Pirateria online, cu bune şi rele. FOTO Shutterstock

Pirateria rămâne un subiect deschis în 2014. Activiştii libertăţii internetului promovează printr-un documentar deschiderea către copierea liberă. În acelaşi timp, industriile pierd puţin dintr-un fenomen global de amploare.

Pirateria a făcut parte din viaţa fiecăruia din Generaţia Y din momentul când internetul a trecut de la dial-up la cablu. Atunci, românii au văzut posibilitatea de a descărca de pe internet conţinut la care nu aveau acces atât de uşor înainte. 30 Kbps era semnul grafic al victoriei. Viteza aceasta însemna că un film putea fi descărcat într-o zi. Reţelele de cartier au adus filmele în calculator în două minute. Pirateria e un fenomen schimbat de epoca digitală, iar acum dezbaterea pare a se duce către o filosofie clară: e nevoie de modele alternative, nu de cenzură.

În acest context, patru tineri din România au început un documentar online numit „Copy-me“, prin care vor să educe publicul despre copiere, drepturi de autor şi ce poate fi luat de pe internet şi cum. Alex Lungu, Liviu Bărbulescu, Ştefan Teodorescu şi Ioana Pelehatâi consideră că drepturile de autor nu slujesc creatorilor, ci industriei.

Am vorbit cu Alex Lungu, un tânăr de 28 de ani care a ajuns să fie interesat de drepturile de autor încă de când cumpăra CD-uri cu filme piratate în oraşul său natal, Bacău. „Noi nu credem că drepturile de autor ajută autorii, ci interesul altor industrii. Drepturile au o viaţă atât de lungă încât nu mai profită autorul. În plus, cultura umanităţii este una participativă. Toată lumea a lucrat punând bucată peste bucată. Nu poţi să-ţi arogi un drept exclusiv doar al tău. Când pui un monopol distrugi ce s-ar putea construi în viitor“, explică Alex Lungu.

Proiectul lor a ajuns şi pe platforma online de strângere de fonduri Indiegogo, unde susţinătorii le-au donat deja 11.000 de dolari. Nu a fost lipsit şi de controverse. Unul dintre cei mai cunoscuţi bloggeri din România, Răzvan Baciu, a atacat ideea proiectului. „Noi, creatorii de conţinut, investim timp în învăţare, ne cumpărăm echipamente şi căutăm lucruri mişto pentru a distra publicul. Noi câştigăm după ce creăm conţinut. Încercăm să-l monetizăm cumva. Televiziunile copiază operele noastre şi se folosesc de orele noastre de muncă şi de investiţia noastră pentru a produce conţinut foarte uşor pentru emisiunile lor“, menţionează Răzvan Baciu pe blogul personal.

„Pirateria nu există“

Pentru Alex Lungu pirateria nu există. „Când copiezi un fişier de pe internet nu aduci un dezavantaj direct cuiva. Noi propunem să îmbrăţişăm internetul aşa cum este acum. Preţurile să fie mici şi distribuţia – simplă“, spune Alex.

În privinţa plângerilor lui Răzvan Baciu, creatorul „Copy-Me“ consideră că atunci când un videoclip este luat şi publicat fără atribuire deja este vorba de plagiat, nu de drepturi de autor. „Drepturile de autor înseamnă exclusivităţi pe drepturile de copiere. Plagiatul înseamnă să-ţi asumi ceva ce nu-i al tău“, explică Lungu.
Dar pentru Lungu explicaţiile sunt puţine atunci când ne lovim de o situaţie în care singura soluţie e apelul la bunul-simţ al oamenilor. Pentru el, nu există nicio soluţie la plagiat. Spune că el crede în atribuirea unei opere, dar nu poţi să faci nimic dacă altcineva a decis să fure conţinutul.

Cât de importantă a fost pirateria în viaţa unor români? Am vorbit cu Vladimir, 25 de ani, din Bucureşti. „De la vârsta de 14 ani, când am avut prima oară acces la internet, am căutat informaţie. De pe internet am descărcat pentru prima oară melodii şi mi-am ascultat formaţiile favorite. Pe internet am găsit primele concerte ale formaţiilor care nu veniseră încă la noi. Încet, încet, am descărcat de pe internet tot ce se putea: jocuri video, filme, pornografie, cărţi“, spune Vladimir.

Compensaţii pentru piraterie

El nu a renunţat la obiceiul acesta nici acum. Deşi o dată pe lună se duce la cinematograf pentru că îi place sentimentul de a fi într-o sală cu oameni, serialele şi filmele le urmăreşte descărcate de pe site-uri de torrents sau de pe platforme de streaming fără autorizaţie oficială.

Din când în când se mai joacă. Deşi mare parte din jocuri sunt descărcate ilegal, cele de care este pasionat sunt originale. „Dacă îmi place un titlu, îl cumpăr pentru că vreau să joc pe serverele oficiale, cu adversari de calibru“, explică tânărul. Vreun regret? „Mă duc la concerte şi în Bucureşti, şi în Europa, atunci când am ocazia. Preţul plătit de mine pentru bilet acolo e mai mare decât preţul unui album. Îmi fac datoria faţă de formaţie când e cazul“, spune Vladimir.

Între drepturi de autor şi plagiat

Totuşi, care sunt momentele când drepturile de autor şi piraterie afectează cu adevărat? Dezbaterea în 2014 nu se mai limitează doar la descărcările în bloc de filme şi seriale, ci la operele autorilor individuali. Opere care sunt încărcate pe YouTube, melodii puse în exclusivitate pe platforme online.

Ce se întâmplă dacă altcineva preia conţinutul şi îl distribuie mai departe ca şi cum ar fi al său?

Cel mai bun exemplu prin care un site a reuşit să se protejeze pe sine, dar să-i apere şi pe utilizatorii săi de piraterie şi de încălcarea drepturilor de autor este YouTube. Astfel, platforma video de la Google şi-a asumat faptul că vor exista videoclipuri care nu aparţin celor care le urcă. O modalitate simplă de raportare a fost pusă în funcţiune.

De asemenea, în cazul melodiilor, acestea au o amprentă digitală unică. Oricine încarcă ultima melodie a Rihannei va primi un avertisment şi melodia va fi scoasă de pe canalul său. Dar nu tot timpul. Reclamele din YouTube aduc venituri celor care urcă videoclipurile, aşadar, dacă urcaţi ceva piratat, toate veniturile din reclamele videoclipului vostru se duc către autorul operei. Prima oară când s-a vorbit despre faptul că drepturile de autor nu ar trebui să fie atât de strict respectate a fost în cadrul documentarului online „Everything is a Remix“, care vorbea despre faptul că orice creaţie a noastră e de fapt un remix al unora anterioare.

Din păcate, în România, drepturile de autor sunt prost reglementate şi nu iau în considerare decât distribuirea pe scară largă a operelor protejate, nu şi descărcarea şi folosirea în nume propriu a unor filme şi piese.

2009 este anul când a avut loc prima condamnare din România pentru infracţiunea de piraterie muzicală.

Ce pedepseşte legea drepturilor de autor?

Potrivit Legii 8/1996, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet, fără consimţământul titlularilor de drepturi, a operelor, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.

Prima condamnare din România pentru piraterie muzicală a avut loc în 2009, cazuri au mai fost în 2010, dar de atunci numărul de condamnări a scăzut. Utilizatorul condamnat în 2009 la plata unei amenzi de aproape 3.000 de euro avea 300 de albume în lista sa de pe un site de distribuire de tip P2P (peer-to-peer). Adică utilizatorul oferea către download albumele din lista sa, dar putea descărca şi de la alţii.

În lume, există dezbateri privind site-urile P2P, dar şi cele de tip torrents. Acestea sunt numite incorect „site-uri  de piraterie“, pentru că nu pot fi definite prin acest lucru. Accesarea lor este legală, iar fişierele puse la dispoziţie de unii utilizatori sunt achiziţionate legal şi apoi redistribuite pentru copiere. Câştigul material nu există pentru utilizatori. Singurii care au fost condamnaţi în trecut au fost proprietarii de site-uri de acest fel, care făceau bani din publicitatea de pe site.

Şi totuşi, economia funcţionează

Loveşte pirateria în veniturile marilor case de discuri şi în televiziunile care produc seriale online? Datele arată că nu. Pentru acest lucru avem nevoie de câteva exemple de succes pentru a ne da seama. Serialul „Urzeala Tronurilor“ de pe HBO, serviciul de streaming online Netflix, dar şi veniturile industriei muzicale la nivel mondial.

La finalul fiecărui an, din 2011 până astăzi, agenţiile de ştiri au publicat o depeşă care spunea că „veniturile industriei muzicale cresc, în ciuda pirateriei“. Acest lucru se petrece şi în 2014. Potrivit informaţiilor publicate de Reuters, veniturile industriei muzicale au scăzut cu doar 4% în 2013, pe fondul scăderii dramatice a pieţei japoneze, care trece de la suporturi fizice la cele digitale. În afară de Japonia, veniturile industriei muzicale au scăzut cu 0,1%, o cifră infimă. În 2012, veniturile globale pentru industria muzicii au crescut cu 100 de milioane de dolari faţă de anul anterior, adică cu 5%.

Industria muzicală a acuzat proliferarea pirateriei pentru veniturile în scădere din 1999 încoace, ignorând un aspect esenţial: conţinutul s-a mutat de pe suportul fizic din ce în ce mai mult pe cel digital, iar adaptarea s-a produs cu greu. Veniturile au scăzut cu 40% din 1999 până în 2012. Ce a schimbat cu adevărat muzica? iTunes, lansat de Apple în 2003. La momentul respectiv, Steve Jobs a fost numit inamicul numărul unu al caselor de discuri. Veniturile au scăzut, dar lumea a consumat din ce în ce mai multă muzică.

Schema lui Steve Jobs era simplă: orice melodie trebuie să coste 99 de cenţi, iar albumul să fie de 10 dolari. De atunci, din ce în ce mai multe servicii se bazează pe acest model: Spotify, Rdio, Zonga, Deezer şi altele.

„Urzeala Tronurilor“ e cel mai piratat

Serialul „Urzeala Tronurilor“ de la HBO e cel mai bun exemplu că pirateria şi legalitatea se îmbină şi nu se distrug reciproc. Al doilea episod al noului sezon, lansat la începutul lui aprilie, a bătut recordurile mondiale în privinţa descărcărilor ilegale. 1,5 milioane de persoane au descărcat serialul de pe internet, ilegal, în primele 24 de ore de la difuzare. Cu toate acestea, HBO a avut cea mai mare audienţă din ultimii şapte ani, 6,6 milioane de telespectatori urmărind filmul la televizor sau pe platforma HBO Go.

„Probabil că nu ar trebui să spun asta, dar e un compliment. Cererea există. Şi descărcările ilegale nu au impact asupra vânzărilor de DVD-uri. Pirateria vine natural în momentul când ai un serial de succes“, a declarat preşedintele de programe de la HBO, Michael Lombardo, chiar după începutul ultimului sezon.

De ce este descărcat „Urzeala Tronurilor“ în mod special? HBO are un sistem exclusivist, serialele sale nefiind disponibile pe Netflix, Hulu sau Amazon, platforme de distribuire a serialelor. Dacă nu ai HBO pe televizor sau un abonament HBO Go pentru internet, atunci singura soluţie este să aştepţi DVD-ul la finalul sezonului sau să descarci ilegal de pe internet.

Dar, economic vorbind, situaţia stă foarte bine pentru Time Warner, compania-mamă a HBO. Veniturile au ajuns la 1,3 miliarde de dolari în primul trimestru din 2014, aproape dublu faţă de anul trecut. Veniturile din HBO au crescut cu 9%.

Prin a copia un fişier de pe internet nu aduci un dezavantaj direct cuiva. Alex Lungu, creator „Copy-Me“

Cinci faţete ale fenomenului modern

În 2014, pirateria se duce atât la un nivel macro, cât şi în categoria furtului de conţinut de la creatorii originali. Am realizat o listă cu metodele cele mai folosite pentru obţinerea de material fără drepturi de autor pe internet.

1 Site-uri de streaming

Vplay.ro a fost cea mai cunoscută platformă până anul trecut, dar sistemul său s-a schimbat şi are un conţinut limitat şi deja învechit. Majoritatea utilizatorilor văd cele mai noi episoade din serialele favorite pe site-uri care urcă videoclipurile pe platforme care nu au protecţie împotriva furtului drepturilor de autor: reţeaua Vkontakte din Rusia, platforma socială Moi Mir din Rusia sau pe platforme video locale, unele deţinute de mari jucători, cum ar fi Rol.ro. Acestea sunt apoi oferite cu link pe site-uri finanţate printr-un sistem agresiv de reclame.

2 Furtul de conţinut de pe YouTube

Acesta este forma cea mai mică, dar care afectează direct creatorii. Conţinutul urcat pe YouTube, LiveLeak şi alte site-uri este descărcat cu ajutorul softurilor de pe internet şi este redistribuit apoi pe propria platformă. Deşi toate aceste site-uri au opţiune de Embed, care introduce videoclipul direct din YouTube în site-ul dorit, unii preferă să îl descarce tocmai pentru a face afişări pe propria platformă. Astfel, i se ia şansa creatorului de a câştiga de pe urma celor câtorva zeci de mii de vizualizări de pe YouTube.

3 Site-uri de torrents

Rămân cele mai populare platforme. The Pirate Bay are 50 de milioane de vizitatori unici lunar şi se finanţează prin reclame. Potrivit datelor din 2011, Pirate Bay şi Netflix aduc o treime din traficul american. Site-urile nu sunt ilegale, accesarea lor nu este ilegală, dar cei care pun la dispoziţie conţinutul piratat riscă măsuri legale. În România, cel mai popular site de acest fel este FileList, care se clasează pe locul 9 în topul destinaţiilor favorite, conform topului Alexa, peste OLX.ro, Tocmai.ro sau eMAG.ro.

4 P2P (Peer to Peer)

Sunt în continuare folosite prin clienţii de tip DC++ sau prin reţeaua IRC (Internet Relay Chat). Utilizatorii pun din propriul calculator la dispoziţie unele fişiere şi găsesc la alţii conţinutul pe care îl doresc. Înaintea site-urilor de torrents, reţelele P2P au fost cele mai populare pentru descărcarea conţinutului fără drepturi de autor.

5 PopCorn Time

La începutul lui martie, internetul a vuit deoarece un site combina facilităţile
site-urilor de torrents cu cele ale celor de streaming. Ce făcea? Putea să ruleze direct fişierele din interiorul unui link de torrent într-un video pe internet. A fost închis rapid pentru că era un dezastru juridic.

Pirateria de software în România

În 2013, 154 de persoane au fost anchetate pentru pirateria de software, aceasta aducând prejudicii de 400.000 de euro, potrivit datelor Inspectoratului General al Poliţiei Române. Rata pirateriei software în România este de 63% din numărul programelor, dar, deşi procentul a scăzut, pirateria a crescut, din cauza proliferării tehnologiei. 45% din software-ul piratat este descărcat de pe internet, iar 57% din angajaţi instalează soft piratat la birou.

[<a href="//storify.com/razvanbaltaretu/descoper-i-alte-articole" target="_blank">View the story "Descoperă şi alte articole" on Storify</a>]