Moștenirea lui Iohannis. Şansa ratată de România în NATO și UE. Expert: „Nu vom mai avea niciodată aceste ferestre de oportunitate”
0Doi cunoscuți politologi și un expert în securitate explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, care e moștenirea regimului Iohannis și în ce măsură a reușit să facă importantă România în plan extern, la nivelul UE și NATO.
Președintele Klaus Iohannis a demisionat, luni, 10 februarie, după două mandate la Cotroceni și 10 ani plini de evenimente.
Într-o autoevaluare, în urmă cu câteva luni, președintele Klaus Iohannis se lăuda că profilul României a crescut exponențial și nu a ezitat să spună chiar că și datorită lui „România a devenit un actor regional, european și internațional credibil, implicat și respectat, un furnizor de stabilitate și de securitate”.
Klaus Iohannis este de apreciat pentru că a menținut profilul pro-occidental al țării și s-a dovedit fidel angajamentelor luate de România în cadrul NATO. România, ca țară de graniță cu războiul provocat de Rusia prin invadarea Ucrainei, s-a poziționat ferm de partea Kievului. A colaborat îndeaproape cu aliații occidentali, a facilitat transportul armelor spre Ucraina și chiar a contribuit. În plus, și-a pus cel mai important port, Constanța, la dispoziția Ucrainei, pentru ca această țară să poată în continuare să-și deruleze exporturile, iar în paralel a permis convoaielor ucrainene de camioane încărcate cu produse agricole să tranziteze România. Acestea sunt aspectele pentru care președintele a fost lăudat de analiștii români și străini. A fost însă criticat pentru incapacitatea de a comunica, dar și pentru faptul că nu a fost capabil să asigure României un loc și un rol mai important în structurile alianței, așa cum au reușit state mult mai mici și mai puțin importante, precum țările baltice. Nu în ultimul rând, dacă Klaus Iohannis a știut de fiecare dată să iasă în față în momentele de reușită, în egală măsură a fost invizibil în clipele nefaste, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată când România a fost ținută la porțile Schengen până la începutul acestui an. Într-un demers tipic politicianist, fostul lider a lăudat acest succes tardiv, uitând însă să menționeze umilințele anilor în care a eșuat în acest demers.
Cu bune și cu rele, cum președintele este, conform Constituției, titular al deciziilor de politică externă și principalul reprezentant al țării în plan extern, întrebarea legitimă care se impune este în ce măsură România a reușit cu adevărat să devină un actor regional important, așa cum s-a lăudat în repetate rânduri fostul președinte, și ce a făcut concret pentru țară.
În acest sens, „Adevărul” a apelat la expertiza a doi cunoscuți politologi, Marius Ghincea, de la Universitatea ETH din Zurich şi Institutul Universitar European din Florența, și Valentin Naumescu, de la UBB Cluj, precum și a expertului în securitate Hari Bucur Marcu.
„Lipsește vizibilitatea ca element esențial în politica europeană și externă a României”
În opinia lui Marius Ghincea, România are o politică externă palidă, departe de cea a statelor baltice și a Poloniei. În „epoca Iohannis”, România a fost o țară puțin vizibilă în plan extern, care a încercat prea puțin să profite de propriile atuuri în raport cu aliații.
„România este un stat important pe flancul estic al NATO și în Uniunea Europeană, dar, în general, nu se profilează suficient la Bruxelles și în alte capitale europene. Lipsește vizibilitatea ca element esențial în politica europeană și externă a României, care este și o moștenire a epocii Iohannis, definită de opacitate și lucru în spatele cortinei”, spune Marius Ghincea.
El consideră că președintele Iohannis și oamenii numiți de acesta în fruntea Ministerului Afacerilor Externe nu au fost capabili să ducă o politică externe proactivă și s-au complăcut în mediocritate.
„Totodată, ce nu a reușit Iohannis să facă este să stimuleze o politică externă mai asertivă și proactivă. România este încă văzută la Bruxelles și Washington ca un copil cuminte, care nu produce surprize, dar care altfel este cam mediocru și care nu contribuie intelectual la dezbaterile importante. Noi ne raliem la pozițiile altora, contribuim cât de cât atunci când ni se cere, dar în rest nu facem mai mult decât ni se cere—ne lipsește ambiția”, susține Ghincea.
