Cum funcţionează UberEats şi de ce te-ar interesa că va veni în România în viitor

Uber are caracter disruptiv. Intră pe-o piaţă pentru a furniza serviciu de transport şi-şi face rapid duşmani. Când vine vorba de Eats, divizia pentru livrat mâncare, lucrurile stau puţin diferit.

Stau într-un hotel din Varşovia, în zona centrală, şi aştept mâncarea pe care am comandat-o de la câteva străzi distanţă. Îmi va fi adusă de un băiat pe bicicletă în aproximativ 30 de minute. Plătesc online şi pot să văd constant pe unde e. Am comandat să-mi vină direct în cameră, ca un room service independent de hotel şi mult mai ieftin. Zlotul polonez şi leul românesc sunt aproape la aceeaşi paritate şi un prânz costă mai puţin de 50 de lei.

În mai puţin de 30 de minute am primit comanda la uşă, la etajul 21. E fix ca cea pe care ai putea-o comanda prin orice serviciu, doar că îţi vine prin Uber, printr-o aplicaţie dedicată. Deşi poartă acelaşi nume, serviciul acesta e diferit de cel dedicat transporturilor.

Uber a venit ca o alternativă mai eficientă la industria taximetriei. Cel puţin în Europa de Est, taximeştrii au un fel al lor de-a guverna asupra curselor şi prestării serviciilor. Aici Uber a venit cu o soluţie mai bună, mai sigură, cu plată online imediat ce ai coborât. Desigur, n-au lipsit şi nu vor lipsi problemele, de la modul în care compania gestionează relaţia cu şoferii parteneri la felul în care este primit serviciul pe piaţă.

Deşi a pornit ca alternativă la transportul public, cu un obiectiv îndrăzneţ: să elimine cât mai multe maşini „inutile“ (care petrec prea mult timp căutând un loc de parcare sau care nu sunt folosite decât dimineaţa şi seara pentru tranzit până la serviciu şi acasă) de pe străzi, compania şi-a extins serviciile. Unul dintre ele este UberEats despre care Krzysztof Radoszewski, General Manager UberEats, Polonia, a spus că este un startup într-un startup. Aplicaţia e independentă de cea a transporturilor şi e gestionată de-o echipă diferită.

Într-o prezentare susţinută la sediul Uber din Varşovia, Radoszewski mi-a arătat câteva cifre worldwide: 100 de oraşe acoperite în peste 27 de ţări şi şase continente. Timpul mediu de livrare e de 33 de minute, cu vreo 20 de minute timp mediu de preparare, iar alte 13 minute pentru livrare. Serviciul este caracterizat drept un marketplace online care aduce restaurante (peste 60.000) şi utilizatori pe aceeaşi platformă pentru o piaţă care n-are o soluţie unitară de livrare, independentă de ţară.

Desigur, ar putea fi locul unor cuvinte mari: democratizatul mâncatului, revoluţie pentru corporatişti, dar e mai degrabă cazul unei afaceri. Restaurantele nu pot susţine o platformă proprie de livrare, că este prea costisitoare şi curierii costă mult, iar clienţii au nevoie de o infrastructură mai sigură pe care să se bazeze, de la ratinguri la plată cu cardul.

Totodată, Eats asigură şi servicii de promovare pentru restaurante, după cum am aflat în Polonia. Le asigură fotografi pentru ca toate imaginile din aplicaţie să arate bine şi au acces, indirect, la informaţii pe care Uber le ştie despre consumatori. Dacă la o anumită oră e comandat, în fiecare zi, un fel de mâncare, atunci restaurantul se poate concentra pe ea. Un exemplu e că Polonia are o zi în care gogoşile sunt desertul preferat. Firesc, producătorii se pot mobiliza mai uşor, dacă ştiu la ce să se aştepte. Este o afacere, ca cea a transporturilor, care se bazează şi pe big data şi analiza informaţiilor.

Probabil te întrebi de ce te-ar interesa UberEats din Polonia când tu locuieşti în România. Ei bine, e „în pregătire“ şi serviciul pentru România (cel mai probabil în 2018, dar nu există informaţii oficiale). Avem un singur jucător mare pe piaţă, foodpanda, şi mai mulţi care încearcă să se remarce local, regional sau în Capitală. Până acum, unele au avut succes, dar ceva neîncredere încă există.

În Varşovia, serviciul e activ între 11 dimineaţa şi 11 noaptea, nu există comandă minimă, dar se adaugă aproximativ opt lei per comandă (cost de livrare), iar restaurantele plătesc către UberEats 30-35% din încasări, pentru a fi înscrise în platformă. Iar sistemul de rating pentru curier de de thumbs up sau down, fără stele. Uber mai asigură şi un magazin online cu produse destinate livrărilor:caserole, tacâmuri, alte echipamente etc.

Dacă e cazul să începem o discuţie despre „mâncatul viitorului“, atunci să ştii că ne-am putea aştepta la „restaurante fantomă“. Nu au mese, dar livrează, au o bucătărie, câţiva oameni, iar banii vin online. Ideea UberEats e ca restaurantele de la care poţi comanda să fie pe o rază de circa 30 de minute faţă de tine şi să fie capabile să furnizeze la nivelul cerinţelor.

Astfel, în timp ce la noi prind tot mai bine van-urile cu mâncare: burgeri, pizza, dulciuri, îngheţată, poate şi cafea, nu ar fi prea departe scenariul în care dintr-o dubă pleacă tot felul de preparate, iar restaurantul acesta s-ar putea după clienţi. Sau să apară, cum sunt în anumite zone din Italia şi Grecia, restaurante de familie cu două-trei mese şi o bucătărie imensă care trimite mâncare spre oameni. Şi, în final, în România există un sistem de livrat mâncare încropit în lipsă de altceva: comanzi pizza, de exemplu, şi-o preia taximetristul şi-o livrează.