Povestea românului în scaun cu rotile care inspiră persoanele cu dizabilități
0George Ivanof a devenit un exemplu de curaj, perseverență și succes după ce a suferit un accident grav. A învățat din nou să mănânce, să se îmbrace și să conducă mașina, iar acum școlește și alți români imobilizați în scaunul cu rotile cum să aibă o viață cât mai apropiată de cea normală.
George Ivanof (42 de ani) a fost diagnosticat cu tetraplegie ca urmare a unei leziuni medulare traumatice pe care a suferit-o în 1999, când a plonjat în apele râului Siret, în vecinătatea comunei gălățene Șendreni, pe când avea doar 19 ani.
„Locuiam chiar pe malul Siretului și am sărit de foarte multe ori în apă. În acea zi, mai mulți colegi m-au invitat la scăldat, și am sărit cum am făcut-o de atâtea ori. Pot spune că a fost o neatenție, pentru că în zona în care am sărit apa era foarte mică, m-am lovit cu capul de nisip și am suferit o fractură gravă la nivel cervical”, rememorează George accidentul care l-a adus în scaunul cu rotile.
Practic, și-a fracturat coloana vertebrală, iar măduva spinării a fost serios afectată. Chiar și așa, avea șanse bune de recuperare, dar prietenii care l-au însoțit în acea zi la scăldat l-au scos din apă și l-au așezat în diferite poziții, în încercarea de a-l face să-și revină, fără să știe că îi fac mai mult rău.
Ulterior, George a aflat de la medici că tot ce trebuiau să facă este să îl lase nemișcat pe mal și să anunțe ambulanța. A avut nevoie apoi de șapte ani de recuperare intensivă pentru a-și reveni parțial după cele întâmplate.
A învățat din nou să se îmbrace și să mănânce
Deși este imobilizat într-un scaun cu rotile de 22 de ani, George este un exemplu că poți duce o viață împlinită și după ce treci printr-o astfel de cumpănă. După accident i-a foarte greu și a avut nevoie de timp ca să accepte ce i s-a întâmplat.
Din punct de vedere fizic, impactul a fost foarte mare. Pe de o parte, a conștientizat că urma să se deplaseze cu un scaun rulant pentru tot restul vieții, iar pe de altă parte a realizat că nu își putea folosi nici mâinile în totalitate. A avut probleme și în a-și menține echilibrul în scaunul cu rotile și l-a respirat.
Practic, a învățat din nou cum să se îmbrace, să se încalțe și să mănânce, asta în timp ce trebuia să se obișnuiască și cu deplasarea și manevrarea scaunului rulant. Ambiția și perseverența lui George în a-și depăși condiția i-a impresionat pe cei din echipa fundației Motivation Romania, o organizație care donează scaune rulante și alte echipamente de mobilitate și se ocupă de recuperarea activă pentru persoanele cu dizabilități, printre altele.
I-a cunoscut în 2003,în perioada de recuperare, când a învățat cum să se descurce singur în noua situație în care îl adusese viața. „Le-a plăcut atât de mult de mine, încât mi-au propus să rămân acolo și să lucrez la fundație. M-a șocat foarte tare pentru că nu știam cum aș putea lucra”, spune George.
De la pacient la coordonator al fundației din Galați
A învățat mai întâi să lucreze pe calculator, a lucrat la recepția fundației și apoi la o firmă din București, iar după decesul unui frate, a decis să revină la Galați pentru a fi aproape de familie. După doi ani, reprezentanții fundației Motivation l-au contactat din nou și l-au desemnat coordonator al structurii de la Galați a fundației, care s-a înființat în 2009. Există, de fapt, două entități: fundația Motivation și Motivation SRL.
„Prin a doua structură încercăm să ajutăm cât putem de mult ceea ce facem prin fundație. Vorbim de programele, serviciile și produsele pe care fundația le oferă gratuit”, explică George.