A fost de acord cu subfinanțarea MAE
Marius Ghincea explică și cauzele care au condus aici.
„Asta din mai multe motive, legate și de președinția lui Iohannis. În primul rând, lipsa de voință politică de a face mai mult. În al doilea rând, lipsa de resurse materiale și umane. MAE, spre exemplu, tocmai a pierdut 20% din buget, în condițiile în care era cel mai prost finanțat minister de câțiva ani”, explică el.
Concluzia sa nu este deloc favorabilă președintelui demisionar. „În mare, deceniul Iohannis nu a făcut decât să mențină o politică externă lipsită de ambiție, de viziune și de resurse”, sintetizează Marius Ghincea.
Profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, președinte al think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și director al Centrului EUXGLOB, Valentin Naumescu a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.
Valentin Naumescu a rămas cu o părere mai bună în ce privește realizările politicii externe din timpul celor două mandate ale președintelui Iohannis. Chiar și așa, el admite, cu diplomație, nerealizările fostului lider de la Cotroceni.
„Dezamăgirea nu e legată de politica externă și de securitate”
„Cu siguranță, dezamăgirea pe care o lasă în urmă președintele Iohannis, cel puțin legată de ultimii ani ai mandatelor sale, a celui de-al doilea mandat, nu este legată de politica externă și de securitate. Nu din acest plan au provenit nemulțumirile uriașe care s-au acumulat, frustrările politice care au dus în final la amenințarea cu suspendarea și la demisia președintelui. Deci, din punct de vedere al politicii externe, avem foarte puține lucruri de reproșat”, spune Naumescu.
El remarcă faptul că președintele Klaus Iohannis are meritul de a fi menținut o poziționare corectă, pro-europeană și pro-atlantistă a României, chiar dacă nu a avut realizări notabile.
„Președintele Iohannis a poziționat în general bine, corect, România în procesul politic european, în cadrul UE. România a fost un membru de încredere al Uniunii Europene, cât și în cadrul NATO, un aliat credibil, foarte determinat și foarte orientat spre viziunea pro-occidentală, cât și, în al treilea plan, în parteneriatul strategic bilateral cu Statele Unite. Deci, pe toți acești trei piloni fundamentali de politică externă, unul european, unul NATO, relația bilaterală, alianța cu Statele Unite, România a avut un comportament corect, predictibil, demn și cred că a câștigat în ultimul deceniu poziții importante de credibilitate, de respect, de recunoaștere internațională”, consideră Naumescu.
Există totuși și un „dar”, în opinia lui Valentin Naumescu, care nuanțează în cele ce urmează și amintește inclusiv întâlnirile din cadrul NATO și nu numai la care Klaus Iohannis nu a fost nici măcar invitat să ia parte.
„Acum, sigur, chiar spre final, din păcate, în ultimele luni, după impasul profund în care a intrat democrația românească, care vine, sigur, cu un deficit de credibilitate și pe plan intern, dar și pe plan extern, am văzut că președintele a fost mult mai retras, inclusiv în politica externă. Au fost câteva întâlniri la care nu a fost prezent și nu a fost invitat. Nu avem neapărat detalii aici, dar începuse să se simtă, după declanșarea acestei crize politice interne, un început de izolare a României pe plan european, unde știm că este o perioadă extrem de importantă, o perioadă de negocieri ale aliaților europeni. Pe de o parte pentru că se pregătește finalul războiului din Ucraina și europenii caută soluții pentru ordinea de securitate post-război, pentru acordarea garanției de securitate a Ucrainei, pe de altă parte, la nivelul NATO, întâlniri ale aliaților europeni, care se pregătesc cumva să compenseze o eventuală dezangajare sau reducere a angajamentului Statelor Unite față de NATO în timpul administrației Trump 2”, detaliază Naumescu.
Tot mai irelevant în plan extern
Ultimele luni au fost și cele mai nefaste. Pe fondul ascensiunii populismului, România lui Klaus Iohannis a devenit tot mai izolată printre aliați, deși și aceștia s-au confruntat la rândul lor, la nivelul Uniunii Europene, exact cu aceeași problemă. Nu este foarte clar ce va urma într-un 2025 al schimbărilor radicale.
