Ultimul Sfant Ion la Cotroceni

Loredana i-a cantat la separeu presedintelui, Gigi Becali i-a cerut consultatii politice, alegatorii nevoiasi i-au cerut caldura, pensii si medicamente, un simpatizant emotiv a lesinat

"Vreau sa-i felicit pe toti Ionii si toate Ioanele. Este poate numele cel mai comun la romani. Nu intamplator Rebreanu a scris un roman intitulat "Ion". Ion este simbolul romanului bastinas. De fapt, in toata lumea Ion, Ivan, Giovanni, Johann, Juan este numele cel mai des. Probabil ca e cu origine istorica, inclusiv Sfantul Ioan Botezatorul marcheaza cumva inceputul de an". Cu aceste cuvinte, presedintele Iliescu a deschis, ieri dimineata, portile Cotrocenilor pentru toti cei care au dorit sa-l felicite. Primii care au intrat au fost membrii Guvernului. "Sanatate si sa se bucure de familie si de prietenii politici" i-a urat Adrian Nastase, care a mai spus ca "stabilitatea politica din Romania se datoreaza moderatiei, echilibrului si intelepciunii presedintelui Iliescu". Darul premierului a fost un album din anii '30, prefatat de Goga, "in care sunt prezentate frumusetile patriei si, mai ales, figuri de tarani romani". Liderii centrali ai PSD, liderii locali, senatorii si deputatii partidului, baronii organizati ad-hoc de omnipotentul Mischie au depus la picioarele sarbatoritului impresionante cosuri cu flori. Dar nu neaparat de bun gust. In toata aceasta adunare politica nu a fost zarit nici un reprezentant al opozitiei. Departe de ochii lumii presedintele a primit un dar inedit, care i-a produs si placere, si surpriza : in biblioteca Palatului, Loredana Groza si taraful ei au cantat pentru presedinte "Ionel, Ionelule".
In tot acest timp, cozile formate de pe la 9 dimineata la portile Palatului cresteau. "E ger, da' am venit ca il iubesc si l-am votat. Imi vine sa plang ca nu mai candideaza", se vaicareste o batranica. "E, nu mai e lumea din alti ani, se vede ca e la ultimul mandat, sa vedem cine i-o lua locul", constata un barbat. "Nastase vine, pe el il votez. Nu e, nu e ca domnu' Iliescu, da' este", sare babuta. Primul lot de simpatizanti trece de filtrele de la poarta.
"Ai vazut, e ca la aeroport", se da cunoscatoare o purtatoare de haina de piele si caciula de vulpe. Inauntrul Palatului, alte cozi. Trei. Una la dulciurile asezate pe mese. Alta, oficiala, la presedinte si a treia, tot la presedinte, dar, dupa obiceiul romanesc, formata din felicitatori intrati pe usa din dos. Un taraf canta fara odihna cum stie el mai bine. Presedintele este felicitat la un moment dat din doua sensuri. Coada de la prajiturele parca nu mai inainteaza. Cei ce ajung in dreptul platourilor indeasa de zor in pungute care dispar in sacosa pentru acasa. "Daca am pensia mica, mama", se scuza o batrana, jenata ca a fost surprinsa. Oamenii simpli dau mana cu presedintele. Unii ii lasa un plic cu o plangere, altii un buchet de flori. La coada sta si... Ion Iliescu, un instalator de 37 de ani din Bucuresti. Vrea sa vorbeasca cu presedintele, ca de la Ion Iliescu la Ion Iliescu. Cineva ii aduce presedintelui in dar o palarie texana, probabil afland ca a pierdut una la fel intr-o vizita in SUA. Corul bisericii Sfantul Spiridon il impresioneaza pe presedinte atat de mult incat acesta canta si el "La multi ani cu sanatate, sa va dea viata tot ce doriti".
La presedinte vine un Becali, Gigi. Pretinde ca nu i-a adus nici un cadou:" Am venit in calitate de roman care va iubeste foarte mult", il pupa patronul Stelei pe sarbatorit. Apoi continua:" O sa mai vin, sa ma consult cu dumneavoastra pe teme politice", continua Becali. "Sa nu se supere Nastase", spune cineva din asistenta. "In democratie, optiunea e libera, chiar si in politica", apreciaza presedintele lansarea lui Becali in acest domeniu. Prajiturile sunt pe terminate si se apropie si ora inchiderii portilor. Brusc, oamenii realizeaza ca pot rata si scurtul dialog cu presedintele. Se napustesc pur si simplu spre usa in spatele careia este Ion Iliescu. SPP-ul aduce efective suplimentare. Taraful canta parca mai indracit. "Iesiti afara, la popor, domnule presedinte" , striga cineva. Ion Iliescu este iubit chiar cu pretul vietii. Unui barbat i se face rau. Omul spune ca a luat o nitroglicerina, dar nu l-a ajutat. Medicii Palatului vin rapid si il iau in primire. Presedintele vine in fata marii de oameni. Le multumeste si le ureaza toate cele bune. "Daca aveti memorii sau scrisori, dati-le consilierilor", mai spune presedintele, apoi se retrage. Sarcina primirii plicurilor revine de fapt SPP-istilor. Dupa ce scapa de memorii, oamenii iau cu asalt usile. In scurt timp, locul arata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.