Bilanţ la final de CES 2013: ce înseamnă tehnologiile vedetă OLED şi Ultra HD, dar şi care sunt liderii în procesoare

Bilanţ la final de CES 2013: ce înseamnă tehnologiile vedetă OLED şi Ultra HD, dar şi care sunt liderii în procesoare

Târgul de tehnologie din Las Vegas s-a încheiat şi odată cu acesta au fost trasate liniile de ghidaj pentru tehnologie în 2013 şi în viitor. Au fost prezentate televizoare OLED, Ultra HD, procesoare cu patru sau opt nuclee pe ARM sau x86, dar ce înseamnă toţi aceşti termeni?

Este clar, la CES 2013 a fost vorba de televizoare. Marii producători s-au întrecut să vină cu cele mai mari, cele mai clare ecrane, cele mai curbate sau, de ce nu? cele mai bune unităţi de calcul integrate în televizoare. Înainte de toate, televizoarele viitorilor ani vor fi legate de următorii doi termeni: OLED şi 4K (sau Ultra HD). 

Principele OLED pentru cutia cu imagini

Tehnologia OLED este folosită de câţiva ani în ecranele smartphone-urilor. Dezvoltarea OLED (Organic Light Emitting Diode) a început în anii ‘60, cu mici succese pe parcursul viitoarele decenii până când la sfârşitul anilor ‘90 şi începutul noului mileniu au început să fie lansate telefoane şi alte sisteme electronice dotate cu astfel de ecrane. Cum funcţionează? Display-ul LCD are nevoie de o sursă de lumină din spate (backlight), pe când OLED renunţă la aceasta şi foloseşte materiale organice bazate pe carbon care emit lumină albă şi diverse culori.

Materialul organic este poziţionat între doi conductori: anod si catod, ansamblu prins la rândul său între panourile de sticlă sau alt material. Curentul electric este aplicat la nivelul conductorilor şi astfel este produsă imaginea. Ecranele OLED sunt bazate tot pe dispunerea clasică RGB (red, green, blue) a pixelilor, dar atunci când electricitatea stimulează pixelii sunt formate culori pure. LG a încercat să vină cu un plus şi a introdus un pixel alb, rezultând contrucţia WRGB şi ecranul capătă mai multă luminozitate.

De ce este la modă acest ecran? Pentru că produce culori mai bune, are un contrast mai bun şi afişează un negru mai intens faţă de LCD, iar consumul de energie electrică este mai mic. OLED vine şi cu un plus de viteză. În timp ce un LCD are timpul de răspuns de 2 până la 16 milisecunde pentru 60 sau 480 de Hz, un OLED ajunge la 0,01 milisecunde pentru 100.000 Hz.

Este viitorul? Cu siguranţă, deşi Apple a arătat cu ecranul Retina că poţi obţine rezultate impresionante şi cu un LCD, dar OLED-ul este puţin mai în faţă, suficient de popular datorită smartphone-urilor şi mult mai versatil. În teorie, acest tip de ecran va ajunge să fie printat pe aproape orice substrat potrivit, display-ul flexibil fiind astfel mai aproape ca niciodată, iar costurile de producţie ar putea scădea foarte mult odată ce volumul creşte.

Prietenul pentru OLED

La CES 2013, nu doar ecranul a trecut într-o nouă eră, ci şi rezoluţia. Ultra HD sau 4K este noua profunzime a televizoarelor, aceasta fiind până în 2012 disponibilă doar pe ecranele de cinema. Sony a lansat pe piaţă primul astfel de televizor, preţul este de peste 20.000 de dolari, iar Samsung, LG şi Panasonic şi-au adus produsele 4K la CES. Cu ce vine special Ultra HD? Cu de patru ori mai mulţi pixeli pentru şi mai multă claritate şi mai multe detalii.

În prezent, cea mai folosită rezoluţie pentru televizoare este full HD. Aceasta este supranumită „1080p“ şi are 1.920 pixeli pe înălţime cu 1.080 pixeli pe lăţime. Tot în 2012, acestă rezoluţie a părăsit ecranul televizorului şi a venit pe smartphone-uri, HTC fiind primul producător care a lansat un astfel de terminal cu ecran de 5 inci. Prin comparaţie, televizoarele Ultra HD au o rezoluţie de 3.840 cu 2.160 pixeli pe 55 de inci sau mai mult (sau pe mai puţini pixeli, după cum este cazul Panasonic).

„Răspunsul pentru televizoarele de 25 de inci a fost SD (standard definition), pentru 50 de inci a fost potrivită cea full HD, iar ultra HD va fi bună pentru ecranele de 84 de inci“, a declarat Chris Cookson, preşedinte Sony. Deocamdată, preţul echipamentelor 4K este încă mare, va rămâne la fel pe tot parcursul anului 2013, dar în timp ce full HD îşi va număra ultimele luni de viaţă ca vedetă pentru televizoare, Ultra HD este noul trend alături de OLED.

„Creierul“ din smartphone şi tabletă

Marii producători de „creiere“ de pe piaţă la acest moment sunt Intel şi Qualcomm. Pe cât sunt ei de lideri, pe atât sunt de diferiţi. Intel este un recunoscut producător de cipuri pe arhitectura x86, iar Qualcomm a crescut folosind arhitectura ARM. Dar ce sunt aceste arhitecturi? Prima este rezervată calculatoarelor, iar a doua a fost şi continuă să fie mai potrivită dispozitivelor mobile care au nevoie de un consum de energie cât mai mic.

Arhitectura x86 foloseşte conceptul CISC (set de instrucţiuni complexe executate de computer) care presupune ca fiecare instrucţiune executată de calculator să poată, la rândul său, activa sub-instrucţiuni. Astfel, puterea de calcul este mai mare, dar creşte consumul de energie ceea ce nu este o problemă atât timp cât echipamentul e conectat în permanenţă la priză.

ARM, pe de altă parte, foloseşte RISC (set redus de instrucţiuni) care vine cu un plus de performanţă, are nevoie doar de sute de mii de tranzistori în comparaţie cu milioanele necesare pentru CISC, şi consumă mai puţină energie.

Intel nu a renunţat la x86 şi o aduce pe telefoane şi tablete. Razr i de la Motorola a fost primul model din noua strategie, iar în 2013 va fi lansată phableta Lenovo cu dual-core. Platforma Atom este cea sub care vor fi adunate procesoarele pentru dispozitivele mobile. Astfel, regele calculatoarelor îşi încearcă norocul în curtea împăratului Qualcomm. Şi după cum a arătat experimentul Razr i, autonomia nu este o problemă pentru x86 de la Intel.

La CES, nici Samsung, un alt producător renumit, nu a stat degeaba şi a venit cu procesorul Exynos 5 Octa dotat cu 8 nuclee. De fapt, sunt două unităţi a câte patru nuclee, dar una este pentru performanţă pe când cealaltă asigură economia.

Ecrane sub altă formă

Viitorul este şi al ecranelor curbate, şi al ecranelor flexibile. Primele nu au fost prea greu de făcut, iar LG şi Samsung au prezentat la CES două astfel de televizoare. Avantajele pe care le aduce acest tip de display este crearea unui efect tridimensional natural şi asigurarea unei distanţe egale între ochi şi orice punct al ecranului. LG a plusat şi şi-a dotat televizorul cu capacităţi 3D pentru a-i asigura un avantaj faţă de concurenţă.

Ecranul flexibil este însă altă poveste. Producătorii muncesc de câţiva ani buni la acesta şi vor să fie următoare inovaţie majoră în acest domeniu. Samsung a prezentat în Las Vegas un smartphone de teste cu un astfel de display. Nu poate fi pliat încă, dat fiind că celelalte componente nu sunt flexibile, dar conceptul a prins forma pe care o urmăreau predicţiile specialiştilor. Sud-coreenii vor ca viitorul să fie al tabletelor şi smartphone-urilor care se pliază sau se rulează ca nişte cărţi sau ziare.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: