De ce contează neutralitatea pe Internet şi cine nu vrea s-o mai avem: De vină sunt companiile lacome din America
0Internetul e un mediu fascinant, atât pentru utilizatori, cât şi pentru guverne şi companii. Cei dintâi vor conţinut, cei din urmă vor control. „Tech Adevărul“ a vorbit cu Jonas Birgersson despre ambele categorii. El este unul dintre oamenii de bază ai Internetul din Europa, fiind supranumit „Iisus al broadband-ului“.
Între 18 şi 20 februarie s-a desfăşurat în Stockholm, Suedia, conferinţa Consiliului European FTTH (Fibre-to-the-home) dedicată Internetul de mare viteză pentru utilizatori. „Tech Adevărul“ a fost acolo şi a discutat cu Jonas Birgersson, antreprenor suedez şi pionier al FTTH, promotor al egalităţii în Internet şi director din 2013 al companiei Labs32 în consiliul căreia este încă din 2002. „Iisus al broadband-ului“, după cum a fost supranumit, ne-a explicat de ce riscăm să pierdem neutralitatea pe Internet, cine este de vină şi la ce ne-ar folosi munca lui Edward Snowden care a dezvăluit în 2013 despre cum spionează agenţiile de informaţii americane şi britanice.
Lăcomia companiilor americane
La mijlocul lunii ianuarie, Curtea de Apel din Washington a lovit în regula neutralităţii pe Internet impusă de Federal Communications Commission (FCC). Neutralitatea aceasta presupune că operatorii nu au voie să intervină în funcţionarea site-urilor, iar serviciile trebuie să fie aceleaşi pentru toată lumea. Altfel, furnizorii de Internet pot acţiona preferenţial, cerând mai mulţi bani pentru o viteză mai mare de conectare.
Lucrurile s-au agravat spre finalul lunii februarie, când despre Netflix, cea mai populară platformă de video on-demand din SUA, s-a aflat că ar fi ajuns la un acord cu Comcast, potrivit USAToday. Comcast e o companie de telecomunicaţii care oferă servicii de televiziune, VoIP şi Internet şi care de curând a cumpărat Time Warner pentru 45 de miliarde de dolari. Birgersson consideră că suntem în pericol să pierdem neutralitatea din cauza companiilor furnizoare de cablu care se dovedesc prea lacome şi vor să schimbe Internetul după modelul televiziunii.
„În lumea lor, ar vrea să transforme Internetul într-o reţea similară celei de cablu. Astfel, ai avea un motor de căutare, dar dacă ai vrea încă unul în plus, mai plăteşti 5 dolari. Vrei şi ziare? Încă 5 dolari“, afirmă Birgersson. „Am avut şi noi în Europa aşa ceva, în urmă cu sute de ani. Erau acei paznici de poduri care îţi cereau bani când voiai să traversezi. Erau denumiţi «baronii tâlhari», deoarece ei nu plăteau pentru pod, acesta fiind construit de către ţărani, dar cereau bani pentru folosirea sa. Când Google, Facebook şi alte companii din Internet au început să facă bani, au vrut şi companiile astea clasice o parte“, completează acesta. „E ca şi cum afacerea ta e să faci pizza, iar compania care îţi furnizează energie electrică vine şi îţi cere bani din pizza pe care o vinzi pe motiv că tu ai folosit electricitate pentru cuptorul în care ai făcut-o“.
El vede cauza problemei în chiar democraţia Statele Unite, susţinută puternic de companiile care au prea mulţi bani şi îşi cumpără astfel influenţa. „La ultimele alegeri prezidenţiale, 50% din banii intraţi în campanii au provenit de la 42 de oameni. E asta o reprezentare corectă? Nu prea“, adaugă Birgersson. „Companiile ca Google, Facebook şi altele au suficientă putere să lupte, dar nu o pot face decât cu aceleaşi arme, lobby versus lobby. Nu este un lucru bun, nu e frumos, dar cel puţin e un echilibru. Mai mult, dacă acele companii din SUA au succes în a fi «baroni tâlhari», cele din Europa nu vor sta pe bară şi vor ajunge să aplice aceeaşi strategie“, mai spune acesta.
Cum rămâne cu Internetul european?
François Hollande, preşedintele Franţei, şi Angela Merkel, cancelarul Germaniei, discutau la începutul acestui an despre un Internet al Europei, unul rupt de cel american. Planul sună bine, dar Jason Birgersson susţine că şi dacă orice este posibil, asta nu înseamnă neapărat că este o idee bună.
„E o regulă care spune că valoarea unei reţele creşte exponenţial cu numărul utilizatorilor. Asta e formularea academică. În alte cuvinte, cât de profitabil era să am primul fax? Nu era deloc profitabil, nu-mi puteam trimite nici măcar mie un fax. Dar peste 10 ani, când toată lumea îşi trimitea un fax, am ajuns să plătesc mai puţin, dar valoarea a fost mai mare“, descrie acesta situaţia. „Astfel că separând SUA de restul lumii nu e o idee bună, deoarece ai nevoie de un standard. Sunt suficient de bătrân să-mi aduc aminte de vremea în care cumpăram un computer şi aveam trei adaptoare diferite pentru a mă conecta la Internet. Acela nu era un feature, era un bug“, susţine Birgersson.
Nu ar trebui să facem asta (n.r.: să creăm un Internet european), e doar retorică politică ieftină. Jason Birgersson
Mergând dincolo de Internetul european şi cel global, l-am întrebat cu privire la dezvăluirile lui Edward Snowden, dacă nasc sau nu o dezbatere, dacă ne ajută cu ceva. „Cred că ceea ce a făcut Edward Snowden e un act de curaj, cred că e un erou, şi cred că toate acestea ne vor afecta pe toţi, iar lucrurile vor ajunge să se stabilizeze doar de-a lungul mai multor ani. Consider că acest flux liber de informaţii prin intermediul Internetului este cel mai bun lucru care i s-a întâmplat omenirii“, afirmă Birgersson.
Caracterizarea făcută de Birgersson cu privire la Internet prin fibră optică şi cel prin cablu clasic
Beneficiile unui Internet de mare viteză, prin fir sau wireless (4G)
Mulţi oameni tind să creadă că dacă ajungem la 4G, atunci nu mai contează cum e reţeau fizică, prin cablu. Jason Birgersson consideră că nu e cazul să gândim aşa. „Ca să ai o experienţă bună pe mobil, wireless, trebuie să ai o infrastructură fizică foarte bună. Acum s-a terminat dezbaterea: «e mai bună infrastructura prin fir sau cea wireless», chiar şi cei mai înverşunaţi oameni au ajuns să-şi dea seama că cele două sunt complementare“, argumentează acesta.
„Multe lucruri se vor întâmpla în curând, spre exemplu, maşinile autonome sunt iminente“, povesteşte Birgersson despre viitorul care se va construi pe Internet. „Cu cât sunt mai multe maşini, cu atât devin mai sigure drumurile. Când o maşină se opreşte, ea transmite în întreg sistemul o informaţie, iar computerele sunt mai bune decât oamenii la gestionarea lucrurilor în paralel, astfel că vor folosi informaţiile primite pentru a menţine ordinea în sistem. De exemplu, sunt pe un deal şi nu văd dincolo de el, dar acolo o maşină s-a oprit. Computerul va prelua comanda şi va acţiona în consecinţă cu noua situaţie“, completează el.
Istoric vorbind, acum este cea mai bună perioadă în care să trăieşti. Jason Birgersson
Totuşi, admite că deşi cu tehnologia nu e nicio problemă, se poate dezvolta foarte repede, implementarea e limitată de tot felul de interese terţe, cel puţin în Europa. „Avem lobby, avem politicieni, avem tradiţii, oameni care nu înţeleg, aşa că voi spune că maşinile autonome vor circula în Europa abia peste 20 de ani. M-aş bucura să mă înşel“, afirmă acesta. Cât despre scenariul în care o maşină are un bug şi încurcă sistemul Birgersson susţine că e un fapt firesc să ai şi probleme în dezvoltarea unei tehnologii noi.
Discutând despre colectarea de informaţii, cum face NSA, şi companii mari cu servicii online, cum sunt Facebook şi Google, l-am întrebat pe directorul Labs32 unde mai are o identitate utilizatorul, unde mai are drepturi. „E important să fie egalitate în acest domeniu. În Suedia, avem acest principiu de a proteja integritatea utilizatorului obişnuit, jucătorul mai slab, pe când jucătorul mai puternic, companiile, instituţiile, trebuie să fie transparente“, susţine acesta. „În plus, ar trebui să ai oportunitatea de a spune că nu vrei să fie folosite informaţiile tale. Spre exemplu, dacă eu nu vreau ca Amazon să îmi ştie preferinţele, ar trebui să pot ieşi din programul lor şi să fiu un utilizator fără profil“.
Când l-am întâlnit pe Birgersson, era îmbrăcat în tricoul naţionalei de hochei a Suediei, avea la mână un ceas clasic şi de guler avea prinsă o cameră Narrative Clip. Mi-a povestit că face automat câte o poză la fiecare 30 de secunde, apoi algoritmul ei selectează cele mai bune cadre şi îţi face un jurnal al vieţii în imagini. În istoria Internetului www se adaugă cadre de un sfert de secol, dar abia acum începe sortarea lor şi, poate, înrămarea celor mai bune.
Se încarcă comentariile...
