Apple Watch m-a îngropat în notificări şi nimeni nu l-a remarcat

Am început să port de ieri Apple Watch. M-am plimbat cu el la metrou, acasă, la muncă. Am îmbrăcat haine de împărat, dar împăratul era, şi de data asta, gol.

Apple Watch s-a lansat cu mare tam-tam. Publicaţiile de pe tot mapamondul s-au grăbit să vorbească despre influenţa uriaşă pe care o are Watch asupra vieţii noastre. Dar cât de îmbrăcat e împăratul sau e doar o iluzie?

Anonimul

De ieri, de când am pus la încheietură Apple Watch, am fost acelaşi bucureştean banal care se plimbă între muncă şi casă. Am avut la încheietura mâinii stângi un Apple Watch Sport, curea albă, foarte vizibil pentru ochiul meu agil. Dar pentru ceilalţi? M-am uitat la ei şi le-am căutat atenţia. Am vrut să fiu întrebat despre Apple Watch, cât de bun este el, să văd o privire uimită, să aud despre ce om mare am devenit peste noapte. Dar nu a fost să fie. Am rămas acelaşi anonim din metrou, cu un ceas la mână.

Cu un asemenea gadget, care costă 350 de dolari şi e în România prin QuickMobile, cumperi statut şi linişte faţă de notificări. Asta îmi promite Apple. Că viaţa mea va deveni mai simplă, pentru că nu mă voi mai uita la telefon atât de mult. Voi fi mai productiv.

Productivul

Primesc un apel şi îmi sună iPhone-ul. Apoi începe să sune şi ceasul. Înainte să răspund, reacţionează şi Mac-ul. Am trei dispozitive care sună în acelaşi timp. Pe birou am încărcătorul de laptop, unul pentru iPhone şi, acum, am şi firul lung al lui Apple Watch. De asemenea, primesc mesaje pe Facebook şi îmi sună şi iPhone-ul, cele două telefoane cu Android pe care le testez, laptopul şi... ceasul. Viaţa mea e atît de neproductivă acum pentru că sunt înconjurat de sunete şi notificări.

Energia

Acasă, pe seară, a trebuit să-mi amintesc să încarc şi ceasul. Autonomia lui e de o singură zi, aşa că, pe lângă telefoane, mai trebuie să am grija lui.

E activ în permanenţă, deşi pot să-l pun pe modul Do Not Disturb şi, într-o singură zi, nu mi-am dat seama dacă mi-ar plăcea să-l am în continuare. Aflu cine mă caută, dar tot trebuie să le răspund pe telefon. De asemenea, pot să văd documente din Evernote sau liste de cumpărături, pot să intru pe Instagram şi să dau like. Dar toate acestea necesită energie. Atât de la mine, cât şi de la ceas. Viaţa mea nu a devenit mai productivă, ci mai complicată.

Sportul

Iar dacă te gândeşti să-l cumperi pentru că e un dispozitiv de fitness, poţi să o faci, dar doar dacă eşti adeptul exerciţiilor cardio, a alergărilor sau al bicicletei. Eu îmi antrenez forţa, pentru că până la 26 de ani nu am avut muşchi deloc. Iar ceasul e doar o bucată de plastic şi aluminiu care transpiră la încheietura mea, nu un ajutor. Pentru că la exerciţiile de forţă nu există senzori. Pentru Apple Watch Sport, stau degeaba în acele momente, stau jos.

Hainele

Sunt acelaşi împărat ca şi ieri. Apple Watch nu mi-a oferit statut şi nimeni nu m-a bătut pe spate să mă întrebe de ce-l port. M-am simţit ignorat. Dacă aş fi plătit 350 de dolari, aş fi vrut mai multă atenţie. Dar Apple nu mi-a oferit acest lucru.

Articolele pe care le scriem despre ceasurile inteligente nu sunt populare, au foarte puţine accesări, iar oamenii nu par atât de interesaţi pe cât am vrea noi să credem. Noile tehnologii sunt uneori pur şi simplu... doar noi tehnologii, nu şi lucruri senzaţionale.

Apple Watch e haina cea nouă a împăratului care va fi cumpărată de milioane de oameni, dar la final, toţi vom fi doar dezbrăcaţi şi foarte ocupaţi să ne scoatem capul de sub notificări.