„Se întâmplă lucruri foarte importante în aceste luni de iarnă, primăvară, în sistemul relațiilor internaționale, în cadrul aranjamentelor de securitate occidentale și e păcat că acest final al celui de-al doilea mandat a fost umbrit de această criză. E păcat pentru credibilitatea României. Pentru că, altminteri, foarte mulți ani am fost priviţi, și asta era percepția în Occident, în media, în presa internațională, în cancelariile occidentale, ca o țară stabilă, pro-vest, fără partide extremiste antioccidentale semnificative, care să pună în pericol orientarea pro-occidentală a României. Dar, așa cum știm, după 24 noiembrie, din păcate, lucrurile s-au schimbat rău și am intrat în acest impas profund pe plan intern, care a afectat și ultimele luni, să spunem, ale mandatului în planul politicii externe. Altminteri, rămânem cu o impresie generală pozitivă asupra mandatelor de politică externă, asupra reprezentării României în Consiliul European, în Consiliul Nord-Atlantic, în relația cu SUA, atât în primul mandat al lui Trump, cât și în mandatul administrației Biden”, mai spune Naumescu.
„O șansă imensă ratată de administrația Iohannis”
Hari Bucur Marcu este expert internațional în probleme de politici de apărare națională, instituționalizarea sectorului de securitate și apărare națională, reforma sectorului de securitate. Între 1990 și 2003 a fost printre experții implicați în aspecte esențiale ale reformei Armatei României, cu deosebire în relația cu NATO și a lucrat nemijlocit în structurile Alianței ca șef de secție învățământ și instrucție. Nu în ultimul rând, a fost Associate Senior Fellow pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate, consilier în Ministerul Afacerilor Externe pentru înființarea Centrului de Reconstrucție Post-Conflict, coordonatorul academic al Centrului de Studii NATO din București, ofițer responsabil cu aspectele miliare ale NATO și alte funcții în Armata României. Hari Bucur Marcu vorbește despre limitele administrației Iohannis și spune că România a avut de pierdut în acești ani.
„Putem să vorbim de o șansă imensă ratată de administrația Iohannis, de oportunități nefructificate. La noi este vorba de ferestre de oportunitate care se închid. În ultimii ani, România a avut șansa de a deveni importantă, dată fiind poziția sa strategică. Vorbim mai cu seamă de importanța pe care ar fi putut-o avea ținând cont că avem la graniță războiul din Ucraina. Am fi putut, cu puțină știință, să facem în așa fel încât să căpătăm și o importanță sporită, să exploatăm momentul în favoarea noastră. Și când spun asta mă gândesc că am fi putut să devenim un fel de pivot, nu neapărat un pol de putere, dar eram îndreptățiți să devenim un pivot în exercitarea puterii europene. Am fi avut chiar și posibilitatea să fim o voce în Europa pentru realizarea unei armate comune, în perspectiva un sistem european de securitate și apărare, guvernat de către Uniunea Europeană”, spune Hari Bucur Marcu.
România ar fi putut, de asemenea, să aibă un cuvânt de spus la Bruxelles și să-și depășească măcar acum condiția. Nu a fost însă capabilă să facă acest lucru, asta și din cauză că nu a reușit să iasă din tiparele autoimpuse de lipsa oricărei ambiții și să conteze cu adevărat într-un moment în care ar fi avut în teorie toate atuurile să o facă.
„România ar fi putut să fie un centru de excelență, dar și un centru de gândire strategică pentru întreaga Uniune Europeană. Adică am avut o mulțime de oportunități, Uniunea Europeană a fost cu ochii pe noi, dar nu am fost capabili să facem nimic notabil. Am ratat aceste oportunități, iar în viitor nu cred că o să mai avem asemenea șanse. Administrația Iohannis a ratat șansa de a se apropia mai mult de țări ca Polonia, de a avea un cuvânt de spus, de a veni cu idei, de a contribui cu ceva în rândul aliaților. A avut o șansă unică, dar nu a știut și nu a fost capabilă să profite de această oportunitate imensă”, încheie Hari Bucur Marcu.
Se încarcă comentariile...
