INTERVIU Sophia Foster-Dimino, membră a echipei Google Doodle, despre secretul unui desen viral

Google a ales, prin concursul cu tema „România este...“, imaginea care va apărea pe 1 decembrie pe pagina de start a motorului de căutare. Iasmina Maria Receanu, elevă în clasa a VIII-a la Colegiul Naţional „Petru Rareş“ din Suceava a desenat logo-ul câştigător, ales prin vot. Ea şi-a imaginat România „o ţară verde, colorată de obiceiuri frumoase“.

Google a desemnat câştigătorul competiţiei pentru copii, „Google 4 Doodle“, iar desenul victorios va fi pe pagina Google România pe 1 decembrie. „Adevărul“ a vorbit cu Sophia Foster-Dimino, una dintre membrele echipei Google Doodle

Adevărul: Cum ai ajuns în echipa Google Doodle?

Sophia Foster-Domino: Este primul meu de după facultate. Am terminat Facultatea de Design, iar în timpul facultăţii am făcut un internship la o companie de jocuri video, dar nu eram sigură că asta îmi doresc să fac şi pe viitor. Eram mai degrabă interesată de un proces de formare continuă şi a coincis acest lucru cu momentul în care am aflat despre job. M-am gândit că este un loc de muncă ideal pentru mine, deoarece să faci ilustraţii înseamnă să fii în contact cu foarte multe domenii, inclusiv artă, literatură, cinema. Mi-a permis practic să iau pasiunile şi hobby-urile mele şi să fac din acestea un loc de muncă. Practic nu cred că există un job care să permită să faci asta, nicăieri în lume.

Se spune despre interviurile de la Google că sunt aproape imposibil de trecut dacă nu dispui de anumite calităţi. Cum ţi s-a părut ţie?

Pentru ingineri ştiu că interviurile pot fi de-a dreptul infame. Ţi se pun întrebări de genul: „Câte avioane se află în acest moment în aer?” sau „Câte bile de golf poţi băga într-o piscină olimpică?”. Motivul este că de fapt îţi sunt testate capacităţile de gândire analitică, lucru foarte important la Google şi nu doar pentru ingineri. În cazul nostru, acest lucru este însă testat altfel. Ţi se cere să faci o ilustraţie, pe un domeniu cum ar fi „mâncare”. Deşi este cumva o temă stereotip, îţi permite să vezi cum este explorată aceasta într-un mod original. Ţi se dau nişte probleme de creativitate, deoarece jobul presupune să iei contact în fiecare săptămână cu ceva nou, trebuie să fii flexibil.

Doodle-ul cu Parcul Cişmigiu, realizat de Sophia la Bucureşti 

Ce presupune jobul tău la Google?

Am făcut ilustraţii pentru pictori, iar pentru acest lucru am mers chiar la muzeu să le văd lucrările, pentru diverşi scriitori, aşa că le-am citit câte ceva din opera scrisă. Sunt cazuri în care nu există date suficiente sau traduceri ale operelor lor, aşa că atunci lucrăm îndeaproape cu echipa Google din ţara respectivă. Munca aceasta presupune multă cercetare, iar ilustraţiile trebuie să fie intrigante, astfel încât lumea să-şi dorească să afle cât mai multe.

Cum arată o zi de muncă obişnuită pentru echipa Google Doodle?

Echipa noastră era formată din cinci desenatori, acum suntem însă şapte şi probabil că se va mai mări. De obicei, dimineaţa lucrăm individual la proiectele noastre, luăm apoi prânzul împreună, după care ne întâlnim şi ne prezentăm lucrările. Este într-un fel ca la şcoala de artă, toţi sunt critici, foarte exacţi, au sugestii de genul: „linia aceasta ar trebui mutată un milimetru mai încoace”, „culoarea aceasta ar trebui să fie cu un ton mai deschisă”. Utilizatorii nici nu sesizează diferenţa, dar noi suntem perfecţionişti. Apoi, mai facem şi şedinţe de brainstorming, se discută idei îndrăzneţe,planuri de viitor. De exemplu ne dorim să facem o carte pop-up. Se mai discută apoi, în funcţie de nivelul la care suntem, cu programatorii. Parte a avantajului de a lucra la Google este că toată lumea este foarte interesată de ilustraţiile noastre, sunt cu adevărat pasionaţi, astfel că mulţi ingineri se oferă voluntari şi lucrează chiar peste program. Ne dau idei, ne ajută foarte mult. De obicei, se lucrează la patru-cinci proiecte odată, cam o lună în avans, iar planificarea se face pe trei luni, în funcţie de complexitatea proiectelor.

Ai un doodle preferat, din cele pe care le-ai creat până acum?

Doodle-ul Brâncuşi, care a fost rulat nu doar în România, ci în toată lumea, este unul dintre preferatele mele pentru că şi Brâncuşi este unul dintre artiştii mei preferaţi. Am scris chiar un post despre cât de mult îmi place opera sa. Am avut un curs de artă în liceu, iar profesoara era un mare fan al creaţiilor lui Brâncuşi, ne-a oferit perspectiva ei personală asupra operei sale. Şi, dacă îi vezi creaţiile „pe viu”, este o experienţă foarte puternică. Multe dintre ele parcă sfidează gravitatea. Eu am încercat să ofer o perspectivă originală asupra acesteia, mai ales celor care nu îl cunoşteau pe Brâncuşi. Să le ofer o imagine extraordinară, care să-i facă să-şi dorească să afle totul despre el. Aş fi vrut să merg la Târgu Jiu să văd sculpturile sale, dar, din păcate timpul meu în România este limitat şi am aflat că e un drum de aproximativ cinci ore.

Ai alte teme de inspiraţie preferate?

Îmi place foarte mult să citesc, părinţii mei sunt profesori de literatura, aşa că de la ei am învăţat să explorez lumea prin intermediul cărţilor. Borges, Dostoievski, mi-au plăcut foarte mult şi mi-a plăcut să le arăt oamenilor că le cunosc opera prin intermediul ilustraţiilor. Şi mai sunt şi autori despre care am aflat abia acum, cum ar fi Stanislaw Lem, un scriitor de science-fiction din Polonia. Am citit şase dintre cărţile sale, am urmărit filme făcute după cărţile lui, am aprofundat viaţa şi opera sa timp de şase luni. Investesc foarte mult în munca mea şi sper că le aduc un omagiu acestor mari oameni de cultură prin ilustraţiile pe care le fac. O altă temă preferată este cea culinară, am făcut un doodle la un moment dat despre un festival dedicat îngheţatei, care mi-a plăcut foarte mult. Am mai făcut un doodle despre ziua naţională a Belgiei... În general îmi place să învăţ câte ceva despre cultura unei ţări prin munca mea.

Cum alegeţi temele pentru ilustraţii?

Căutăm să fie ceva cât mai reprezentativ pentru personalitatea respectivă. Dacă este cineva care a trăit în urmă cu câteva sute de ani, facem cercetare şi ilustraţia va fi cât mai apropiată vremurilor respective. Apoi încercăm să redăm cât mai bine opera sa, fiind însă originali pe cât posibil. De exemplu, în locul portretului unui pictor, încercăm să folosim literele din logo pentru a crea ceva în stilul artistului.

Doodle-ul câştigător, care va fi pe prima pagină Google pe 1 Decembrie

Care este cel mai important lucru în implementarea doodle-urilor?

Cea mai importantă parte este testarea nivelului de distracţie. Facem nişte schiţe foarte simple şi le dăm la programare. Vedem ce feedback primim, ce reacţie au avut inginerii noştri, în cât timp au reacţionat. De exemplu, doodle-ul cu un sintetizator a înregistrat, în cateva zile cât a rulat, cam 10 ani de muzică.

Cum ţi s-au părut desenele copiilor din România care au participat la competiţia Google 4 Doodle?

Am văzut multe desene din mai multe competiţii. Uitându-mă la desenele copiilor români, mi-am dat seama că mulţi sunt mult mai buni decât mine în ceea ce fac. Au foartă multă imaginaţie. Când mergi la şcoala de arte, înveţi foarte multă tehnică, mai pierzi din imaginaţie. Eu mă simt revigorată de ideile copiilor, care ne oferă o perspectivă necenzurată de tehnică. Uitându-mă la desenele acestea cu colegii mei din SUA, pur şi simplu am început să punem mâna pe telefoane pentru a ne spune: „Uau! Ai văzut desenul x? Dar uită-te la desenul y!”. Am fost uimită să văd că românii au foarte multe cunoştinţe de artă, de arhitectură, dar şi de faptul că nu doar cunosc, ci şi înţeleg cultura ţării lor.

Ai aflat ceva nou despre România din desenele acestea?

Pentru că am mai creat doodle-uri despre România ştiam de Brâncuşi, Enescu, dar nu ştiam, de exemplu, prea multe despre Bucureşti. De asemenea, am văzut în desene o statuie şi nu ştiam ce e. Am căutat-o imediat pe internet, am aflat că este vorba despre „Gânditorul” şi am tot citit despre perioada aceea.

Ce crezi despre desenul câştigător?

Decizia a fost a unui grup, nu individuală. Desenul are foarte multe părţi „rupte” din România, e foarte patriotic, dar şi foarte personal, poate fi înţeles de foarte multă lume. A fost dificil să alegem, dar acesta este şi un lucru bun, înseamnă că sunt foarte mulţi copii talentaţi.

Cine este Sophia Foster-Dimino

A absolvit Scoala de Design Rhode Island si, imediat după aceea, în 2010, s-a alăturat echipei de desenatori de la Google. Sophia Foster-Dimino a făcut o perioadă de practică la o companie de jocuri video, iar apoi a contribuit la antologii internaţionale de benzi desenate. Este pasionată de călătorii, îi place să meargă cu bicicleta, să citească şi să se uite la filme.