BlizzCon a împlinit 10 ani. De un deceniu o companie reuşeşte, prin jocurile sale, să mobilizeze mii de oameni care vin să-i vadă noile creaţii. Am ajuns anul acesta pentru prima dată şi nu sunt nici gamer, nici expert în lumea Blizzard, aşa că e perfect.

Jocurile video ar putea părea doar joacă, ceea ce şi sunt în mare parte a timpului. Deschizi un Candy Crush, grupezi trei bomboane, explodează şi mergi mai departe cu viaţa ta. Totuşi, cum se întâmplă cu toate industriile s-a întâmplat şi cu gamingul: s-a maturizat. Sunt acum competiţii locale, internaţionale şi convenţii ca BlizzCon, unde oamenii se duc ca la un zeu nevăzut, dar care trebuie să existe unde, căci îi vezi creaţia. Se poate vorbi de gaming ca de o religie, dar mai bine vorbesc de BlizzCon.

Anul trecut au fost peste 25.000 de participanţi. Toţi plătitori de bilet, iar astfel îţi poţi da seama cam cât de mare e interesul pentru noutăţile Blizzard şi pentru atmosfera creată în cele două zile de eveniment. Anual, compania mai prezintă câte ceva, mai pune un teaser pe piaţă şi preia feedback de la public. Nu ştiu ce înseamnă să fii gamer - şi nu cred că se pun vreo 30 de ore investite aproape continuu să termin un joc acum câţiva ani, dar mobilizarea oamenilor care sunt aşa ceva este fascinantă. Fiind "cu presa", am intrat pe o altă uşă decât cea principală şi cu puţin înainte să aibă acces publicul.

Să vezi, într-o hală imensă cu scaune atent aranjate, câteva mii de oameni venind spre tine te gândeşti că trebuie să fie ceva masiv, că vor ei ceva şi ceva îi mână. Şi aşa începe. Ceremonia de deschidere a cuprins anunţuri noi, a adăugat informaţii proaspete unora vechi şi le-a arătat muritorilor lumea cinematografiei în care a ajuns Warcraft. Se face film după jocul care a pornit un univers, iar pe 10 iunie 2016 va fi lansat.

La ceremonia aceasta a mai fost un anunţ care m-a interesat mai mult decât celelalte. Nu sunt fan World of Warcraft, mi-au plăcut mereu mai mult FPS-urile pe care le produce Activision, dar pentru primăvara anului viitor pregăteşte şi Blizzard un FPS: Overwatch. Este creat de la zero, nu mai e nimic Warcraft în el şi va avea 21 de eroi la start. La BlizzCon 2015 au fost anunţaţi alţi trei: D.Va - o eroină cu un costum ca de robot, Genji - un ninja care spintecă duşmanii cu sabia şi Mei - eroul care încetineşte rivalii cu gheaţă, putând crea şi ziduri din aşa ceva.

FPS-urile pentru mine sunt ceva mai speciale, deoarece primele jocuri în echipă pe care le-am descoperit erau la Internet cafe şi erau doar două: Fifa şi Counter-Strike. Cel din urmă era, implicit, cel mai jucat de majoritatea celor prezenţi. Acum, cu Overwatch, Blizzard are o tactică interesantă, pe care a lăudat-o încă de la Heroes of the Storm şi a dus-o puţin mai departe.

În loc să te crezi de capul tău, independent pe hartă şi marele războinic, e mai productiv să joci în echipă. Şi jocul acesta în echipă e atât de bine făcut, încât poţi schimba eroul cu care joci chiar în timp ce... joci. Totuşi, asta vine cu un minus: Overwatch nu e gratis. Va costa 60 de dolari când va fi lansat, sau 40 de dolari exclusiv pe PC, iar Blizzard a justificat alegerea prin menţinerea unui echilibru în joc. Dacă n-ai acces la suficienţi eroi sau la cei pe care îi vrei, s-ar putea să nu fii aşa încântat să joci.

A, şi încă un lucru bun: Overwatch este gândit din start pentru console, dar nu va exista compatibilitate între versiunile pentru acestea şi cea pentru PC. Fără să fie o încheiere, Blizzard transformă Overwatch în bandă desenată prin studioul propriu. Da, dacă te gândeşti că devine Marvel, s-ar putea să nu fii departe de adevăr.

Voi continua în ordinea preferinţelor şi cum Hearthstone. În urmă cu vreo 10 ani sau mai bine erau populare jocurile cu cărţi sau cele cu colecţionat diverşi monştri cu superputeri (de exemplu: Pokemon). Hearthstone e ceva similar, dar mai bine făcut, inspirat de Warcraft şi adaptat dispozitivelor mobile.

Pentru acest titlul, Blizzard a anunţat League of Explorers, o aventură pe care o vei putea încerca începând cu 12 noiembrie şi e ceva la graniţa dintre aventurile lui Indiana Jones şi ceea ce se întâmplă în universul Warcraft.

Sunt patru eroi pentru această aventură: Brann Bronzebeard, Reno Jackson, Elise Starseeker şi Sir Finley Murgleton. Vor fi patru zone disponibile, nouă provocări pentru clase şi, evident, cărţi noi, vreo 45. La turneul mondial de Hearthstone, câştigător a fost suedezul Ostkaka, dar poate cea mai bună parte a Blizzcon, în ceea ce priveşte Hearthstone, a fost taverna în care puteai să iei nişte răcoritoare potrivite jocului şi să concurezi cu cineva, de ce nu? chiar un dezvoltator al jocului.

Când vine vorba de Heroes of the Storm, jocul acesta a fost lansat oficial în iunie şi deja şi-a primit câţiva eroi noi. Sunt Cho'gall, poate cel mai interesant, Lunara şi Greymane, dar şi harta Tower of Doom şi modul de joc Arena. HotS e un multiplayer online battle arena în care să te baţi virtual şi în echipă cu alţi oameni. Finala campionatului mondial desfăşurată la BlizzCon 2015 s-a încheiat cu victoria echipei Cloud9. Dar să revin la Cho'gall, că este eroul interesant al convenţiei.

Acesta poate fi controlat de doi jucători, îl primesc toţi participanţii la Blizzcon şi cei cu bilet virtual şi anumite conturi de pe battle.net. Şi ziceam mai sus de acea strategie a Blizzard de a te face să colaborezi, cel mai bine se vede la Cho'gall. Dacă joci cu un coechipier un meci (între 17 noiembrie şi 1 ianuarie), primeşti acces temporar la acest erou. Dacă joci două meciuri, primeşti eroul, iar la patru meciuri cu cineva care nu are, atunci ai premiu în gold. Perioada în care poţi obţine eroul se numeşte Cho'gall Buddy Brawl. După ce îl ai, ţine cont că echipa va fi limitată la patru eroi, dar Cho'gall ar trebui să compenseze prin capacităţi.

Pe lângă Starcraft II: Legacy of the Void, mai interesant este că la această ediţie Protoss este jucătorul care a reuşit de două ori să devină campion mondial la acest joc. Cât despre Legacy of the Void, a fost lansat oficial şi în România, gata să te antrenezi şi să devii şi tu campion (sau poţi măcar încerca).

Şi nu în ultimul rând, căci este un joc de record mondial, World of Warcraft: Legion a putut fi jucat de cei interesaţi în timpul BlizzCon 2015. Este un nou expansion, limita de nivel ajunge la 110, vor fi noi arme de tip Artifact şi o clasă nouă: Demon Hunter, dar ai acces la el abia după nivelul 98. În prezent, WoW este undeva la 5,5 milioane de jucători, conform ultimelor cifre Blizzard. Şi vor fi ultimele, căci altele noi nu va mai comunica.

Numărul acesta a scăzut în ultimul an la aproape jumătate. WoW încă produce bani, dar nu va mai fi chiar vedeta Blizzard. Totuşi, odată cu WoW: Legion, va mai creşte puţin numărul de jucători, cel puţin până vor termina.

Revenind la cum am trăit BlizzCon, fără să fiu gamer sau fără să fiu expert în istoria Blizzard, este impresionant cum o companie reuşeşte să mobilizeze atâţia oameni în jurul produselor sale. Da, s-ar putea spune că şi Apple face asta, dar nu activează în aceeaşi piaţă. Am zis că este o Mecca şi nu sunt singurul. Un participant a caracterizat evenimentul astfel în videoclipul de prezentare a celor două zile.

Implicit prin aceste produse au fost promovate mai mult sporturile electronice, astfel încât să nu pară deprinderi ciudate şi pierdere de timp. Nu ştiu de ce curling-ul ar fi mai interesant sau mai preţuit şi o bătaie virtuală în HotS sau WoW nu. Sunt interesat de aceste noi sporturi, deoarece sunt ceva nou şi, în aceeaşi măsură, angrenează un alt fel de public, unul despre care nu ştiu să spun dacă s-ar vedea în tribune la fotbal sau tenis ori în liniştea dintr-o sală în care se joacă biliard. Publicul, aşa cum l-am văzut aici, e ca jocul: exploziv, tăcut, în expectativă. Nu ştiu însă dacă trăieşte neapărat meciul, cât trăieşte ceea ce ar fi făcut în meci.

Şi da, acest sistem era acolo pe post de demo, să vezi ce înseamnă să-ţi umpli sufrageria cu întreg universul Blizzard. 

Pe lângă reprizele şi campionatele de gaming, sunt oameni care îşi fac selfie cu câte o statuie, oameni care cumpără tricouri, jucării de pluş şi insigne cu diverse elemente din jocuri, hot dogi, sucuri şi alte feluri de mâncare, dar mai sunt şi cei care participă la întreceri de cosplay. Anul acesta a câştigat un bărbat, în caz că te temeai că astfel de concursuri obiectifică femeia şi doar persoanele de gen feminin au întâietate.  

N-am înţeles în prima zi de unde entuziasmul de a-i vedea şi vorbi cu dezvoltatorii jocurilor, dar cumva e ca la fotbal când ajungi să discuţi cu antrenorul. Numai că în astfel de titluri imense, cum e WoW în prezent, "antrenorul" este o echipă de oameni care fac lucrurile să meargă. Desigur că nu vor da nicio informaţie pe care n-ar trebui s-o dea, dar este un joc al întrebărilor şi răspunsurilor în care ambele părţi ştiu cum stau lucrurile. Şi mai e ceva.

Eu urăsc statul la coadă de orice fel ar fi el, dar să vezi un şir uman lung de câteva zeci de metri, încolăcit şi distribuit pe lângă zona de gaming, îţi dai seama că nu sunt oameni de neînţeles, cum ar putea apărea din articole care arată cât de dăunătoare sunt jocurile video, ci au doar alte gusturi în materie de divertisment şi sunt dispuşi la un sacrificiu pentru ele. Este, totodată, acces în premieră la un produs care se lansează "mai încolo".

Nu cred că la Mecca îl găseşti pe Dumnezeu, dar cumva văzând atâţia ca tine care fac covor uman până la locul sfânt te mobilizezi. Poate ajută şi gândul purificării veşnice. Şi nici nu este comparabil ce se întâmplă acolo cu ce se întâmplă la mijlocul toamnei în Los Angeles. Asta pentru că în Los Angeles te mai întâlneşti cu dumnezeii jocurilor video pe care le apreciezi, mai ajungi să le pui câte o întrebare şi să auzi câte un răspuns, pe când dincolo te poţi doar ruga.

<a href="https://www.facebook.com/adevarultech" target="_blank" rel="nofollow">Hai pe Facebook ca să ştii ce-i nou şi când nu eşti pe site!</a>