Este vorba, de pildă, de programul „Impact”, prin care fundația și-a propus să scoată din centrele de plasament un anumit număr de copii cu dizabilități locomotorii, dar și intelectuale, de care s-a ocupat până când au devenit adulți. Unii dintre ei, ca și George, au devenit angajați ai fundației.
Ce înseamnă fundația Motivation
Pe George Ștefan l-a cunoscut la un seminar organizat de fundație pe când acesta era student în anul II la Facultatea de Educație Fizică din Galați, specializarea kinetoterapie. Acesta i s-a alăturat, iar de ani buni fac echipă în cadrul fundației, unde George Ștefan activează acum ca kinetoterapeut.
„Avem programul de scaune rulante, programul de viață activă și independentă, ce presupune instruire pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, care este oferită prin colegii noștri care sunt ei înșiși utilizatori de scaun rulant. Experiența lor de viață și abilitățile pe care le-au dobândit le transferă și altor utilizatori de scaun rulant, care sunt poate la început de drum și au nevoie de îndrumare și de instruire”, explică George Ștefan.
Un exemplu de succes al programului de instruire este chiar George Ivanof, care între timp a devenit și instructor pentru persoanele imobilizate în scaunul cu rotile. Acestea este și secretul succesului de care se bucură programul în rândul persoanelor cu dizabilități.
Mulți din cei care trec prin programul de instruire, devin, la rândul lor, instructori, și transmit mai departe ceea ce au învățat. Este chiar mai mult decât atât. Transmit, de fapt, sentimentul că este posibil să ai o viață apropiată de cea normală și după ce ai suferit un accident care te-a imobilizat în scaunul cu rotile.
Pilot de raliuri în scaun rulant și campion național
Un alt exemplu demn de consemnat este cel al lui Ciprian Lupu, și el angajat al fundației Motivation, care a ajuns pilot de raliuri pe o mașină adaptată pentru o persoană cu dizabilități și care este în momentul de față singurul pilot de raliuri din România în scaun rulant. Recent a reușit să își adjudece titlul de campion național.
Viaţa i s-a schimbat la 18 ani, după ce a suferit un accident în vacanţă, la mare. Nu s-a gândit atunci a fost că va deveni pilot de curse, dar cu răbdare și perseverență a reușit. George Ivanof și colegii lui de la fundația Motivation s-au implicat în ultimii ani și într-o campanie cu un mare impact național.
Intitulată „Pe bune?”, campania a avut rolul de-a conștientiza autoritățile și cetățenii despre locurile de parcare destinate persoanelor cu dizabilități care sunt ocupate abuziv de către alți conducători auto.
George Ștefan ne explică că fundația nu oferă doar scaune rulante celor care au nevoie, ci este un serviciu personalizat, ce implică opinia autorizată a unui kinetoterapeut și a unui instructor de utilizare a scaunului rulant, astfel încât să se potrivească cel mai bine nevoilor beneficiarului.
Dizabilitatea sunt prejudecățile
Ulterior, cel în cauză este instruit și cum să folosească scaunul rulant, astfel încât să poată duce un stil de viață activ, în funcție de potențialul și abilitățile lui, și să fie util familiei și societății. De multe ori, dizabilitatea nu constă în handicapul în sine, ci în piedicile pe care anturajul și societatea le pune persoanelor cu dizabilități.
„Cea mai mare satisfacție o avem când o persoană primește toate aceste informații, ajunge acasă și își spune <<trebuie să fac ceva cu viața mea>>. După stagiile noastre de pregătire se aprind multe luminițe în minte. Așa am făcut și eu. Am luat-o de la capăt. Sunt o persoană cu tetraplegie, deci am probleme și la mâini, dar conduc o mașină adaptată de aproape 18 ani. Bucuria mea cea mai mare este să vezi persoane cu dizabilități care până ieri nu făceau nimic, iar acum conduc mașini adaptate. Puterea exemplului contează enorm”, este concluzia motivațională a lui George Ivanof.
Se încarcă comentariile...
