Woodstock-ul României. Misteriosul tărâm al aurului din Țara Loviștei, renăscut grație muzicii FOTO VIDEO
0Brezoi, o localitate din nordul județului Vâlcea, parte din uimitoarea și istorica Țară a Loviștei, devenită anul trecut stațiune montană, a devenit cunoscută pe plan internațional grație muzicii.
Astfel, necunoscutul Brezoi s-a transformat dintr-un oraș ce părea fără viitor în „Brezoiul lumii“ – dicton lansat de AG Weinberger, în 2019. Iar din această vară, Brezoi este câștigătorul trofeului Premiul juriului și Destinaţia Anului în Muntenia, Oltenia și Dobrogea.
Brezoi este singurul oraș din Țara Loviștei (vezi Galeria foto) și cel mai nordic din județul Vâlcea. De pe Valea Oltului, DN7/E81, la aproximativ 40 de kilometri de Râmnicu Vâlcea, mai puțin de 70 de kilometri depărtare de Sibiu și undeva la 200 de kilometri de București, se cotește pe DN7A, spre Transalpina, pentru a ajunge imediat în centrul stațiunii montane de interes local, deocamdată.
Ansamblul peisagistic de la intersecția Văii Oltului cu Valea Lotrului
Chiar la intersecția celor două drumuri naționale (DN7 și DN7A), la intrarea pe Valea Lotrului, a fost amenajat în acest an un ansamblu peisagistic în care tronează un microbuz Volkswagen T1 retro pictat în stilul comunității Flower Power. O adevărată operă de artă, alături de care a fost conceput pe un postament un grup de muzicieni rock-blues.
Din compoziție nu lipsesc un portativ muzical și numele orașului, pentru ca toată lumea să înțeleagă conexiunea dintre Brezoi și fenomenul muzical din mijlocul munților care l-a scos din anonimat. Și pentru ca lucrarea să nu scape din ochii tuturor celor care tranzitează Valea Oltului, noaptea, este pusă în valoare de un sistem de iluminat.
Cel care a realizat compoziția, artistul Ștefan Eftimie, nu este la prima colaborare peisagistică în zonă. În urmă cu mai mulți ani a reușit să schimbe total fațada blocurilor comuniste din centrul Brezoiului. Picturile sale au transformat un oraş mutilat de mentalitatea comunistă în ceva ce nu exista nicăieri în ţară la vremea respectivă.
De asemenea, Brezoi este singura stațiune vâlceană care, din această vară, beneficiază de transport public în comun pe teritoriul localității, prin intermediul unui proiect cu finanțare europeană. Primăria a achiziționat în acest sens trei autobuze hibrid, de peste trei milioane de euro, puse și la dispoziția elevilor, dar gratuit.
De la exploatarea lemnului la muzică și turism
Brezoi este un orășel situat în Carpații Meridionali, cu aproximativ 7.000 de locuitori și nouă sate componente, aflat la întretăierea paralelei de 45º21’ lat.N cu meridianul de 24º15’ long.E.
În urmă cu un secol, era o localitate extrem de cochetă, cu vile luxoase ridicate de constructori italieni și nu numai, din care unele s-au mai păstrat până-n zilele noastre, deși nu mai sunt întreținute ca odinioară și nici măcar puse în valoare.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii de aici au trăit din exploatarea lemnului. Astfel au apărut în urmă cu mai bine de un secol două societăți de profil, din care una cu capital străin, ulterior reunite în Fabrica de cherestea Carpatina, care a funcționat din primele decenii ale secolului XX până după 1989. Doar că, odată cu închiderea acestui sector de exploatare, localitatea a avut de suferit cumplit.
Abia în ultimii ani a început să-și revină, deși are un potențial turistic natural deosebit, care abia acum este descoperit, având în apropiere Parcul Național Cozia și Rezervația Valea Doabrei – sau Stâncăriile Doabrelor, cum mai sunt acestea cunoscute, cu peisaje ce par de domeniul fantasticului, printre „carapace de animale preistorice“. Un tărâm pe care un bun cunoscător al locului, Dinu Boghez, îl descria ca fiind desprins din „poveştile cu zmei şi babe cloanţe“.
