Coreea de Nord, o ţară situată la frontierele Internetului

Coreea de Nord, o ţară situată la frontierele Internetului

Ofiţer care foloseşte calculatorul în cadrul Bibliotecii electronice din Şcoala Militară Mangyongdae din Phenian FOTO AP/imagine din 17 iunie 2013

Cum stă treaba cu computerele dintr-o ţară izolată, unde internetul este „sigilat”? La ce-ar putea folosi folosi acolo un smartphone, dacă cele mai inteligente utilităţi sunt blocate? Şi de ce ar vrea cineva să înveţe programare pe calculator într-o ţară închisă pentru web-ul mondial?, se întreabă jurnalistul Stephen Evans, de la BBC News.

Ştiri pe aceeaşi temă

Acestea sunt enigmele din inima puzzle-ului care priveşte tehnologia din Coreea de Nord. Dacă cea de Sud este cea mai tehnologizată naţiune din lume, s-ar putea spune că  cea de Nord ar trebui să fie cea mai înapoiată. Numai că nu e tocmai aşa.

Cel puţin o persoană din Coreea de Nord deţine un smartphone. Dar nu numai atât: Coreea de Nord are câţiva dintre cei mai buni programatori care proiectează aplicaţii inteligente.

Se ştie că în Coreea de Nord sunt atât de multe smarphone-uri fiindcă reţeaua ei 3G este condusă  de Koryolink, un joint-venture dintre o companie egipteană, Orascom Telecom, şi statul nord coreean. Cifrele publicate de egipteni indică până la apoape de 2 milioane de abonaţi nord coreeni.

Atât de intensă este acolo folosirea telefoanelor mobile, încât în Coreea de nord s-au declanşat discuţiile asupra unui cod al bunelor maniere în ceea ce priveşte folosirea lor. Principala agenţie de ştiri sud coreană citează o revistă din Nord , care se plânge că „ a vorbi cu voce tare sau a argumenta prin telefon în locuri publice, unde există mai multe persoane, reprezintă un comportament nepoliticos”. Revista condamnă, de asemenea, obiceiul de a nu se prezenta a celui care răspunde la telefon. Asta ar însemna, de pildă, că cel care sună ar trebui să întrebe de fiecare dată : „Tu esti acolo, tovarăşe Yeong-Cheol?”. Unele dintre aceste probleme sunt aceleaşi pretutindeni în lume. Altele însă nu.  Dar cea mai important întrebare rămâne: cum se descurcă nord-coreenii fără interenetul global? Cu dificultate, iată răspunsul. 

Reţete culinare, la mare căutare

 Câţiva elevi eminenţi sunt intruiţi şi au acces la internet din instituţii controlate şi monitorizate, în vreme ce restul cetăţenilor sunt nevoiţi să se descurce cu intranetul Nord Coreean numit Kwangmyong. Acesta prezintă un fel de sinteză a tuturor informaţiilor şi deliciilor oferite de web la nivel mondial.  Este un soi de releu desinat cuvintelor  şi faptelor Liderului Suprem sau reţetelor culinare precum „cele mai frumoase obiceiuri dietetice ale naţiunii noastre”. Ori precum „Carne de iepure cu bulion tonic”, care te sfătuieşte „să nu hrăneşti iepurele cu altceva decât cu apă, înainte cu o zi înainte de sacrificare. Citeşte reţeta ca să afli de ce”.  Există, de asemenea, sfaturi în limbile engleză, coreeană şi chineză referitore la diete destinate unor vârste diferite, adică tipul de pagini web despre sănătate ce fac accesări pe orice website de oriunde. „În timpul mesei, să nu beţi prea multă apă, mai avertizează acestea. Fiindcă dacă beţi prea multă apă, sucul gastric se diluează şi mâncarea nu se digerează cum trebuie. Iar în timpul verii, bacteriile din produsele alimentare coboară în intestin, fără să fi fost în prealabil neutralizate de acidul din stomac, ceea ce va poate îmbolnăvi”.

Netul, supravegheat la graniţă de patrule militare

Conform North Corea Tech, care monitorizează tehnologia pe cuprinsul ţării, vizitatorii străini trebuie să-şi dezactive cartelele Sim, la plecare. Ei pot cumpăra carduri care le oferă acees la intrare, dar, în trecut, era posibil ca acestea să fie abandonate, încărcate încă cu Internet rămas neutilizat, pe care localnicii le puteau folosi. Dar acest nejuns a fost remediat. Asa încât doar nord coreeni din apropierea  ambasadelor străine şi a birourilor organizaţiilor internaţionale ar putea avea acces la WI-Fi-ul acelor clădiri.

În luna august, misiunilor străine li s-a comunicat însă că „semnalele reţelelor fără fir regioanale produc anumite efecte asupra împrejurimilor ” şi, drept urmare, acestea au fost oprite.

Acestei interdicţii i-a urmat un raport publicat pe un site din Coreea de Sud, ce reclama că proprietatea asupra netului de la ambasada de  la Phenian i-a fost ridicată din cauza capacităţii vecinilor de a face pe şest uz de WI-Fi-ul necriptat.

Există un continuu joc de-a şoarecele şi pisica între autorităţile nord coreene şi oamenii care vor să comunice cu lumea de afară. Pentru aceştia din urmă s-au inventat sancţiuni feroce.

Spre exemplu, unii încearcă să navigheze pe reţelele sud coreene sau chineze din apropiere de frontierele de sud sau de nord, dar Martyn Williams, care administrează site-ul de monitorizare Coreea de Nord Tech, spune pentru BBC că acest lucru nu este deloc uşor: „Este foarte dificil să se ajungă lângă graniţa sud coreeană, fiindcă o asemenea zonă de securitate este foarte bine păzită. Este ceva mai uşor să obţii net în apropiere de graniţa chineză. Acolo, poţi vedea oameni care introduc în telefoane cartele Sim chinezeşti sau care aduc ilegal telefoane din China. Dacă reuşesc să intre pe reţeaua de telefonie mobilă din China, pot face apeluri oriunde în lume. Sau pot avea acces la internet, fără ca guvernul nord coreean să îi poată opri. Singurul lucru pe care guvenul nord coreean îl poate face este să intensifice patrularea la graniţă şi să încerce să-i depisteze pe cei cere folosesc acele aparate celulare.

Viruşii din jocurile video

Cu un astfel de acces restrâns la lumea din afară, este de mirare că în Coreea de Nord ar putea exista programare sofisticată pe calculator. Dar aceasta există. 

„Când vorbesc cu oameni care fac afaceri cu nord coreenii, aceştia sunt impresionaţi de nivelul de complexitate al unora care lucreză în programare, spune Williams. Sigur că nu fac asta doar din raţiuni comerciale. Multe ţări lucrează la extinderea propriei Cyber-capacitatăţi.  Coreea de Nord o vede ca fiind un instrument util în domeniul militar, dar, de asemenea, ca pe ceva ce poate fi folositor în domeniul de business”.

La fel ca oriunde în lume, regimul miliatarizat nord coreean are nevoie de programatori de top, care să se insinueze în sistemele de peste hotare şi să reziste la atacurile informaţionale ale agenţiilor din alte ţări.

„Pe aripile vântului”, un e-book agreat de propaganda anticapitalistă

Potrivit şefului Serviciului Naţional de Informaţii din Coreea de Sud, între mai şi septembrie, Coreea de Nord a infectat aproximativ 20.000 de smartphone-uri din Coreea de Sud cu viruşi ascunşi în jocuri, în încercarea de a-i monitoriza pe proprietarilor lor. Phenianul însă neagă această acuzaţie.

Dar Martyn Williams spune că elevii eminenţi sunt într-adevăr selectaţi şi apoi formaţi în domeniul competenţelor informatice în instituţii specializate, pentru a lucra cu astfel de programe, dar, adaugă el, există, de asemenea, ingineri de software străluciţi care lucrează la aplicaţii concepute pentru uz civil.

Anul trecut, Coreea de Nord a lansat tableta Samjiyon, care rulează pe sistemul Android pre-încărcată cu jocuri, inclusiv cu ceea ce pare a fi o clonă a „Angry Birds”.

Tableta a fost, de asemenea, încărcate cu cartea electronică „Pe aripile vântului”, romanul clasic a cărui acţiune se petrece pe o plantaţie de sclavi din America de Sud.

Potrivit „Washington Post”, cartea a fost însoţită de o introducere, care specifică faptul că romanul a fost „deosebit de util pentru înţelegerea felului în care capitalismul modern s-a extins în  Statele Unite”.

Dificultatea oamenilor străluciţi care încearcă să inoveze în Coreea de Nord constă în faptul  că, fără un acces uşor şi constant la internet, ei nu pot înţelege mereu ce ar trebui să însemne competiţia.

See: „ Calea de urmat constă în conexiuni mai bune”

Geoffrey See, care a fondat Choson Exchange- ce încearcă să îmbunătăţească abilităţile şi cunoştinţele în Coreea de Nord - a organizat recent o conferinţă de IT la Phenian.

„Deseori, constatăm că, atunci când vorbim cu companiile de IT mai mici de acolo, ele se află în situaţia de a dezvolta produse pentru care există deja o puternică producţie pe piaţă”, spune el.

Izolaţi de lume, dezvoltatorii de software nord-coreeni riscă să trudească inutil asupra produselor pe care alţii le-au făcut de mult.

"Ai nevoie de multiple colaborări cu programatorii internaţionali, care sunt conectaţi prin reţele şi care sunt în măsură să vă spună cine altcineva lucrează la un produs asemănător”, explică Geoffrey See.

Aceasta este problema. În mod evident, regimul nord-coreean refuză să le acorde cetăţenilor săi acest fel de acces la lumea exterioară.

Acum douăzeci şi cinci de ani, Zidul Berlinului a fost dărâmat.

Dacă stai de vorbă cu est-germanii astăzi, îţi vor spune adesea că dorinţa lor reală nu era o idee abstractă a libertăţii, ci doar aceea de a obţine o percepţie de primă mână asupra lumii din afară.

Kim Jong-un este conştient de acest pericol. Dar pentru cât timp aceste goluri mai pot fi umplute?

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: