România iau în calcul să folosească cumva platforma. Încă nu e clar cum, că vechiul sistem de a face lucrurile e schimbat greu, dar în ultimii 10 ani internetul a demonstrat că poate oferi diverse oportunităţi sau pur şi simplu alternative la alte sisteme.

„În 2016, am ajuns la peste 20 de miliarde de afişări - mai mult decât oricare alt producător, trust media sau studio de filme. De fapt, am ajuns la circa 10.000 de videouri cu peste un milion de afişări fiecare“, a declarat Frot-Coutaz. Şi odată cu deschiderea către internet au ajuns la o piaţă dificilă pentru media clasică: publicul tânăr.

În aceeaşi idee, YouTube a devenit sursă de inspiraţie pentru companii. Un exemplu e reclama „#BusterTheBoxer“ pentru Crăciun a lanţului de magazine John Lewis. E emoţionantă şi amuzantă, executată profesionist, cu aproape 25 de milioane de afişări în două luni. „The Trampoline Dog“ a apărut pe YouTube în decembrie 2007 şi a făcut până acum aproape 3,4 milioane de afişări.

Reclama pentru Crăciun inspirată de un video de pe YouTube.

Acel câine, fără regie şi efecte speciale, face acelaşi lucru ca în reclama John Lewis şi a inspirat pe cineva să îl folosească drept subiect într-un spot comercial. Cercul a fost închis cu videoclipul amator „boxer dog watching john lewis tv advert“.

Oricât ţi s-ar părea de penibil un adolescent care linge un cactus, el are un public pe care şi presa tradiţională şi l-ar dori tocmai pentru că audienţa înseamnă bani, iar cea îmbătrânită înseamnă tot mai puţini bani. În acest sens, este superbă o caricatură de la „The New Yorker“ cu textul: „Poate că nu înţelegem millenialii, dar, Dumnezeu mi-e martor, le voi lua banii“.

Şi publicul acesta a ajuns să se autoeduce pe internet, de unde şi succesul multor canale pentru gătit, construit, machiat, slăbit, desenat, împachetat haine etc. Un exemplu din România e „profu' de mate“. Nu rupe audienţele, dar asta nu înseamnă că nu poţi învăţa ceva.

image

De pe la mijlocul lui 2015 a fost popular un citat din Umberto Eco, care susţinea că televiziunea a promovat idiotul satului faţă, pe când internet l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr. Se prea poate să fie niţică ironie în cum s-au întâmplat lucrurile după. Mesajul său a ajuns, înregistrat, pe YouTube, unde a făcut peste 40.000 de afişări, iar pe reţeaua socială Facebook a atras distribuiri din partea celor care s-au simţit niţel mai sus decât idiotul satului.

Frumuseţea cea mai mare a internetului, şi implicit a YouTube sau Facebook, e că poţi găsi în el ceea ce te interesează. Acolo unde stă Tony Poptămaş, cu aproape două milioane de fani şi mesaje caracterizate drept „cancer“, stau şi analişti, umorişti, inventatori sau pur şi simplu vedete foste şi actuale care se chinuie, prostesc şi regândesc imaginea pentru a încânta un public anume.

Probabil însă că lumea ar fi puţin mai plictisitoare, dacă la câţiva ani nu s-ar găsi cineva care să anunţe că acesta e sfârşitul, lumea devine mai proastă, mai ignorantă şi mai leneşă. Totuşi, lumea asta a devenit mai mică, mai uşor de descoperit şi de înţeles. Şi între uitatul la TV şi statul pe net, o asemănare tot poate fi trasată: ceea ce vezi prin ele e la o apăsare de buton distanţă.

Hai pe Facebook ca să ştii ce-i nou şi când nu eşti pe site!

Tehnologie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite