File sharing-ul morţii şi ce trebuie să schimbăm după Aaron Swartz

Aaron Swartz, 1986 - 2013

Haideţi să fim sinceri unii cu alţii. Nu prea ştiam cine e Aaron Swartz sau pur şi simplu nu ştiam dedesubturile cazului său înainte de sinuciderea lui de acum două zile. Acum le ştim, deşi multe sunt încă un mister. Dar moartea lui Swartz aruncă încă o lumină întunecată asupra unui sistem surprins şi incapabil să se schimbe.

Swartz risca 35 de ani de închisoare. El a downloadat 4 milioane de articole din biblioteca online a Massachussetts Institute of Technology. Informaţiile sunt contradictorii, dar până la urmă ne vom rezuma la a spune: acest tânăr urma să fie condamnat pentru că a descărcat prea multe articole gratuite din biblioteca. Ce e asta?

Putem privi epopeea Aaron Swartz din două puncte de vedere.

• Cel mai mare furt intelectual din istorie. Gândiţi-vă la următoarea imagine: 4 milioane de studii şi cărţi fizice. Dacă Swartz ar fi fost un hoţ din secolul XX ar fi avut zeci de tiruri care stăteau să aştepte prada. Gândiţi-vă că s-ar duce la Biblioteca Naţională şi ar lua 4 milioane de cărţi.

Dar această viziune are o eroare capitală: ratează ideea de xerox. Dacă ceea ce ar fi făcut Aaron se întâmpla înainte de digitalizare, cărţile nu ar fi fost furate, ci efectiv xeroxate şi transportate cu tirul. Ilegal? Da. Merită 35 de ani şi o permanentă hărţuire? Poate nu.

• A doua ipoteză de lucru este cea în care un sistem, vorbim aici academic, juridic sau de entertainment, nu ştie să se adapteze schimbărilor. Epoca online nu a început de ieri. Nu ne mai putem uita la cei care descarcă fişiere de pe internet aşa cum se uitau sătenii la fotografii lui Dimitrie Gusti. Nu ne ia nimeni sufletul. Ei bine, la mai bine de 10 ani de la începerea epocii online pure, autorităţile nu ştiu încă să trateze astfel de cazuri.

Cum altfel ne-am explica faptul că Swartz  risca 35 de ani de închisoare? Jefuitorii de bănci riscă mai puţin. Swartz a făcut un act de rebeliune. Nu îl scuzăm pentru că punea la dispoziţie lucrări academice. Cele 4 milioane puteau fi piese. Dar ne dăm seama că un sistem legal din toată lumea nu ştie să lucreze în astfel de cazuri, nu ştie să le trateze.

Ca să învăţăm să tratăm infracţiunea online de acest fel, file-sharing-ul, trebuie o dezbatere enormă. Pentru că lumea trăieşte în 2013 ca în 2000, dar nu mai arată la fel şi nu mai funcţionează la fel. S-au făcut averi din file sharing, dar s-au condamnat şi indivizi care descărcau pentru că marfa era acolo. File sharing-ul poate fi privit ca o crimă, dar nimeni nu ştie încă să-l încadreze într-un sistem legal bine definit. Nu dau lecţii juridice, îi las lui Bogdan Manolea această onoare, pentru că el este mult mai priceput la aşa ceva, dar ridic problema la fileu: 35 de ani pentru file sharing? Cum trebuie tratat? O viaţă s-a dus, dar ce rămâne după?

Care-i moştenirea lui Aaron? Ea ar trebui să fie deschiderea dezbaterii pentru introducerea internetului într-un nou sistem de gândire juridic, unul creat special pentru el. Internetul nu e fizic, internetul nu e anul 2000.

Reset.