Ce mi-am luat de Black Friday. Sfârşitul prematur al unei amiciţii tehnologice

Cel nou şi cel vechi.

Nu sunt un mare fan Black Friday, dar totuşi, în 2020, mi-am luat un Smart TV cu această ocazie. Puteam să nu-l iau, dar familia insista de ceva vreme că televizorul nostru, vechi de vreo 13 ani, ar trebui schimbat.

Şi l-am comandat pe cel nou, într-o vineri 13, pe seară. Cel vechi e unul din acela clasic, cu tub, mare şi greu cât să-ţi activeze hernia. Ăsta nou e un fel de jucărie pe lângă celălalt, curierul a ieşit din lift cu el într-o mână şi m-am cam dezumflat. Am dat pe el vreo 750 de lei, reducerea părea de 100 de lei, dar l-aş fi luat oricum sub impactul momentului.

Pe vremea mea (glumă) produsele de calitate erau masive şi cântăreau pe măsură. Motivul principal pentru care nu voiam să-l schimb e că merge foarte bine, cel puţin pentru o familie care se uită cam o oră pe zi la ştiri şi în serile de weekend la câteva emisiuni de entertainment.

Al doilea motiv pentru care nu voiam să-l schimb e de natură emoţională, e primul nostru televizor. Prin unele locuri pe unde am stat cu chirie aveam de la proprietar, în altele n-am avut nevoie la cât stăteam noi acasă. L-am luat pe credit, împreună cu un sistem audio şi o maşină de spălat. Le-am achitat în vreo 3 ani şi ce să vezi, toate merg şi acum! E drept că maşina de spălat a fost reparată de mai multe ori, dar aş repara-o în continuare decât s-o schimb.

Am crescut în comunism cu un televizor alb-negru cu butoane, Sport 251, deci cam ştiu ce înseamnă să păstrezi lucruri şi care e valoarea lor.

Cea mai fericită amintire legată de acel televizor comunist e finala de Cupa Campionilor din 1986, dintre Steaua şi Barcelona, iar cea mai puternică, Revoluţia Română din 1989. Între ele îmi amintesc sâmbetele când fugeam de la şcoală să prind 15 minute de desene animate.

În comunism, când am văzut primul televizor color la o cunoştinţă, parcă şi plenarele PCR mi s-au părut fascinante.

Dar destul cu istoriile, ăsta micu’ e un smart cu Android 9, 1 GB de RAM ŞI 4GB de stocare. Producătorii sunt deseori zgîrciţi cu detaliile în cazul televizoarelor, de aceea am instalat pe el AIDA64, o aplicaţie care-ţi arată cam tot ce are „sub capotă”. Aşa am aflat că are şi o cameră integrată. Aviz celor care stau dezbrăcaţi prin casă. Desigur, glumesc. Sau nu glumesc? Contrar aparenţelor, televizorul e destul de rapid şi după ce am setat programele TV şi updatat sistemul de operare şi aplicaţiile, primul lucru a fost să mă mă uit la vloggerul (blogger video) meu preferat, Marques Brownlee. La videoclipul în care critică noul procesor M1 de la Apple. Apoi m-am uitat la Dan Cadar de la Zona IT, care prezenta nişte aspiratoare smart şi m-am oprit. Seara, după ce mi-am pus nişte muzică, am instalat şi un antivirus pe el. Ceea ce vă sfătuiesc şi pe voi să faceţi, pe Smart TV şi pe orice dispozitiv conectat la internet care permite asta. O să încerc să fac un review la acel antivirus şi să analizez activitatea şi utilitatea lui pe un Smart TV.

Totuşi, ce voiam să spun cu Black Friday, cumpăraţi, dar cumpăraţi dacă aveţi nevoie, nu vă lăsaţi furaţi de feeria reducerilor. Vor mai fi ocazii cu reduceri. Nu faceţi ca mine, dacă un lucru e bun, nu-l înlocuiţi! Dacă se strică, reparaţi-l! Ştiu şi că unele din cele noi nu pot fi reparate sau că preţul reparaţiei face să nu fie rentabilă. Atunci evident cumpăraţi unul nou. Totuşi, consumaţi cu moderaţie şi, dacă aveţi multe îndoieli în privinţa unei achiziţii, înseamnă că nu aveţi nevoie cu adevărat de produs.

Cât despre vechiul meu televizor, rămâne de văzut ce voi face cu el. Mă tem că nu va mai exista un altul care să reziste atât şi oricât aş fi de entuziasmat de posibilităţile pe care le oferă cel nou, cred că voi ajunge într-o zi să-i duc dorul, lui şi vremurilor pe care le-a reprezentat. Întinerim. Voi ce v-aţi luat de Black Friday?