Company of Heroes 2 - o bucată de istorie din al doilea război mondial

Iată că după aproape şapte ani de la lansarea primului Company of Heroes, Relic au lansat Company of Heroes 2. Acesta aduce cu sine schimbarea teatrului de operaţiuni de la frontul de vest (ţări din Europa de Vest, precum Franţa, Olanda şi Belgia) la frontul de est (în principal Rusia şi Polonia) şi implicit adăugarea unei facţiuni, sovieticii cu a lor Armată Roşie.

Pe partea tehnică, Relic au îmbunătăţit engine-ul proprietar Essence Engine (folosit pentru toate jocurile din seriile Company of Heroes şi Dawn of War) până au ajuns la versiunea 3.0, care include şi suport parţial pentru DirectX 11. Pe partea de gameplay a fost introdus un sistem realist de LoS (Line of Sight), care nu le mai permite unităţilor să vadă prin anumite obstacole evidente, cum ar fi case, ziduri sau coloane de fum, precum şi un sistem care pune în pericol viaţa soldaţilor pe timp de iarnă. Despre acestea am să vorbesc mai pe larg în secţiunea dedicată.

Povesti de razboi - single player

Campania din Company of Heroes 2 începe cu personajul principal al jocului, locotenentul Lev Abramovich Isakovich, închis într-un gulag cândva după încheierea războiului, vizitat de fostul său comandant. Pe parcursul filmului de introducere, aflăm că locotenentul a încercat să dezerteze şi că a fost închis datorită amintirilor de pe parcursul războiului, notate în propriul jurnal. Şi aşa suntem aruncaţi în mijlocul acţiunii, direct în Stalingrad în septembrie 1942. Restul campaniei urmează aceeaşi reţetă şi suntem trecuţi prin toate amintirile din jurnalul lui Isakovich. Cam jumate din campanie se petrece în Rusia, cu precădere Stalingrad şi Moscova, cu Leningrad şi alte părţi ale Rusiei pentru puţină diversitate, iar apoi Polonia şi în final Germania. Pot să spun că am fost dezamăgit că nu au inclus şi faimoasa bătălie de la Kursk, cea mai mare bătălie între tancuri din întregul război.

Durata campaniei este unul dintre punctele forte ale Company of Heroes 2. Aveţi la dispoziţie un total de 14 misiuni, durata fiecăreia variind între 20 minute şi peste o oră în funcţie de dificultate şi stilul de joc. Majoritatea misiunilor mi-au ocupat între 40 minute şi o oră, câteva peste o oră şi una singură în jur de 20 minute pe nivelul normal (Captain) de dificultate. Unele misiuni sunt uşoare dar migăloase, în timp ce altele au fost chiar foarte grele şi m-au pus în situaţia să le reiau de câteva ori. În unele cazuri, dificultatea misiunii a fost mărită artificial prin diverse trucuri (cum ar fi sectoare patrulate de avioane germane până la îndeplinirea anumitor obiective), însă acest lucru nu m-a deranjat prea tare.

Povestea în sine reuşeşte să recreeze atmosfera războiului pe frontul de est, însă pot să vă confirm ceea ce probabil aţi intuit din trailere, anume că se axează prea mult pe crimele de război comise de ruşi. Şi aici nu mă refer la omorât nemţi care vroiau să se predea, ci la propriii lor soldaţi şi chiar aliaţi. Viaţa era ieftină pe frontul de est, iar Company of Heroes 2 nu ratează nicio ocazie să ne amintească faptul că generalii sovietici consumau vieţi omeneşti în luptă aşa cum alţii ar folosi gloanţe pentru că întotdeauna avea cine să le ia locul. Ordinul 227 dat de Stalin, care prevedea executarea celor care încercau să se retragă sau să se predea, este prezent aproape pe întregul parcurs al campaniei, însă adevăratul impact este vizibil cu precădere în cinematic-uri.

V-am descris toate cele de mai sus deoarece campaniei din Company of Heroes 2 îi lipseşte cu adevărat ceva la capitolul poveste. În timp ce primul Company of Heroes a reuşit să redea importanţa acţiunilor prezentate pentru decursul întregului război, povestea din Company of Heroes 2 nu face asta. Toată lumea a auzit de bătăliile de la Stalingrad şi Leningrad, cei pasionaţi de istorie ştiu adevărata importanţă a acestora şi felul în care a decurs întregul război, dar jocul nu menţionează atât de importantele detalii de fundal, cum ar fi direcţia în care se îndrepta războiul în momentul bătăliei în care te aruncă. Pentru un joc cu tematică istorică, lipsa acestor detalii este un minus.

Şi că am ajuns în sfârşit la lupte, pot să spun că sunt destul de bine făcute. Majoritatea misiunilor urmează un tipar clar, în care progresul jucătorului este restricţionat de îndeplinirea obiectivelor. Practic, trebuie să îndeplineşti prima serie de obiective ca să ai acces la următoarea bucată din hartă şi implicit obiectivele de după, şi tot aşa până la sfârşitul misiunii. Din punct de vedere teoretic, această abordare, deşi nu este ideală, este cât se poate de apropiată de felul în care decurge o operaţiune militară în realitate şi nu pot să spun că m-a deranjat. Chiar dacă o parte a hărţii este inaccesibilă, aceasta nu este pustie, iar inamicul primeşte întăriri constant şi monotonia este menţinută la minim.

Trupele sovietice puse la dispoziţia jucătorului reuşesc, în mare parte, să le aproximeze destul de bine pe cele reale. Nu am să enumăr lista foarte lungă de vehicule, piese de artilerie şi tipuri de trupe, însă pot să spun că am apreciat faptul că Relic şi-au dat tot interesul să reprezinte cu acurateţe cât mai mare echipamentul disponibil ambelor armate în funcţie de perioada în care are loc acţiunea.

Aş menţiona însă că trupele de bază ale ruşilor, Conscripts (practic, recruţi), sunt puţin cam prea versatili ţinând cont că în realitate nu erau nici bine înarmaţi şi nici bine pregătiţi. M-a deranjat faptul că aceşti conscripts pot să înlocuiască pe loc pierderile unei echipe de elită prin transfer de soldaţi. Tancurile ruseşti par puţin cam puternice în campanie comparativ cu situaţia reală din război, iar vestitul Tiger I nemţesc mi s-a părut mult prea slab pentru ceea ce ar fi trebuit să fie. Per total, deşi unele lucruri stau fix invers comparativ cu situaţia reală, cel mai tare m-a deranjat faptul că rareori am avut la dispoziţie valurile de infanterie şi tancuri care le-au permis sovieticilor să câstige războiul pe frontul de est. Dacă vă doriţi să aveţi multă infanterie, înseamnă că o să aveţi foarte puţine tancuri, la fel cum un număr ridicat de tancuri nu vă va permite să aduceţi în luptă mai mult de câteva echipe de infanterie. În mod ironic, nemţii m-au depăşit numeric pe aproape întregul parcurs al campaniei.

Unde-s multi puterea creste - multiplayer

Singura facţiune din multiplayer care a făcut trecerea între primul Company of Heroes şi Company of Heroes 2 sunt germanii. Americanii şi englezii au fost înlocuiţi cu sovieticii, cum este normal, deoarece acţiunea s-a mutat pe frontul de est. Unităţile disponibile germanilor nu diferă de cele din primul Company of Heroes, însă v-aş recomanda să jucaţi măcar parţial campania ca să vă acomodaţi cu stilul de joc al sovieticilor, deoarece mentalitatea diferă destul de mult. În timp ce germanii se axează pe tancuri foarte puternice şi infanterie bine antrenată, dar puţină, sovieticii au acces la un număr foarte mare de infanterie, trupe de suport foarte bune, artilerie foarte bună, trupe speciale şi de elită foarte bune şi tancuri puţin mai slabe decât ale germanilor per total, însa foarte utile în continuare şi absolut letale dacă sunt folosite cum trebuie. La ora actuală, balansul în multiplayer îi favorizează destul de clar pe ruşi.

Conscripts, despre care vă vorbeam şi pe partea de single player, reuşesc să bată cam tot ce înseamna infanterie germană fără probleme cu cocktail-uri Molotov dacă sunt gestionaţi cât de cât şi reuşesc chiar să ducă lucrurile mai departe şi să afecteze serios mobilitatea oricărui tanc folosind grenade anti-tanc care lovesc automat şi avariază motorul. Capacitatea de a scoate din ecuaţie (a se citi trolla) tancurile germane este dusă mai departe de faimoasele tancuri T-34 ruseşti, care pot să distrugă instant tunul principal al oricărui tanc german şi să avarieze în acelaşi timp motorul intrând pur şi simplu în el, singura penalizare fiind că suferă şi ele aceleaşi consecinţe. În tabăra opusă, germanii pot să adune mult mai repede şi eficient resurse cu ajutorul unui comandant special care le permite construirea unor camioane Opel Blitz odată ce au ajuns la Rank 45.

Arborii cu abilităţi din primul Company of Heroes au fost înlocuiţi de doctrine predefinite şi un sistem de creştere în nivel a-la-Call of Duty. Puteţi să vă personalizaţi armata folosind o serie de loadout-uri care permit selectarea a trei comandanţi/doctrine, trei perk-uri şi scheme de camuflaj pentru vehicule. Deocamdată sunt disponibili cinci comandanţi pentru fiecare facţiune, accesul la doi dintre aceştia fiind blocat până acumulaţi ceva experienţă. Îmbunătăţirile pe care le aduce fiecare comandant pe câmpul de luptă sunt foarte bine alese pentru stiluri de joc diferite (infanterie, artilerie, blindate) şi cu mici excepţii, nu garantează un avantaj major asupra inamicului. Accesul la anumite unităţi foarte puternice (în special tancuri grele) este permis doar prin selectarea anumitor comandanţi.

Sistemul de perk-uri mi se pare ridicol. Avantajele aduse de perk-uri sunt relativ minore, însă deblocarea lor necesită îndeplinirea unor obiective pe parcursul unui număr destul de mare de meciuri. Tot sistemul de creştere în nivel şi deblocarea de perk-uri şi scheme de camuflaj mi se pare absurd deoarece nu face altceva decât să măreasca artificial numărul de ore pe care-l petrec jucătorii încercând să deblocheze perk-uri şi alte tâmpenii în loc să savureze jocul. Ca punct de referinţă, Company of Heroes 2 are nu mai puţin de 362 de achievement-uri pe Steam.

Matchmaking-ul e ok, nu durează foarte mult să gaseşti un joc contra oponenţilor umani sau contra AI-ului la ora actuală. Odată la câteva meciuri, unul dintre jucători va fi dat automat afară din joc datorită lag-ului, şi va fi înlocuit de un AI cu grad de dificultate Hard. Relic mai au de muncit la această parte a jocului, este clar, însă lucrurile stau mai bine decât în multe alte cazuri. Desigur, nu la fel de bine ca în cazul StarCraft 2, dar am vazut mult mai rău de atât. Nu sunt foarte multe hărţi la ora actuală, însă cele prezente permit înfruntări între până la opt jucători împărţiţi în două echipe şi sunt suficiente cât timp Relic or să lanseze în viitorul cât de cât apropiat hărţi noi.

Aveţi la dispoziţie şi misiuni co-op cu până la doi jucători în modul Theater of War, însă deocamdată sunt disponibile câte două misiuni cu tentă istorică per facţiune. Acestea acoperă evenimente din anul 1941 şi deşi cel de-al doilea jucător uman poate să fie inlocuit de un AI, v-aş recomanda să căutaţi un partener uman. Relic au declarat că în timp or să lanseze scenarii noi, însă nu se ştie încă dacă vor fi gratis sau contra-cost. Cu excepţia misiunilor co-op, Theater of War mai include şi challenge-uri.

DLC-urile puse la dispoziţie încă de la lansare includ câţiva comandanţi şi scheme de camuflaj noi, desigur contra-cost. Comandanţii în sine nu aduc nimic revoluţionar şi unul singur este cu adevărat tentant în limita în care nu aveţi răbdare până la Rank 45 (din 100) ca să încercaţi legendarul Tiger I german, despre care pot să vă spun că este destul de slab comparativ cu ce ar trebui să fie, ca să fiu sincer. Preţurile mi se par cam mari pentru DLC-uri, 2 Euro pentru un skin nou aplicabil unei singure clase de tancuri mi se pare prea mult.

Click click click click click - gameplay

Per total, gameplay-ul oferit de Company of Heroes 2 rămâne acelaşi ca în primul joc, anume un micromanagement frenetic şi tactică pe pâine. Trupele acumulează în continuare experienţă pe măsură ce omoară inamici şi jucătorii care au grijă de propriile trupe vor avea mult de câştigat, mai ales din cauza vateranilor. A fost păstrat sistemul de damage pentru vehicule din primul Company of Heroes (partea frontală are armură mai puternică decât lateralele, care la rândul lor sunt mai bine protejate decât spatele), deşi acest fapt nu este evident încă din prima clipă. În schimb, armele parcă au mai mult impact, în special în cazul infanteriei, unde numărul de orbi este mult mai mic şi luptele se termină mai repede. În continuare, soldaţii pot să captureze armele lăsate în urmă de echipele de inamici sau camarazi ucişi. Însă lucrurile nu se termină aici, deoarece vehiculele uneori sunt abandonate de echipaj înainte să primească lovitura de graţie şi pot să fie capturate la rândul lor (deşi necesită reparaţii imediat după). Este nespus de satisfăcător să capturezi şi să foloseşti vehiculele taberei adverse. Folosirea sistemului de cover este în continuare esenţială pentru supravieţuirea infanteriei.

Noul sistem de line of sight funcţionează aşa cum ar trebui, în majoritatea cazurilor. De exemplu, până acum avantajul grenadelor cu fum era implementat drept un bonus defensiv, însă acum chiar afectează în mod real vizibilitatea şi o să constataţi că o mână de astfel de grenade aruncate unde trebuie pot să decidă foarte uşor soarta unei bătălii. Pe de altă parte, cum trupele nu mai văd prin case, garduri înalte, vegetaţie deasă şi alte astfel de obstacole, puteţi să atrageţi tancuri sau infanterie inamică în ambuscade foarte bine puse la punct şi implicit letale.

Sistemul nou de vreme se aplică numai pe timp de iarnă (deci pe harţi special concepute) şi schimbă dinamica lucrurilor puţin, în special în momentul în care apare un viscol. Pe durata unui viscol, vizibilitatea este redusă la jumătate pentru toată lumea şi infanteria are un timp limitat să ajungă la adăpost (în interiorul unor clădiri sau transportoare, respectiv lângă un foc) sau moare literalmente de frig. Acelaşi lucru se aplică şi în condiţii normale, dacă îi trimiteţi să mărşăluiască prin zăpadă prea mult timp. Vehiculele nu sunt afectate de viscol în mare parte, însă pot să fie distruse foarte uşor în timp ce traversează râuri sau lacuri îngheţate prin spargerea gheţii cu ajutorul explozivilor de toate felurile şi mărimile.

Pathfinding-ul a fost îmbunătăţit enorm comparativ cu jocurile precedente de la Relic şi acum nu o să mai daţi peste situaţii în care tancurile se împiedică de echipe de infanterie şi rămân blocate. Cu toate acestea, tancurile nu prea aleg cea mai scurta şi eficientă rută şi uneori chiar înaintează cu spatele catre inamic. Acestea fiind zise, pathfinding-ul îmbunătăţit se regăseşte în numărul mult mai mare de unităţi pe care puteţi să le folosiţi. Bătăliile implică un număr mult mai mare de soldaţi decât în primul Company of Heroes şi pot să spun că numărul de tancuri aproape că s-a dublat. Aceasta este o îmbunătăţire semnificativă şi face Company of Heroes 2 să pară într-adevar un joc de strategie în locul unuia de micromanagement tactic, însă mai este de lucrat în această direcţie.

AI-ul mi se pare mult mai bun decât în primul Company of Heroes, deşi nu pot să spun că excelează. Uneori chiar reuşeşte să suprindă prin folosirea unor tactici foarte bune, însă încă nu este capabil să se adapteze în timp real la strategia jucatorilor umani. Cu toate acestea, AI-ul reuşeşte să îşi schimbe tactica destul de des în modul skirmish încât să nu fie uşor de bătut decât pe modul de dificultate Easy.

Numărul de bug-uri este surprinzător de mic pentru un joc nou lansat. Pot să spun că singurele momente în care am dat peste bug-uri au fost în misiunile în care luptam în interiorul unui oraş şi proiectilele de artilerie insistau să se lovească de pereţi invizibili uneori. Asta şi faptul că unii pereţi nu pot să fie daţi jos nici cu cele mai puternice tunuri din joc. Unii utilizatori s-au plâns de crash-uri, însă eu personal nu am avut astfel de probleme. În schimb, s-ar putea să aveţi nişte probleme dacă lăsaţi Yahoo messenger deschis în timp ce jucaţi Company of Heroes 2. Restul problemelor le-am prezentat mai sus şi ţin de pathfinding-ul tancurilor în unele cazuri, respectiv de balansul între facţiuni.

Grafica si sunet

Pot să spun că grafica din Company of Heroes 2 nu m-a impresionat cu absolut nimic. Poate cu excepţia notabilă a faptului că arată cu (foarte) puţin mai bine decât primul Company of Heroes, în timp ce consumă semnificativ mai multe resurse. Se vede de la o poştă că engine-ul Essence Engine 3.0 este doar o versiune îmbunătăţită a celui folosit pentru primul Company of Heroes, respectiv întreaga serie Dawn of War. Diferenţele sunt vizibile doar dacă vă uitaţi cu atenţie, preferabil de la firul ierbii. În primul rând, sunt folosite texturi mai mari. În al doilea rând, şi probabil că aici se regăseşte suportul parţial pentru DirectX 11, umbrele şi efectele de particule (ceaţă, fum, explozii, apa în mod special) arată mult mai bine. Spuneam de firul ierbii mai devreme pentru că a fost crescut şi numărul de poligoane pentru fiecare model, însă acest lucru este vizibil doar dacă vă uitaţi de aproape. După cum arată, sunt şanse foarte mici să fie folosit tessellation.

Per total, un mic pas în faţă, dar care cu siguranţă nu justifică cerinţele de sistem exagerate. Am jucat acest joc folosind o placă grafică Radeon HD 7850 cu 2GB GDDR5 şi deşi în general nu am avut probleme cu detaliile la maxim, fremerate-ul a scăzut vizibil în momentele în care s-a prăbuşit o clădire, vegetaţia a luat foc sau participam la o luptă masivă, cu foarte multe unităţi pe ecran (pentru că exploziile sunt garantate). Ţinând cont că vorbim despre o placă grafică în valoare de peste 800 RON, poate că ar fi cazul ca Relic să investească puţin în optimizarea engine-ului.

Cutscene-urile din campanie sunt realizate în totalitate folosind engine-ul jocului şi aici se vede cu adevărat faptul că nivelul de detaliu nu este tocmai grozav. Animaţiile faciale ale personajelor sunt bune sau în cel mai rău caz ok, dar texturile rămân prea mici pentru un nivel de detaliu cu adevărat ridicat. Cu toate acestea, cinematic-urile sunt prea scurte şi aş fi preferat conversaţii ceva mai lungi şi mai pline de înţeles.

Sunetul este adecvat. Armele, motoarele tancurilor, exploziile şi în general toate efectele sonore sunt bine realizate. Vocile soldaţilor sunt ok, însă nu reuşesc să confere cu adevărat dramatismul situaţiei în care se află.  Cu toate acestea, replici cum ar fi "You know that we are grenadiers, not pioneers, ja?" reuşesc să destindă atmosfera. În schimb, vocile pentru cinematic-uri şi misiunile din campanie în general mi se par chiar bune, deşi nu de top.

Coloana sonoră se aseamănă cu cea din primul Company of Heroes, însă nu este la fel de bine realizată. Spun asta pentru că nu reuşeşte să creeze aceeaşi atmosferă tensionată, chiar dacă se potriveşte tematicii. Parcă îi lipseşte acel ceva ca să fie cu adevărat grandioasă. Acestea fiind spuse, nu am remarcat coloana sonoră pe parcursul campaniei, dar nici nu m-a deranjat în vreun fel.

Concluzie

Iată că am ajuns la sfârşitul acestui lung review. Nu mă aşteptam să fie atât de lung, la fel cum nu mă aşteptam ca acest joc să fie atât de lung şi atât de complex. Pot să spun că eram destul de sceptic de când cu problemele financiare ale celor de la THQ. Se pare că îndoielile mele au fost parţial justificate, deoarece Company of Heroes 2 nu reuşeşte să facă ceea ce primul joc al seriei a făcut la vremea lui.

Şi cu toate acestea, Company of Heroes 2 nu este un joc prost. Aduce îmbunătăţiri faţă de primul Company of Heroes din toate punctele de vedere, în special când vine vorba de noul sistem de line of sight, pathfinding şi numărul de unităţi aflate sub control. Cu toate acestea, există şi o grămadă de părţi mediocre, dintre care aş dori să menţionez aspectul grafic, care nu a fost îmbunătăţit suficient de mult comparativ cu primul Company of Heroes, mai ales dacă avem în vedere cerinţele de sistem exagerate.

Campania single player este destul de bine făcută per total, chiar dacă povestea ar putea să fie spusă puţin mai bine, astfel încât şi cei care nu sunt pasionaţi de istorie să poată să înţeleagă magnitudinea şi intensitatea conflictului de pe frontul de est. Aş mai menţiona faptul că sfârşitul jocului nu mi s-a parut previzibil. Aici nu mă refer la sfârşitul războiului, acesta este clar, ci mă refer la ce se întâmplă cu personajele implicate în poveste. Am apreciat faptul că misiunile nu sunt nici puţine şi nici tocmai scurte. Per total, aş spune că terminarea campaniei implică între 18 şi 22 ore pe modul de dificultate normal dacă vreţi să exploraţi posibilităţile pe care vi le pune la dispoziţie jocul.

Multiplayer-ul este interesant, deşi la ora actuală mai este necesar ca Relic să depună ceva muncă să balanseze cele două facţiuni. În special, sovieticii mi se par mult prea puternici la ora actuală, chiar dacă şi germanii au două abilităţi care ar trebui să fie reajustate puţin. Cu excepţia balansului, multiplayer-ul în Company of Heroes 2 mai este afectat şi de implementarea unui sistem de experienţă şi perk-uri absolut ridicol, care practic obligă jucătorii să sacrifice o parte din timp pentru deblocarea unora dintre unităţile foarte puternice, în loc să savureze jocul.

Per total, dacă vreţi o alternativă pentru StarCraft 2, nu vă recomand Company of Heroes 2. Dacă vreţi un joc revoluţionar, ceva ce nu a mai existat pana acum, Company of Heroes 2 probabil aduce prea puţine schimbări. Dar dacă vă doriţi un joc complex de tactică în timp real (pentru că vorbim de prea puţine unităţi ca să fie vorba de strategie) sau aţi jucat primul Company of Heroes şi vreţi ceva mai bun de atât, Company of Heroes 2 probabil că este ceea ce căutaţi. Nu este un joc perfect, dar luat ca atare este un joc destul de bun.

Preţul cerut mi se pare mult prea mare pentru ceea ce oferă. Un preţ mai apropiat de 120 RON mi se pare mult mai apropiat de valoarea reală a jocului la ora actuală. DLC-urile sunt disponibile pe Steam, însă v-aş recomanda mai degrabă Company of Heroes Anthology (conţine primul Company of Heroes şi ambele expansion-uri ale sale) la pretul modic de 35 RON. Dacă vreţi totuşi să vă bucuraţi de DLC-uri, cea mai ieftină variantă este să luaţi Company of Heroes 2 din magazinele de la noi (e mai ieftin decât pe Steam) împreună cu Digital Collector's Edition Upgrade, disponibil tot pe Steam. Acesta din urmă include toate DLC-urile prezente la ora actuală, împreună cu unele DLC-uri care urmează sa fie lansate (în principal, comandanţi) şi Company of Heroes Anthology despre care vă ziceam mai sus. Antenţie însă, nu puteţi să daţi mai departe cadou pachetul cu primul joc şi expansion-urile, chiar dacă le aveţi deja pe Steam.

• Gameplay: 9
• Sunet: 8
• Grafica: 7
• Rejucabilitate: 7
• Overall: 7,75

Vezi galeriile foto aici

Sursă: WASD