"Ochii" festivalurilor din România: interviu cu fotografii celor mai mari dintre ele
0Sunt câteva festivaluri mari în România care atrag câteva zeci de mii de oameni. Alături de fani şi cei care urcă pe scenă mai sunt fotografii. De la câţiva dintre aceştia am căutat să aflu ce-i atât de interesant la un festival, dar mai ales la fotografie.
Electric Castle, Festivalul "George Enescu", Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) sau Rockstadt sunt câteva dintre cele mai sonore şi mai populare momente în care cultura sau arta capătă dimensiuni vizibile, la care poţi participa.
În sală sau în faţa scenei eşti tu ca participant şi poate fan, pe scenă sau pe ecran sunt personaje, creatori, idoli pentru mase, iar undeva între cele două lumi sunt fotografii. Ei au acces în culise, printre acei idoli, caută să surprindă într-un cadru limitat tehnic momente ample, iar la final ajung să fie cunoscuţi lumii mai mari printr-o semnătură pe o poză sau printr-o menţiune pe un site ori pe Facebook.
Am vrut să aflu cum sunt aceste evenimente mari pentru fotografii care au reuşit să fie acolo în această calitate. I-am întrebat pe pe Cornel Brad, fotograf care a avut acces în culise la câteva concerte ale Festivalulului "George Enescu" din 2013 (n.red.: situaţie detaliată la finalul articolului printr-o menţiune), Vlad Cupşa şi Adrian Vărzaru, coordonatorii echipelor foto de la Electric Castle, pe Miluţă Flueraş, fotograf Rockstadt, şi pe Chris Nemeş, fotograf TIFF, despre cum au trăit şi surprins ei aceste momente.
Tot ce este un festival
Despre fiecare festival dintre cele numite există un fel de preconcepţie. Cineva tot crede ceva despre. Cornel Brad susţine însă că pentru orice festival ar trebui să există un concept, să se subînţeleagă în formula sa celebritatea, excelenţa, entuziasmul şi bucuria celor care contribuie. "Când e vorba de Festivalul «George Enescu», reţetei acesteia i se adaugă eleganţa şi recunoaşterea internaţională. La un festival ca acesta, dacă ai lumină bună şi acces la emoţii, poţi să vezi întâlnirile mari dintre artişti, chiar vibraţiile oamenilor în jurul a ceea ce se produce pe scenă", explică el.
"Eu am ales să fotografiez artişti în stări, în spaţiile şi momentele atipice, ciudate sau chiar întâmplătoare. Pentru asta am avut nevoie de libertate totală şi surprizele au fost mari, la fel de mari ca diversitatea de emoţii şi imagine", mai spune Brad.
Adrian Vărzaru rezumă demersul unui fotograf în aşa momente într-o frază simplă. "Pe primul loc trebuie să stea trăirile oamenilor în festival, gesturile şi interacţiunile dintre ei", spune el. Electric Castle este şi un festival de aşa anvergură cât să ai emoţii puternice, oameni care ajung, de multe ori, să trăiască după muzică. Atât cât trăieşte şi ea pe scenă. Cupşa spune că un fotograf la un aşa eveniment ar trebui să surprindă momentele care definesc experienţa, de la artistul care cântă în mijlocul publicului sau un dans în noroi la oamenii care zâmbesc.
Miluţă Flueraş, pe de altă parte, consideră că fiecare fotograf are un stil, iar pentru el, de exemplu, publicul este la fel de important ca artiştii de pe scenă. "Mă străduiesc mereu să surprind emoţia şi pasiunea pentru muzică", spune el. Această pasiune, în vorbele lui Nemeş, reprezintă o alăturare de energii care invită omul să descoperei noi faţete ale sale. "Când ţi se oferă o doză concentrată de filme, trupe, cărţi şi multe altele similare, te poţi trezi că găseşti lucruri care rezonează cu tine, ba chiar găseşti şi oameni care trăiesc acelaşi lucru", explică Nemeş.
De la descoperirea fotografiei la oamenii de azi
Sunt fotografi cu momente excepţionale în cariera lor, iar toate au început cu prima fotografie realizată. Aceia sunt însă puţini şi mai puţini îşi dau seama că momentul în care au pus mâna pe o cameră foto a fost unul de epifanie. De multe ori, fotografia presupune acumulare: devine mai bună, mai plăcută, pe măsură ce o practici mai mult.
Pentru Cornel Brad, fotografi a reprezentat şi cea mai bună modalitate de a întâlni şi cunoaşte oameni proaspeţi, frumoşi, după cum spune el. Pe când era editor al unei reviste de agricultură fotografia a devenit şi o formă de evadare din birou şi din spaţiul urban. Pentru Vărzaru, fotografia a pornit de la pasiune, iar mai apoi a devenit şi activitatea de zi cu zi. "Am mai spus asta cuiva, fotografia e ca un mare magazin cu bomboane, nu poţi intra să mănânci doar jeleuri cu lămâie", explică Vărzaru.
În cazul lui Nemeş a venit ca o prelungire a pasiunilor deja existente: desen şi tehnologie. "Mi s-a părut potrivit să îmbin cele două în arta fotografică, studiind domeniul la Universitatea de Artă din Cluj", spune Nemeş. "De pe la începuturi mi-am dat seama că mă fascinează fotografia de oameni, în special portretele ambientale în care aranjamentul, compoziţia şi fundalul pot sugera profesorii, preferinţe sau chiar stări. Fotografia de eveniment o fac şi pentru latura de socializare".
Miluţă Flueraş a făcut primele fotografii de concert în 2008, dar cu doi ani mai devreme se îndrăgostea de acest domeniu odată cu prima lui cameră. "Am început să fac aşa fotografie din pasiune şi nu mă pot vedea acum mergând la un concert fără să fotografiez. Odată ce am ajuns la un anumit nivel, sigur că au început să apară şi contracte", explică Flueraş.
Pentru Cupşa debutul a fost la Delahoya, primul festival de muzică electronică din România. "A fost o provocare, să văd dacă pot face fotografie. Atunci, am încercat să combin pasiunea pentru muzică şi admiraţia pentru oameni în această nouă pasiune: fotografia", spune el.
În zona Transilvaniei a ajuns la majoritatea evenimentelor mari, iar despre Electric Castle spune că este tot ceea ce îşi poate dori un fotograf de festival, deoarece este o mare diversitate a artiştilor, a activităţilor, dar şi a locului.
Fotografia şi omul care o face
De la aceşti fotografi, odată ce am aflat despre festivalurile la care au fost, am vrut să mai aflu ce vor să ştie alţii despre ei, dar şi ce este fotografia în general aşa cum au înţeles-o şi descoperit-o ei. Cornel Brad spune că prin 2014 a plecat în lume, în Americi, să fotografieze oameni care iubesc la distanţă. Aşa a aflat că, de fapt, iubesc de aproape. În 2013, a fotografiat artiştii de la Festivalul "George Enescu" şi acele imagini sunt în albumul "Interludii".
Când vine vorba de fotografie, Brad apreciază momentul, cumul de stări din vremea vechilor aparate, cele mari, care făceau cadrul pe sticlă. "Acum, se trăieşte tot mai mult cu teamă că nu eşti suficient de aranjat, de deosebit, că nu eşti suficient de bine însoţit, că nu eşti suficient de bine pozitionat în cadru sau în grup, că nu eşti... La "George Enescu", am văzut în mulţi spectatori pofta de a fotografia în timpul reprezentaţiilor, de pe culoarele de acces sau scaune, de a fotografia de cât mai de sus, cu un telefon sau aparat cu zgomot la declanşare, de a pune imaginea sau filmul cât mai repede pe o reţea socială. Aşa ceva omoară, cumva, spectacolul în sine", consideră el.
Vărzaru este ceva mai optimist şi crede că fotografia încă mai are o perioadă romantică, încă are o putere şi un impact în societate, dar mai ales nu pot fi înlocuite de altceva. "Fotografia e în viaţa noastră de pe la 1800 sub diverse forme. Este o formă de artă care reuşeşte să redea emoţii şi să aibă un impact mai mare decât orice altceva", spune el. Adrian poate fi urmărit pe Instagram, unde îşi lasă creaţiile să-l descrie. El foloseşte Canon 6D şi Canon 70D cu diverse obiective adaptate cerinţelor evenimentului.
Cupşa spune că oricine poate crea o fotografie menită să stârnească emoţii, dar nu ar trebui neglijată nici partea tehnică. "Cred cu tărie că imaginea de calitate are nevoie de camere pe măsură şi că, în timp, vom vedea că un eveniment unde clipele importante sunt surprinse «pe film» va avea doar de câştigat", susţine el. Fotografia pentru el este o continuare a pasiunii pentru muzică, iar ca echipament foloseşte doar de la Nikon. Totuşi, acesta devine secundar când vine vorba de ceea ce creează fotografia.
Undeva la mijloc între ceea ce înseamnă fotografia distribuită rapid pe reţele sociale şi cea "pură" este Nemeş, care vede în toată această tranziţie una care s-a mai întâmplat.
"Apariţia camerelor mici cu film a fost pentru fotografie ceea ce sunt telefoanele cu cameră azi: a dus la democratizarea imaginii. Atunci, la apariţia filmului pe 35mm, pentru prima oară puteai vedea oameni în ipostaze candide cu zâmbete autentice în jurul casei, la bazin, la picnic, etc. Diferenţa azi stă în avalanşa fotografiei în toate colţurile vieţii, oamenii au devenit ultraconştienţi de propria imagine şi adoptă de multe ori o postură artificial-pozitivă când zăresc un dispozitiv de înregistrat imagini", explică Chris Nemeş. El foloseşte un Canon 5D Mark III şi mai mereu merge la evenimente cu trei obiective fixe.
Miluţă Flueraş spune că despre el ar trebui să se ştie că este dedicat în totalitate fotografiilor pe care le face. "Despre fotografie eu cred că acel moment romantic al ei a fost în vremurile în care nu era atât de accesibilă, când era mai puternică şi să faci o fotografie era aproape un gest ritualic", spune el. Fotografii lui preferaţi sunt dintre cei de concert, de eveniment, dar în afara acestor zone îi apreciază munca lui Vlad Eftenie. Eftenie a fost anul acesta fotograf oficial al Festivalului "George Enescu" alături de Mihaela Filip şi Andrei Gândac.
Actualizare - declaraţia organizatorilor O versiune precedentă a acestui articol îl numea pe Cornel Brad fotograf al Festivalului "George Enescu" din 2013. Organizatorii festivalului susţin însă că nu acesta este statutul fotografului şi nici nu a fost cazul de aşa ceva. La ediţia precedentă au fost doi fotografi cu contract, niciunul n-a fost Cornel Brad, iar acesta a avut acces în culise la câteva concerte ale festivalului, fără acces generalizat. Fotografiile realizate atunci au apărut în albumul "Interludii".
"Cornel Brad nu a avut aprobarea Festivalului «George Enescu» sau a organizatorilor pentru publicarea acelui album (n.red.: "Interludii"), pentru utilizarea numelui Festivalului în cadrul acelui album, pentru utilizarea acelor fotografii, pentru utilizarea numelui directorului executiv al Festivalului, precum şi a numelui directorului de comunicare a Festivalului. Dl Brad a fost anunţat în mod explicit în legătură cu această situatie, în perioada în care îşi pregătea albumul, dar nu a ţinut cont de ce i-a fost transmis" este răspunsul oficial din partea echipei de comunicare a Festivalului "George Enescu".
Actualizare - declaraţia lui Cornel Brad Pentru ediţia din 2013, începând cu concertul trioului Zukerman, Cornel Brad a avut dreptul de liber acces pentru peste 20 de zile în toate spaţiile publice din interiorul clădirilor unde s-au desfăşurat concertele festivalului şi la toate evenimentele din calendarul oficial al festivalului, ca unic fotograf desemnat de organizatori să realizeze în culise portrete cu artişti. "Artexim şi Omavision mi-au emis un ecuson Staff/Echipa, mi-au asigurat prin asistenţii personali sau însoţitorii colaboratori ai Artexim comunicarea, programarea fotografierii şi interacţiunea cu artiştii care fac subiectul albumului «Interludii». Parte din aceste fotografii au fost publicate în acea perioadă online, de Omavision, chiar pe site-ul oficial al festivalului, uneori chiar însoţite de texte.
În urma a peste 20 de zile de fotografiere, uneori a câte trei concerte pe zi, au rezultat peste 70 de portrete, cu artişti importanti prezenţi în Festival, şi alte câteva sute de fotografii relevante pentru implicarea mea ca fotograf. Consider că după relaţia derulată cu organizatorii festivalului, nu există niciun subiect de ordin legal sau moral pentru care să cer aprobarea lor", explică Brad.
Se încarcă comentariile...
