Cartea foto care documentează sportul naţional şi uitat al României

Fotografii care îţi prezintă sportul naţional de care România nu ştie

De mai bine de doi ani, oina este sportul naţional al României. Nu e foarte cunoscut, dar acest lucru s-ar putea schimba din martie 2017, mulţumită proiectului de documentare derulat de fotografii Bogdan Boghiţoi şi Sorin Vidis.

Spre finalul anului 2014, am găsit un articol despre oină şi cum a ajuns, prin lege, sport naţional. Bogdan Boghiţoi şi Sorin Vidis deja o documentau prin fotografie. Au şi un site dedicat proiectului. Am discutat cu Sorin în 2015 despre sport, fotografie şi cum sunt jucătorii într-un interviu publicat în „Adevărul“. La final, mi-a spus că mai urmează câteva expoziţii în Bucureşti în acel an şi undeva prin toamnă ar dori să lanseze cartea foto.

Acel proiect avea să se materializeze un an mai târziu, iar acum e online pe platforma IndieGoGo, unde cei doi fotografi caută o finanţare de 5.000 de dolari pentru a tipări cartea în cele mai bune condiţii. În martie 2017, aproximativ 80 dintre fotografiile alb-negru, pe film, pe care le-au făcut în deplasările lor la competiţii de oină vor ieşi de la tipar într-un album foto care îţi prezintă începuturile celei de-a doua etape pentru oină. Prima a fost în vremea regimului comunist. 

Într-un scurt istoric publicat pe „Adevărul“, poţi afla că oina e destul de veche, cu documente de arhive care îi indică o „vârstă“ de vreo şase secole, dar avântul i-a fost dat de Spiru Haret. Prin „Reforma învăţământului” din 1898, cât şi prin alte decizii ministeriale, el a introdus practicarea obligatorie a oinei în şcolile de toate gradele.

„Oina poate aduce o viaţă nouă în şcoala română, fiind un admirabil mijloc de educaţie fizică, adevăratul tip de joc sportiv românesc“, spunea Spiru Haret. În perioada interbelică, oina devine cu adevărat un sport naţional.

Între timp, s-au schimbat regimuri de guvernare, moduri de a petrece timpul liber, reforme în educaţie, tehnologii, sporturi şi mijloace de informare. Bogdan Boghiţoi spunea în 2014 că oina a căzut atât de mult în comunism, că e o minune că nu a dispărut cu totul.

„Probabil factorul cel mai important a fost lipsa de bani. Celelalte sporturi s-au scos mai uşor. În perioada de tranziţie oina a fost ţinută în viaţă doar de obstinaţia unei reţele de pasionaţi care s-au încăpăţânat să practice sportul ăsta, iar cei care erau antrenori au învăţat şi copii de la şcoala unde predau şi aşa mai departe. De câţiva ani, federaţia e mai dinamică şi lucrurile se mai mişcă“.

FOTO Sorin Vidis

Chiar dacă nu va ajunge vreodată la nivelul fotbalului, sau măcar al handbalului, e, totuşi, un sport de urmărit sau de încercat. Sorin susţinea în interviul din urmă cu un an că ar trebui să ne pese de multe lucruri care sunt în afară sferei de interes contemporane şi se încadrează şi oina printre ele.

„E un sport pe care l-am descoperit cu mare plăcere şi oarecare uimire ca fiind spectaculos, complex şi interesant de urmărit. Pe de altă parte, e o chestiune de identitate naţională, de tradiţie şi de origini până la urmă. Nu suntem obligaţi, bineînţeles, să ne pese, dar e într-un final un exerciţiu de cunoaştere, pentru că de unde venim are mare legătură cu unde ne ducem“.

FOTO Bogdan Boghiţoi

Pentru a reîmprospăta toate aceste idei, şi pentru a vorbi despre proiectul lor, cei doi au fost invitaţi la „Adevărul“ Live (în videoclipul pe care îl poţi urmări mai sus) ca să vedem cum se încheie anul 2016 pentru oină. Cu siguranţă se încheie cu un plus: în câteva luni, va avea o carte foto dedicată revenirii ei la începutul anilor 2000. Proiectul îl poţi susţine aici, pornind de la cinci dolari şi până la 500 de dolari primeşti diverse bonusuri pentru suport.

Hai pe Facebook ca să ştii ce-i nou şi când nu eşti pe site!

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: