Casca Acer Windows Mixed Reality – Realitatea Virtuală tocmai a devenit accesibilă [TECH REVIEW]

Casca Acer Windows Mixed Reality – Realitatea
Virtuală tocmai a devenit accesibilă [TECH REVIEW]

Casca Acer Windows Mixed Reality FOTO Adrian Pogîngeanu

În octombrie, când mă jucam pe Acer Predator Triton 700, am descoperit în specificaţiile plăcii video, NVIDIA GeForce GTX 1080, că suportă cască de realitate virtuală. M-am dus încântat la Claudiu să-i împărtăşesc vestea şi să-l întreb cum facem rost de una.

Ştiri pe aceeaşi temă

Prin noiembrie Acer Windows Mixed Reality a aterizat la noi în redacţie. Primul gând a fost că e târziu, după care am luat-o neîncrezător, pe principiul, daca tot e aici s-o încerc. 

Specificaţii

Înainte să vă povestesc experienţa mea cu casca virtuală să intrăm puţin în detalii tehnice. Avem un ecran de 2 x 2,89 inci, cu rezoluţia maximă e de 2.880 x 1.440 pixeli (706 ppi) şi rată de refresh 90 Hz. Câmpul vizual de 100 grade. La capitolul senzori găsim: accelerometru, giroscop, magnetometru şi senzor de proximitate. Pe partea de conectivitate avem HDMI, USB 3.0, jack 3,5mm şi Bluetooth. În pachet mai găsim două controlere wireless care folosesc fiecare câte 2 baterii AA. Dimensiunile în centimetri sunt 7,36  x 19,5 x 11 (Î x L x l) şi are o greutate de 850 grame.

Am dus-o acasă şi am aşteptat o zi liberă. Am mai folosit, în trecut, realitatea virtuală pe smartphone. Aşa că nu am citit, sau vizionat nimic în avans, despre cum funcţionează, am introdus baterii în controlere, am pornit laptopul, am conectat cele două mufe (HDMI şi USB). Trebuie menţionat că funcţionează doar cu versiunea Windows 10 Fall Creators Update şi că în momentul conectării la computer se deschide automat aplicaţia Mixed Reality Portal.

Am pus-o pe cap şi m-am trezit într-o vilă impozantă. În stânga munte şi brazi, în dreapta oceanul. Am rămas puţin blocat la început neştiind ce să fac cu controlerele, cum să mă mişc dintr-un loc în altul şi cum să accesez aplicaţiile care stăteau ca nişte tablouri suspendate în jurul meu sau “agăţate” pe pereţii vilei. A durat cam 10, poate 15 minute până am priceput partial cum funcţionează, dar nu eram aşa interesat de a mă plimbă prin “casa Windows” cât mă interesa să mă joc. Aşa că am intrat în fereastra pe care scria DEMO, s-a făcut întuneric complet în jurul meu, după care m-am trezit pe un “pod” cu două uşi, stânga dreapta. Controlerele deveniseră două mâini de cristal albastru şi am început să ridic cu ele sfere translucide în care apăreau nişte mesaje. Dar decât să vă povestesc, mai bine vă arăt. 

M-am jucat cam 30-45 de minute, e mai greu decât pare în imagine, să intuieşti ce aşteaptă jocul de la tine, mai ales la prima vedere. Iar în total prin lumea virtuală am stat circa o oră şi jumătate. N-am avut dureri de cap şi nici senzaţia de greaţă, ca în alte experienţe VR. În schimb m-am oprit de câteva ori pentru a ajusta casca, pentru că imaginea nu era clară, pentru că am transpirat şi trebuia să mă şterg, etc. E bine să-ţi defineşti spaţiul în care urmează să te mişti, să-l reţii înainte de a-ţi pune casca, ca să eviţi accidentele. M-am lovit uşor de câteva ori de canapea şi bibliotecă, din fericire nimic grav. 

În ziua următoare aceeaşi poveste, am intrat, m-am dus ţintă la joc. Am petrecut iar 30 de minute în el, după care am început să mă plimb prin vila - open space. Am descoperit cum pot merge dintr-un loc în altul, prin comenzi simple şi cum mă pot întoarce instant, stânga-dreapta. Am explorat limitele de acces, un şir de stînci şi vegetaţie spre munte şi oceanul în partea cealaltă. Chiar m-am uitat în jos de pe terasa pe care mă aflam şi nu, n-am avut rău de înălţime. În stânga era un copac din care cădeau mereu aceleaşi două frunze , iar în dreapta, deasupra oceanului, se vedeau mici insule plutitoare.

Am intrat pe Youtube, pe care l-am transformat într-un ecran uriaş, doar pentru mine şi m-am uitat din fotoliul virtual la câteva videoclipuri. De ce să-ţi iei un telivizor mai mare când poţi avea un ecran uriaş, personalizat după nevoi, în lumea virtuală? 

Cea mai tare experienţă abia urma. Din fotoliul meu din camera de zi am ajuns într-o sală uriaşă de cinema, m-am aşezat cu controlerele pe o canapea, “canapeua mea” şi am început să mă uit printre videoclipurile la 360 de grade.  Primul a fost cam straniu, s-a făcut întuneric şi din spatele meu s-a apropiat un artist vopsit pe faţă, al Cirque du Soleil, care se juca cu focul, la propriu. Se tot apropia de mine şi nu m-am simţit deloc confortabil, în plus din celalte părţi veneau alţi ciudaţi din aceeaşi categorie. Am rezistat până la sfărşit, a fost wow şi puţin inspăimântător în acelaşi timp. Vezi aici.

Apoi m-am plimbat cu o Mazda, am făcut skydiving, am “căzut” în mijolocul unei lupte din Star Wars. Seara târziu m-am refugiat în bucătărie pentru încă o repriză. M-am scufundat printre rechini şi am simţit rece la picioare, când a trecut unul pe lângă mine, am coborât cu schiurile de pe munte, m-am dat cu caiacul cu Galen printre gheţari în Islanda, am fost la poalele Everestului. Probabil cea mai tare experienţă a fost vizitarea Casei Albe din Washington, DC. M-am trezit pe peluză, la răsărit, apoi în hol şi în biroul oval cu Barack Obama. Eram la distanţă de o mână de a-l atinge, el îmbrăcat într-un costum impecabil cu pantofii lucioşi, eu în pijama şi şlapi. El vorbea despre dreptul fiecărui american de a vizita Casa Albă, eu mă gândeam că fiecare om ar trebui să aibă acces la realitatea virtuală. M-am plimbat apoi din salon în salon ascultând istoricul fiecăruia, m-am întâlnit şi cu Michelle mai târziu şi m-am simţit un pic jenat de pijamua mea. Glumesc. Video aici.

Toate astea şi altele care nu mai au loc aici s-au petrecut de la mine de acasă, din Bucureşti, România, noiembrie 2017.

Depăşind entuziasmul sunt şi câteva lucruri mai puţin bune ale experienţei cu casca Acer. Uneori, pe zonele de alb, observi pixelii, rezoluţia. Casca nu stă perfect pe cap, trebuie repoziţionată des, mai ales dacă te mişti, altfel nu vezi clar ceea ce e în jurul tău. Pentru un utilizator mai puţin experimentat, dacă chiar vrei să aduci mai mulţi oameni către această tehnologie, ar trebui indicaţii mai clare. Desigur, asta ţine mai puţin de Acer şi mai mult de Windows, de programe şi jocuri.

Pentru cei interesaţi se poate achiziţiona de aici. Dar repede, pentru că interesul e mare.

Una peste alta, a fost o experienţă extraordinară, pe care n-o voi uita curând. Şi poate nu mă credeţi, dar printre multe alte “next big thing” e şi realitatea virtuală. Bravo Acer, bravo Windows aştept să joc următorul Call of Duty şi în VR.

FOTO Adrian Pogîngeanu 

Imagini din aceeasi galerie
  • FOTO Adrian Pogîngeanu 
  • FOTO Adrian Pogîngeanu 
  • FOTO Adrian Pogîngeanu 
  • FOTO Adrian Pogîngeanu 
  • FOTO Adrian Pogîngeanu
  • FOTO Adrian Pogîngeanu 
  • FOTO Adrian Pogîngeanu 
  • FOTO Adrian Pogîngeanu 
  • FOTO Adrian Pogîngeanu 
Distribuie imaginea
citeste totul despre: