Sony Walkman, casetofonul care a devenit substantiv, a ajuns la 33 de ani

Sony Walkman, casetofonul care a devenit substantiv, a ajuns la 33 de ani

Walkman-ul a fost introdus în dicţionarul Oxford, devenit substantiv care desemnează orice player portabil pentru casete audio

Dacă toată lumea asociază astăzi muzica ascultată din mers cu iPod-ul de la Apple, situaţia istorică stă altfel: ieri s-au împlinit 33 de ani de la naşterea unei legende: Sony Walkman.

Ştiri pe aceeaşi temă

Acesta a fost un casetofon portabil realizat de japonezi, care a evoluat în timp şi a trecut prin toate fazele dezvoltării tehnologice, de la CD player la player digital, comparabil cu iPod-ul. Cu toate acestea, nu a reuşit să reziste în prim plan după apariţia fenomenului de la Apple, care a schimbat modul cum privim muzica portabilă.

Un capriciu devenit legendă

În 1978 Sony a lansat primul lor casetofon portabil, TC-D5. Avea un sunet de calitate şi era uşor de folosit. Cu toate acestea, avea un mare dezavantaj: costa aproape 1.000 de dolari. Unul din clienţii care foloseau acest model era Ibuka, unul dintre liderii companiei. El considera accesoriul unul foarte bun pentru călătoriile cu avionul, dar prea greu pentru a fi portabil cu adevărat. Divizia de casetofoane portabile, condusă de Kozo Ohsone şi-a găsit o misiune în acel moment: realizarea unui player ieftin şi cu adevărat portabil.

Nimeni nu credea că se poate fabrica un asemenea model într-un singur an, dar Ohsone nu a ales o cale complicată. A modificat un casetofon portabil deja existent pe piaţă şi i-a adăugat sunet stereofonic. Ibuka a fost impresionat instantaneu. Ceea ce a fost creat ca o fiţă pentru unul dintre şefii companiei, devenea în februarie 1979 un proiect de sine stătător, dar care nu avea încă un nume.

Kozo Ohsone a propus şi numele care a rămas în legendele tehnologiei, deşi ceilalţi membri ai consiliului de administraţie nu au fost foarte încântaţi la început. Cu toate acestea, pe 21 iunie 1979, Walkman-ul era prezentat publicului, dotat cu o pereche de căşti uşoare, dezvoltate de ingineri cu câţiva ani înainte pentru un proiect individual.

Casetele care au schimbat lumea

Pe 1 iulie 1979, Sony introducea în Japonia Walkman TPS-L2, un casetofon stereo portabil, care avea un preţ competitiv. Nu era o noutate. Philips începuse să se „joace” această tehnologie cu 13 ani înainte, dar s-a axat pe o piaţă de nişă, secretarele şi jurnaliştii. Reacţiile nu au fost încurajatoare, dar la o lună după introducerea pe piaţă, Walkman-ul nu mai era pe rafturi. În 10 ani, Sony vânduse 50 de milioane de gadgeturi.

La doi ani după lansarea internaţională, Sony a lansat şi variantă profesională, care permitea şi înregistrarea sunetelor, care a fost înlocuit în 1984 cu o generaţie care era descrisă în presa timpului drept „comparabilă” cu cele mai performante sisteme audio. Aceste două modele au devenit extrem de populare în rândul unei anumite categorii profesionale: jurnaliştii. Aceştia îşi înregistrau notiţele şi puteau ataşa microfoane pentru a înregistra interviuri pe teren. Popularitatea modelului a fost atât de mare, încât producţia acestuia nu a fost încheiată decât în 2002.

Pentru a se lupta cu rivalii japonezi de la Toshiba, Panasonic şi Aiwa, Sony a lansat un model nou care era cu totul revoluţionar pentru acele timpuri. WM-DD9 a fost lansat cu ocazia aniversării de 10 ani şi conţinea un sistem prin care înregistrările puteau fi date în spate cu uşurinţă. De asemenea, consumul de energie a fost îmbunătăţit, aparatul putând fi alimentat de o singură baterie AA sau de un acumulator.

Istoria casetofoanelor portabile a fost schimbată în aceşti ani. Pentru cei care şi-au trăit copilăria în România de după anii 90, Walkman-ul era sinonim cu orice casetofon portabil, aşa cum Adidas reprezenta orice pantof sport. De altfel, cuvântul a fost introdus şi în dicţionarul Oxford. Modelul a fost produs până în octombrie 2010 în Japonia, încetarea producţiei fiind marcată de o serie de mesaje „comemorative” pe internet. Walkman-ul mai este produs în unele fabrici din China, dar numai pentru piaţa americană.

În 30 de ani de producţie, Sony a reuşit să vândă 200 de milioane de Walkman-uri, care mai funcţionează şi astăzi în proprietatea unor melancolici. Cu toate acestea, aşa cum vinilul a fost înlocuit de casete, iar cinematografia mută a lăsat locul celei tradiţionale, Walkman-ul cu casete a trebuit să se predea în faţa concurenţei reprezentate de CD-uri, DVD-uri sau, mai nou, stocarea digitală şi conţinutul ascultat direct de pe internet.

Prezentul fără glorie

Walkman-ul este sinonim cu muzica pe casetă. Cu toate acestea, Sony s-a aliniat la tendinţele pieţei, iar din 1984 a început să producă CD playere, numite CD Discman. Acestea sunt produse şi astăzi pentru cei care vor să aibă un gadget vintage în arsenalul lor.

Pe lângă aceste două modele, de-a lungul timpului japonezii au creat şi un Walkan Video, lansat în 1989, un Minidisc, ce folosea CD-uri de mică dimensiune, care puteau stoca până la 74 de minute de conţinut audio, iar în ultimii ani, pe piaţă au apărut Walkman-urile MP3, care se bat cu iPod-ul, dar din păcate nu reuşesc să rămână la acelaşi nivel şi trăiesc aceeaşi dramă pe care o au mai toate produsele japoneze: din lideri de piaţă, niponii s-au predat în faţa sud-coreenilor sau a americanilor.
 

citeste totul despre: