Investiție halucinantă într-un sat uitat de lume. Primăria a construit piste de biciclete într-un cătun de bătrâni, lângă drumuri de pământ
0Într-un cătun uitat de lume de la marginea județului Botoșani, plin de bătrâni, autoritățile locale au băgat un milion de lei în piste pentru biciclete. Și asta în condițiile în care aproape nimeni nu folosește bicicleta, iar ulițele sunt complet neasfaltate. Localnicii sunt consternați.
Satul Lupăria se află în comuna Prăjeni, județul Botoșani, chiar la limita cu județul Iași, la 40 de kilometri de municipiul Botoșani. În Lupăria mai trăiesc doar 700 de oameni, majoritatea oameni în vârstă. Este o zonă săracă în care oamenii trăiesc mai ales din pensia de CAP sau din agricultura de subzistență. Depopularea satului se vede cu ochiul liber, case dărăpănate sau terenuri virane pe care odată se aflau gospodării în toată regula, așa cum mărturisesc cu regret mulți localnici. Lupăria parcă a fost uitată de lume. Singurul drum asfaltat este șoseaua județeană care-l tranzitează. Restul ulițelor sunt mai mult din pământ, amestecat cu resturi de pietriș, sau chiar poteci de iarbă strecurate printre case. În această comunitate care ar avea nevoie mai degrabă de un cabinet medical, drumuri moderne și trotuare, autoritățile locale s-au gândit să amenajeze piste pentru biciclete. O investiție absolut halucinantă pentru localnicii care se uită la dalele de beton și ridică din umeri fără să-i înțeleagă rostul.
Piste pentru biciclete în satul cu ulițe fără asfalt și aproape fără....biciclete
Pistele de biciclete din Lupăria se întind pe trei kilometri lineari. Încep chiar de la primele case din sat și coboară pe marginea unei ulițe de pământ, pe lângă biserică și se opresc în fața cimitirului. Sunt făcute din dale de beton, fără suprafață specială și nici marcaje specifice care să le indice funcționalitatea. Sunt late de un metru jumătate, deși sunt porțiuni de numai un metru lățime. Au fost amenajate anul trecut cu fonduri europene prin PNRR. S-a cheltuit un milion de euro pentru aceste piste dar și pentru alte câteva investiții conexe. Lucrările au fost oprite prin decembrie anul trecut fiindcă au fost blocate fondurile prin PNRR, cu toate acestea edilii din Prăjeni au insistat și au făcut rost de alte surse de finanțare. La prima vedere, pistele de bicicletă par o bătaie de joc.
Mai ales fiindcă sunt întrerupte în câteva locuri de podețele care fac legătura cu ogrăzile oamenilor, dar și de vegetația abundentă care opturează drumul, ieșind prin garduri. În plus, aspectul oferit este unul aberant. Adică pista de biciclete, un apanaj al lumii civilizate, se întinde pe lângă ulițe neasfaltate, care la prima ploaie se umplu de noroaie. Utilitatea pistelor de biciclete este din start chestionabilă, mai ales fiindcă satul pare puțin tranzitat. De exemplu, în decurs de două ceasuri, nu a trecut niciun om pe bicicletă prin zonă. Nici nu este de mirare, satul este puternic îmbătrânit. „Este un fenomen care se manifestă în toată țara. Multe comunități se confruntă cu asta", ne asigură Ghiorghiță Iftode, primarul din Prăjeni.
”Numai moșnegăraie în sat...cum să meargă cu bicicleta când ei abia merg„
Mai ales bătrânii se crucesc când văd pistele de bicicletă. ”Cui i-o fi dat prin cap treaba asta?”, se întreabă o săteancă care stă la stradă. Un alt sătean, în vârstă de peste 70 de ani, umblat prin țară, dar retras în comuna natală, spune că satul este plin de bătrâni și că nu are cine să mai meargă cu bicicleta. Doar puținii copii rămași. ”Numai moșnegăraie în sat. Cum să meargă cu bicicleta când ei abia merg? Ferească Dumnezeu, își rup gâtul. Tinerii îs plecați, puțini copii. Poate doar ei să meargă. Care are părinți cu bani de bicicletă. Dar îi pustiu mai tot timpul pe toate pistele astea”, spune bărbatul.
Un altul le folosește pe post de trotuar. Se oprește în fața bisericii și face o cruce. Mărturisește că este bucuros că măcar are unde se refugia de noroi. ”Tinerii au plecat domnule. Aici numai agricultură și sărăcie. Ce să facă? Copii puțini, mulți bătrâni. Nu prea am văzut biciclete prin sat. Poate mai sunt ceva copii cu bicicletă. Dar eu merg pe astea, nu știu se chiamă, ca să nu umblu prin glodăraie( n.r. noroi). Asfalt este numai la drumul principal, la șosea, restul pământ. Mai pietriș câteodată”, spune botoșăneanul.
”Ar fi păcat să profităm să nu luăm acești bani europeni”
De cealaltă parte, edilii comunei spun că proiectul a fost necesar pentru a nu pierde niște fonduri europene. Autoritățile susțin că au făcut drumuri, aducțiuni cu apă și gaz în comună. Inclusiv școli modernizate. Au dat prin ghidurile de finanțare și de piste pentru biciclete și , spun ei, au zis să le facă. Chiar dacă nu este asfalat, nu sunt trotuare sau populație care să circule intens pe biciclete. „Am considerat că este necesar și pentru acești copii de aici. Chiar dacă este mediul rural, chiar dacă nu s-a asfaltat. Am luat-o cu apa, cu drumul, cu gazele naturale. Și după aceea am făcut și pistele pentru bicicletă. Am considerat că ar fi păcat dacă sunt acești bani europeni să nu profităm, să nu-i luăm. Practic îi luăm gratuit, dacă sunt bani europeni. Dacă s-a finanțat pentru piste de biciclete, facem piste de biciclete”, spune primarul din Prăjeni. Între timp localnicii folosesc pistele pe post de trotuare, dacă tot nu au asfalt.
Se încarcă comentariile...
