REVIEW Sony Alpha A7r - Un mirrorless care să îi mulţumească şi pe dependenţii de perfecţiune la nivel de pixel
0
La finalul anului trecut lăudam pasul înainte făcut de Sony cu un aparat foto mirrorless full frame. Se numea Alpha A7 şi pornea o nouă linie pentru Sony. A fost lansat împreună cu A7r, un model mai bun pentru un anumit tip de fotografie. În 2014, am ajuns să îl testez şi să fiu mai impresionat decât prima dată.
Sony A7 şi A7r sunt, într-o oarecare proporţie, la fel. Au senzor full frame, au acelaşi design, aceeaşi construcţie, rezistente la apă, şi costă cât să le poziţionezi undeva sub cele mai bune DSLR-uri Nikon sau Canon şi peste piaţa medie populată cu toate celelalte modele.
Linia „Alpha“ mirrorless foloseşte montura E pentru full frame, iar Sony nu prea are obiective aici. Vor veni în timp. Totuşi, compania oferă adaptoare pentru alte obiective. Despre A7r trebuie spus că, la foarte multe capitole, se întrece direct cu Nikon D800E. Iată cum a fost cât timp l-am avut, ce minusuri are şi care îi sunt marile avantaje. L-am utilizat împreună cu un obiectiv Sony FE 28-70mm f/3.5-5.6 cu stabilizare pentru imagine.
Preţ: 9.600 de lei la F64, fără obiectiv. Cel pe care l-am avut eu costă 2.300 de lei, iar unul fix de 35mm costă 3.900 de lei (preţuri aici).
Hardware
Personal, găsesc că e o construcţie foarte bună, e din magneziu, izolat contra apei, iar gripul este foarte bun, suficient de comod şi cu o aderenţă decentă. În interiorul, aparatul are un senzor full frame de 36 de megapixeli. A7, modelul mai ieftin, are unul de 24 de megapixeli. În plus, A7r n-are filtru anti-aliasing şi nici detecţie de fază, ceea ce înseamnă că focalizarea se face doar prin detecţie de contrast. Pe scurt, aparatul focalizează mai lent şi nu e bine să te bazezi pe autofocalizare în video.
Procesorul de imagine este Bionz X, deja cunoscut pe aparatele Sony, iar ecranul are o rezoluţie de 1,23 milioane de pixeli la o diagonală de 3 inci şi se poate roti la 90 de grade în sus şi 45 de grade în jos. Aparatul foloseşte un vizor electronic cu o rezoluţie de 2,35 de milioane de pixeli care reproduce foarte bine culorile şi imaginea. Ar fi greu să spun că e cel mai bun, nici pe departe, dar este unul pe care îl poţi folosi, nu e un minus.
Aparatul fotografiază JPG şi RAW în formatul Sony, are o viteză maximă de declanşare de 1/8.000 secunde şi o cadenţă la fotografiere continuă de 4 cadre pe secundă. Mai mult, aparatul filmează full HD la un maxim de 60 de cadre pe secundă şi are microfon stereo, inclusiv port pentru acesta, şi difuzor mono.
Pe lista de porturi se mai trec unul pentru căşti, unul microHDMI şi unul USB 2.0. Aparatul dispune, cum Sony ne-a obişnuit până acum, de conectivitate WiFi şi NFC pentru transfer rapid de poze şi control de la distanţă. Am folosit conectivitatea, e tare la îndemână să ai pozele rapid din cameră în telefon, atunci când vrei să le publici. Pot fi transferate la rezoluţie maximă sau la 2 megapixeli.
Experienţa de a fotografia cu aşa ceva
Mi-a plăcut noua linie Alpha încă de când am văzut primele imagini neoficiale. Sunt nişte aparate foarte bune, la un preţ rezonabil, într-un corp relativ mic. Mi-a plăcut A7 cât l-am folosit în decembrie 2013, dar pot spune că e puţin altfel cu A7r. E un alt tip de aparat, deşi diferenţele nu sunt majore, cel puţin pe foaie.
Sony Alpha A7r are un senzor cu mai mulţi megapixeli şi fără un element destul de important: detecţia de fază. Asta înseamnă că vor fi situaţii în care nu vei avea focalizare bună din prima. E un minus pe care ar trebui să îl iei în calcul înainte de a cumpăra acest aparat.
E o cameră care produce nişte imagini la rezoluţii foarte mari cu o foarte bună reproducere a culorilor şi cu un finisaj pe care l-am observat doar la câteva aparate Sony. E, practic, o „semnătură“ a producătorului. La RX1r le-am observat prima dată aşa şi din nou la A7r. Ca minus, A7r e un aparat zgomotos şi al cărui mecanism de declanşare vibrează un pic prea tare. Îţi trebuie o viteză mai mare de declanşare, tocmai pentru a avea o imagine nemişcată.
Este un aparat gândit oarecum pentru piaţa unde aparatele Nikon şi Canon domină, piaţa pe care contează rezoluţia şi calitatea imaginilor, de aici şi lipsa filtrului low pass. Este piaţa fotografiilor de produs, fotografiilor care să fie tipărite pentru afişe atârnate pe blocuri. Iar A7r se descurcă foarte bine.
Mai trebuie menţionat că folosindu-l pe modul prioritate de diafragmă, aparatul alege un timp cât mai lung de expunere şi o valoare ISO cât se poate de mică. Pe obiectivele care au stabilizare de imagine n-ar fi un mare neajuns, deşi poate strica fotografia destul de uşor în stilul acesta, dar pe cele cu adaptor fără stabilizare e o problemă. Aparatul „decide“ la un timp de 1/(distanţa focală), deşi optim ar fi undeva la dublul distanţei focale. Iar cu sensibilitatea n-are o problemă, fotografiile realizate sunt foarte bune până pe la ISO-6.400 (urcă până la 25.600).
Calitatea fotografiilor şi a videoclipurilor
În primul rând, trebuie să ţii cont de lipsa de obiective. Sunt mult prea puţine comparate cu întregul portofoliu disponibil, spre exemplu, pentru D800E, o alternativă directă. Apoi, dacă ţi-ai propus să montezi un adaptor pe A7r şi să-l foloseşti cu alte obiective, trebuie să ai grijă la adaptoare. Unele ieftine îţi vor strica pozele. Mai trebuie spus că, pentru focalizare automată, aparatul dispune de 117 puncte cu 25 în cruce.
Dincolo de asta, Sony A7r, pe scurt, produce imagini foarte bune, clare, de ajutor fiind şi lipsa filtrului AA. Şi acesta are o istorie uşor ciudată. După ce unii producători l-au introdus pe aparate şi i-au lăudat calităţile, s-au gândit că mai bine îl scot pentru un plus de claritate. Unii producători se laudă mai mult, alţii mai puţin cu lipsa filtrului. În orice caz, A7r profită din lipsa de inexistenţa lui.
Apoi, senzorul acestui aparat Sony are o gamă dinamică foarte bună, reţine multe detalii atât în zonele subexpuse ale fotografiei, cât şi în cele puţin prea expuse. În programe precum Lightroom de la Adobe poţi salva uneori o fotografie pe care o credeai distrusă. Cele mai multe fotografii le-am realizat în format RAW, deoarece nu-mi plac niciodată tonurile pe care le furnizează aparatele actuale, dar la Sony am fost cel mai mulţumit. Pe locul doi ar fi Fujifilm cu X-T1.
Cert e că Sony A7r nu este un aparat foto pentru fotografierea în rafală, nici pentru a „vâna“ vreun subiect pe fugă, ci este un aparat foto mai degrabă pentru cadrele aproape statice. Are un potenţial surprinzător de mare şi oferă ceea ce te-ai aştepta: cea mai bună imagine dintre toate aparatele Sony mirrorless. Se poate compara cu A7? Doar în anumite privinţe, dar e clar că sunt orientate spre pieţe diferite.
Când vine vorba de videoclipuri, este un mirrorless care se descurcă foarte bine, undeva peste marea masă, dar nu este cel mai de sus. Nici n-a intenţionat Sony să facă aşa ceva, a rezervat, s-a văzut în 2014, locul pentru aşa ceva noului „Alpha“, şi anume A7s. Are focus peaking, un avantaj semnificativ când focalizezi manual în video, şi ajungi uşor la toate controalele de care ai nevoie. Iar la imagine Sony nu dezamăgeşte, deşi e foarte probabil că mulţi dintre cumpărători îl vor folosi în cea mai mare parte a timpului pentru poze.
Pe montură E, adică cea pentru aparatele APS-C ale Sony, sunt câteva obiective bune care pot fi folosite pentru a filma cu A7r, dar minusul e că imaginea nu mai e de full frame, ci va fi tăiată. Totuşi, e un compromis pe care îl poţi face dacă vrei A7r şi nu vrei să fii în pană de alternative de obiectiv, eventual unele zoom. Pentru fix, deşi nu prea larg, Sony are un prime de 35mm foarte bun cu optică Zeiss.
Videoclipuri realizate cu Sony Alpha A7r.
Plusuri
- Imagini de o rezoluţie şi calitate foarte bune
- Construcţie bună, robust, aderenţa gripului bună
- Un vizor electronic „de folosit“
Minusuri
- Zgomotos, vibraţii puternice la declanşare
- În mod semiautomat (prioritate de diafragmă) alege un timp de expunere lung pentru valoare ISO mică
- Cadenţa pentru rafală scăzută
Concluzie: dreptate pentru mirrorless
Am lăudat Sony A7, fac acelaşi lucru şi la A7r. E un aparat foarte bun, îl poţi folosi în foarte multe situaţii cu rezultate excelente. Autonomia e rezonabilă, preţul e aproape, dar sub, cele mai scumpe alternative DSLR, iar construcţia e foarte bună. Sony mai trebuie să „crească“ în jurul acestei linii full frame Alpha o colecţie de obiective. Mai pot spune că e o plăcere să fotografiezi cu aşa ceva, iar rezultatele sunt pe măsura preţului plătit şi pe măsura aşteptărilor.
[<a href="//storify.com/razvanbaltaretu/descoper-i-alte-review-uri-tech-adev-rul" target="_blank">View the story "Descoperă şi alte review-uri „Tech Adevărul“" on Storify</a>]
Se încarcă comentariile...