Accesul către Valea Doabrei se face chiar din centrul oraşului, se traversează Lotrul spre Valea Vasilatului și se urcă de-a lungul Pârâului Doabra, până în Poienile Suliţei, pe un traseu marcat cu triunghi roșu, care durează minimum trei ore și jumătate.
Stâncăriile, chiar dacă nu au înălțimi impresionante, doar 700-900 de metri, au creste cu muchii spectaculoase. Locul are un farmec aparte – aici, soarele cade perpendicular la ora prânzului. Vârful Țurțudan (644 de metri) străjuiește orașul precum un soldat în vechime, oferind o priveliște de neuitat asupra intrării în Valea Lotrului și asupra întregii așezări. Se poate ajunge pe crestele sale pe un traseu de aproximativ o oră, marcat tot cu triunghi roșu.
Comoara de la capătul podului de aur
Orașul din Țara Loviștei se mândrește cu un pod cu nit de aur, monument istoric, de pe Valea Oltului, primul din Europa construit în curbă, gândit sub formă de arc pe structură metalică, dar și cu biserica unde se presupune că voievodul Mihai Viteazul s-ar fi cununat cu Doamna Stanca, la Proieni.
Turismul s-a dezvoltat într-un mod mai aparte în acest colț de rai, față de alte zone ale țării. De la locuințele modeste ale localnicilor care-și deschid an de an ușile și porțile turiștilor atrași de ritmurile muzicale din zăvoiul orașului la complexuri turistice de patru stele și satul de vacanță „Frații Jderi – Utopia Verde”, ascuns între munții din inima țării.
Acesta din urmă este un loc destinat taberelor, dar și activităților tip teambuilding, în care vacanțele se transformă într-o aventură totală, unde principiile de bază sunt respectul pentru natură, simplitatea și preocuparea pentru oameni.
Destinație, Brezoi
Satul se desfășoară pe o suprafață de 20.000 de metri pătrați, fiind pus în valoare de iazuri cu pești, fire de apă curgătoare, pontoane cu hamace, podulețe peste ape, alei pietruite, piscine, grădini și lampioane de lemn, dar și de căsuțele realizate doar din materiale naturale: lemn și piatră, pictate în culori vibrante. În urmă cu zece ani, „Frații Jderi” și Academia de Aventură propuneau în cadrul Târgului Național de Turism un concept nemaivăzut: natural, rustic și sălbatic.
Aici poți avea parte de activități precum focul de tabără cu șezătoare, jocuri și competiții cu probe pe echipe, sesiuni de înviorare, gimnastică energetică și stretching, cu elemente din Yoga și Chi Gong, Salutul Soarelui din Hatha Yoga, mers desculț prin iarbă pentru presopunctură naturală, sărituri pe saltea de cascadorie, trasee pe tiroliană, tir cu arcul, escaladări pe turn de cățărare și băi la copcă, dar și exerciții de respirație cu elemente din Yoga și Karate, ratfing & kayaing pe râul Olt, drumeții și trekking.
Iar acestea sunt doar o parte din activitățile care sunt oferite în această parte de Țară a Loviștei, alături de trasee de ciclism, montane și pe asfalt, dar și echitație montană, care oferă posibilitatea de a călări liber pe munți, cu cai special dresați la Nedeea Vâlceană, pescuit și păstrăvării.
Nici turismul gastronomic şi cel monahal nu sunt omise din ofertele zonei.
Stațiunea care uneşte oamenii prin muzică
Dincolo de zona de un pitoresc aparte, muzica a fost cea care a pus acest orășel pe harta lumii, grație festivalurilor de muzică în aer liber organizate pe tot parcursul verii, din care nu lipsesc nume sonore ale muzicii internaționale, precum Beth Hart – americanca asemănată adesea cu Janis Joplin, care face furori de câțiva ani în România și este nelipsită an de an de la Brezoi –, Oscar Benton, Khalif „Wailin“ Walter, Louis King „The King of the Rockabilly Blues“, Layla Zoe, The Mysteries Five, Eric Gales, Ana Popovic, Samantha Fish, Dana Fuchs, Kaz Hawkins, Bad Day Blues Band, John Montana etc.
Cât despre cântăreții români, puțini sunt cei care n-au ajuns încă la Brezoi.
Proiectul muzical reunește, într-un peisaj de poveste, artiști, oameni iubitori de cultură și pasionaţi de natură. Publicul experimentează un concept unic, luând contact nu doar cu nume sonore, ce abordează întregul spectru al genurilor muzicale de calitate, dar și cu o nouă zonă turistică neexploatată.
De la blues, la rock, pop, folk, ori muzică lăutărească, la Brezoi sunt prezente mai toate genurile muzicale care reușesc să adune într-un singur concert peste 10.000 de oameni, dublând astfel populația localității, la evenimente precum: Open Air Blues Festival, Barikada Folk, Live Music Summer Camp Brezoi, Șaraimanic World Festival, Electric Nights Festival, Bikers For Humanity Rock Fest, Târgul Lotrilor, Pinch Me Festival, TopPick Festival, Sports and Fun Festival „Let’s meat”, Mentor Rock Gathering etc.
Pe lângă zona de concerte și campare, turiștii au aici la dispoziție și o zonă de plajă, pe malul râului Lotru, și un parc cu loc de joacă pentru copii și teren de sport, dar și posibilitatea să meargă în drumeții organizate prin zonă pentru a descoperi frumusețea Văii Lotrului.
„Lucrăm permanent pentru ca, pe plan național, şi nu numai, tot mai mulți turişti să cunoască toate elementele care fac Brezoiul să fie atât de special, să fie convinşi să ne aleagă ca destinație predilectă pentru relaxare, odihnă, pentru atracțiile naturale specifice zonei montane şi evenimente culturale“, a mărturisit primarul orașului Brezoi, de pe Valea Lotrului Robert Schell, convins că turiștii pot fi atrași și prin poveşti şi mistere, de care este plină zona.
Woodstockul României
Brezoi este un loc în care, încă dinainte de pandemie, se strâng mii și mii de români și străini deopotrivă, ca să-și întâlnească idolii din muzica națională și internațională. Pariul cu muzica a început în anul 2017, dintr-o întâmplare.
Totul a pornit de la o inițiativă privată a unui organizator de concerte, Mihai Răzvan Mugescu, care, negăsind deschiderea la care spera de la autoritățile din Râmnicu Vâlcea, a ajuns pe Valea Lotrului. Ce a urmat mai apoi pare desprins dintr-un film despre cum o idee nebunească se transformă într-un fenomen și pune în mișcare o întreagă industrie și readuce la viață o zonă unică în România.
Muzică și munte
La început timid, Open Air Blues Festival Brezoi s-a dezvoltat, de la an la an, într-un proiect muzical cum altul nu-i la noi în țară, devenind un reper deopotrivă pentru artiștii din întreaga lume și pentru fanii lor, care până nu demult habar nu aveau unde era pe hartă Valea Lotrului sau Brezoi.
În timpul pandemiei, conceptul cu care s-a pornit la drum a fost transformat într-un fenomen de amploare internațională sub numele de Live Music Summer Camp Brezoi, iar de la un festival single s-a ajuns la mai multe festivaluri. Muzica live în aer liber, destinată inițial doar iubitorilor de blues, a început să cuprindă o paletă impresionantă de genuri muzicale, pentru toate vârstele și mai toate categoriile sociale.
De la „Woodstockul României“ s-a ajuns astfel la „cea mai curajoasă stagiune muzicală din România şi o destinație de vacanță pentru iubitorii de muzică, de frumos, de munte și aer curat!“, după cum au descris chiar organizatorii proiectului muzical care se desfășoară în fiecare zi, pe toată perioada verii, pe o suprafață de 25.000 de metri pătrați destinați concertelor, teraselor, zonei de campare cu corturi și rulote.
Desfășurat într-un amfiteatru natural, cu un peisaj fantastic, înconjurat de munţii străbătuţi de râul Lotru, Live Music Summer Camp Brezoi oferă mai mult decât concerte cu nume sonore. O importantă dimensiune socio-culturală transformă Brezoiul într-un reper unic în arhitectura turismului cultural din întreaga țară.
Grație muzicii, publicului i s-a oferit în acest mod șansa de a descoperi o zonă turistică de excepţie, neexploatată, unde Summer Camp a construit un lifestyle de promovare și valorificare a obiectivelor de interes turistic, a producătorilor locali și antreprenoriatului cultural.
Astfel am descoperit ce anume face din orașul de la vărsarea râului Lotru în Olt, aflat la poalele Vârfului Țurțudan – simbol al așezării, să fie un loc atât de special și cum a reînflorit localitatea ca pe vremea când era populată de nemți, italieni, evrei, maghiari, cehi și polonezi care o transformaseră într-una cosmopolită, cu o viață modernă demnă de marile metropole europene.
Călătorului îi stă bine cu drumul
Din Brezoi pornesc numeroase trasee turistice spectaculoase ce străbat Munții Lotrului, Munții Căpățânii și Masivul Cozia, implicit Parcul Național Cozia. Tot de aici se pot face și călătorii mai lungi spre Transalpina – celebra „șosea dintre nori”, cea mai înaltă din România, ori spre mănăstirile Olteniei, sau spre vechile burguri transilvane, spre Munții Căpățânii sau Munții Retezat ori Munții Făgăraș și Țara Loviștei.
Pe drumul spre Transalpina, primul popas se poate face în „ținutul cascadelor și lacurilor“ – Mălaia/Malaia, locul unde se găsește Centrala Hidroelectrică Lotru - Ciunget, cea mai mare uzină hidroenergetică de pe râurile interioare ale României. Este o centrală subterană unică în Europa prin cei 150 de kilometri de galerii de aducţiune.
La Malaia se află lacurile Brădișor, Malaia, Galbenu, Petrimanu, dar și cascadele Apa Spânzurată, Scoruș, Moara Dracului, Borogeana etc.
Mai departe de stațiunea Brezoi, pe DN7A, întâlnim stațiunea montană Voineasa, Lacul Vidra, situat la cea mai mare altitudine din România, spectaculosul Domeniu Schiabil Transalpina și Obârșia Lotrului.
Tot în zona munților care străjuiesc Brezoiul se poate admira și floarea-de-colț care trăiește la cea mai joasă altitudine din Europa (500 de metri). La nici 20 de kilometri depărtare, la ieșirea din Defileul Oltului se află stațiunea balneoclimaterică Călimănești-Căciulata, cu celebrele sale mănăstiri Cozia, Ostrov, Turnu și Stânișoara.
Pentru cei care doresc să-și ocupe mai mult timp cu frumusețile zonei, iată câteva recomandări de trasee turistice mai lungi, care au ca punct de plecare Brezoi:
• Unul dintre ele se desfășoară pe parcursul a șapte-opt zile și duce pe Vf. Veverețul – Vf. Robu – Vf. Sterpu – Vf. Voineșița – Culmea Șteflești – Cabana Obârșia Lotrului – Staţiunea Vidra – Vf. Pietrile – Cabana Petrimanu – Pasul Oltețului – Culmea Căpățânii – și se întoarce prin Zmeuret și Plaiul lui Stan.
• Tot prin Vf. Veverețul, pe un traseu de trei-patru zile, se ajunge pe Vf. Robu – Vf. Sterpul – Cabana Prejba – Râul Sadului – Cabana Gâtul Berbecului – Vf. Negovanul – Șaua Buceci – Dealul Negru – Vf. Vătafului – Păscoaia.
• Într-un alt traseu de cinci-șase zile, cu plecare din Brezoi, se merge prin Vf. Narățu – Lotrișor – Cabana Comanca și se ajunge în Băile Olănești, iar de aici la Schitul Iezer – Schitul Pahomnie – Schitul Pătrunsa – Schitul Izvoarele – Vf. Scânteia – Vf. Priota – Muntele Gera – Valea Sașă – Săliște.
• Printr-un traseu scurt de doar una-două zile se ajunge la Cabana Cozia, Mănăstirea Stânișoara și Mănăsirea Turnu. Cam tot atât durează excursia spre Țara Loviștei, trecând prin Drăgănești – Copăceni – Perișani – Boișoara – Bumbuiești – Gruiu Lupului – Racovița cu întoarcere în Copăceni.
Goana după aur și poveștile cu haiduci
De la poveștile cu haiduci, lotri, care se ascundeau în pădurile de aici în vechime, despre care se spune că ar fi dat denumirea așezărilor: Brezoi de la Breazu, Malaia de la Mălai, Voineasa de la Voinea și Ciunget de la Ciungu, și care ar fi ascuns prin zonă comori neprețuite, la cele legate de „goana după aur“ – în această zonă existând singurele mine de aur din Vechiul Regat, toate continuă să încânte călătorul care poposește pe aceste plaiuri. Spre exemplu, circulă o legendă potrivit căreia o mină de aur, secretă, exploatată cu ajutorul prizonierilor de către nazişti, în cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost dinamitată pentru a i se șterge definitiv urmele, după ce Germania a fost învinsă.
Cert este că începuturile industriale pe Valea Lotrului sunt strâns legate de goana după aur, despre care Ilie Purcaru menționa în „Cartea Loviștei“. „Cea mai veche industrie, în floare încă din veacul al XIV-lea, a fost captarea fluturilor de aur care curgeau pe Lotru, cu scânduri de lemn căptuşite cu postav. Aur se aduna şi din nisipul apelor, prin spălare, brezoienii ajungând atât de bogaţi încât, în 1549, plăteau unui negustor din Braşov, pentru o partidă de mărfuri adusă într-o singură cărăuşie, nu mai puţin de 1.000 de aspri de metal scump“, care se pare că în realitate era de fapt argint. Activitatea este menționată într-un registru vamal al Braşovului, din acel an.
Aurul regatului
În cei șapte ani dinainte de intrarea României în Primul Război Mondial, din zonă s-au extras aproximativ 170 de kilograme de aur, iar vraja acestui metal prețios mai face și astăzi victime în zonă. Despre exploatarea aurului din Brezoi a pomenit și secretarul italian al lui Petru Cercel (1583-1585), Franco Sivori, care menționa râul din Ţara Românească „ce duce cu sine multe grăunţe de aur... din partea care revine Principelui se pot scoate până la 20.000 de ducaţi pe an“.
Exploatarea este menționată și într-un raport oficial din 1829, când se vorbește despre dijma uriașă impusă căutătorilor de aur, dar și despre sărăcirea filonului aurifer. Cu toate acestea, în 1844, Societatea Mineralogică din Rusia a încheiat cu moşnenii din Brezoi şi din vecinătate contracte de cercetare pentru descoperirea de minereuri, după cum menționează istoricii. La finele secolului al XIX-lea avea să se descopere un zăcământ aurifer în Valea lui Stan, motiv pentru care zona a fost concesionată de germani în 1911, pentru 75 de ani, dar a fost rechiziționată la începutul Primului Război Mondial, spre mulţumirea Regelui Carol I. Activitatea a încetat în 1953 sub pretextul epuizării filonului, dar forajele geologice în zonă au continuat, descoperindu-se minereu aurifer în alte zone, precum Păscoaia şi Vasilatu.
Dincolo de legendele care s-au țesut de-a lungul timpului, rămân faptele, precum cea din timpul Războiului de Independență din 1877 când, la Brezoi, s-au construit pontoanele podului de peste Dunăre, necesare trecerii Armatei Române. Tot aici a existat o exploatare minieră care a fost singura din țara noastră și a treia din lume care producea feldspat de mică.
Lemnul Lotriștei
Cele mai vechi urme de viețuire din Brezoi datează din prima parte a Epocii fierului. În Valea lui Stan, spre exemplu, s-a descoperit o necropolă unică, cu morminte de incinerație în ciste – cutii.
În 1873, la Brezoi se construia a doua fabrică de cherestea din România, după cea din Galați, de către un inginer ceh. Iar calea ferată forestieră, construită aici după cel de-Al Doilea Război Mondial, cu ecartament îngust – mocănița, pe Valea Lotrului, de la Brezoi la Voineasa, și nu numai, lungă de peste 80 de kilometri, a funcționat doar două decenii, de ea fiind legată și legenda „trenului cu aur“, care ar fi plecat de aici în timpul războiului.
Reţeaua densă de drumuri forestiere construite după anii ’50 și drumul spre Cataractele Lotrului au dus la dezvoltarea exportului cu material lemnos către URSS, Ungaria, Iugoslavia, Italia, Austria, Marea Britanie, Suedia, Grecia, Israel, Siria, Liban, Franţa, Spania şi Egipt. În timpurile sale de glorie, la Brezoi a existat chiar și un cazinou, iar cu lemnul exploatat de pe Valea Lotrului s-au construit traversele căii ferate Râmnicu Vâlcea-Bucureşti.
Străini pe plaiuri mioritice
Ținutul pitoresc încărcat de istorie a atras de-a lungul timpului o mulţime de personalități. Primul străin renumit care și-a legat numele de Brezoi a fost cartograful austriac Friederich Schwantz – autorul celebrei hărți a Olteniei din timpul ocupației habsburgice.
Localnicii îi spuneau „Meșterul Șanț“, fapt menționat și în documentele timpului, observând că seamănă la chip cu un înaintaș legendar – contele Conrad, cel care a construit un han la Gura Lotrului. Generalul neamț Friedrich Wilhelm von Bauer a fost însă cel care a delimitat și numit toate satele de pe Valea Lotrului.
Aici avea să ajungă, în 1908, și cel supranumit „Împăratul Saharei“, un om de afaceri – Jacques Lebandi – care a călătorit însoţit de principele Bibescu pentru a vedea joagărele Societăţii Lotru. Și Nicolae Iorga a admirat, în 1939, instalaţiile ingenioase, dar de această dată ale Fabricii Carpatina.
Străinii naturalizați la Brezoi, sosiți aici de la jumătatea secolului al XIX-lea, au contribuit definitiv la dezvoltarea zonei. Zeci de tuneluri și de viaducte de pe Valea Oltului au fost construite de italienii din acea epocă. Sașii, şvabii, maghiarii şi celelalte minorități au dezvoltat domeniul meșteșugurilor, ocupându-se de mașinăriile moderne cumpărate de patronii fabricii de cherestea. În vremurile bune, aici au lucrat peste 4.000 de angajați. Descendenţi ai emigranților din vremurile de demult trăiesc și astăzi în zonă.
Brezoiul, în albumele regale ale lui Szathmary
Și scriitorul Alexandru Odobescu a poposit pe aceste plaiuri în 1860, remarcând că localnicii, moșneni, se ocupă cu agricultura și creșterea vitelor, dar și cu tăierea brazilor.
Șapte ani mai târziu, domnitorul Carol I avea să vină în zonă însoțit de renumitul fotograf Carol Popp de Szathmary, cel care va imortaliza pentru posteritate „Găurile Zmeilor“ din Călineşti, Peştera „Găuri“ din Proieni, Valea Lotrului la Brezoi, biserica veche, dar și terasele aurifere de pe malul drept al Oltului. La finele secolului al XIX-lea, zona avea să primească o nouă vizită a Familiei regale – de această dată reprezentată de prinţul Ferdinand, aflat în recuperare după boala de tifos, însoțit, printre alții, de I.C. Brătianu.
Alexandru Vlahuţă aprecia, în călătoriile sale prin „România pitorească” de la finele secolului al XIX-lea, că Brezoiul este așezat „într-un adevărat colţ de rai“, remarcând că Țurțudanul „se înalţă ca un foişor“ dincolo de Lotru.
Inspirat de poveștile italienilor de aici, dar și de jurnalul unui medic celebru din Vâlcea, de pe vremea când era stagiar la Brezoi – dr. Dragoş Serafim –, regizorul român Silviu Purcărete a realizat filmul „Undeva la Palilula“ (2012).
Se încarcă comentariile...
