Cine sunt luptătorii anticomuniști parașutați de SUA în România. Unii au trădat și au trăit cu identități false

0
0

Între anii 1951-1953, mai multe avioane militare americane au survolat România ocupată de sovietici, parașutând oameni pregătiți să întărească rezistența anticomunistă.

Parașutiștii comemorați la Jilava FOTO Fundația Gavrilă Ogoranu
Parașutiștii comemorați la Jilava FOTO Fundația Gavrilă Ogoranu

Prima echipă a fost parașutată în noaptea de 18/19 octombrie 1951, în zona Munților Făgărașului, fiind alcătuită din: Constantin Săplăcan, Wilhelm Spindler, Gheorghe Bârsan, Matias Bohm și Ilie Puiu. Toți au fost  prinși, judecați și executați la sfârșitul anului 1951.

Tot în 1951, în noiembrie, a fost parașutată lângă Agnita echipa numită „Jaques“, formată din Ion Samoilă, Ion Golea și Ion Tolan.

În noaptea de 1/2 octombrie 1952, în zona Calafatului, a fost parașutată echipa cu numele de cod „Robert”, alcătuită din Mircea Popovici și Alexandru Tănase. Împreună cu cei din echipa Jaques, aceștia au răspândit mii de manifeste în timpul Festivalului Mondial al Tineretului de la București, din vara lui 1953.

Unii au trădat

Echipa „Pascal“, compusă din Gheorghe Gheorghiu, Constantin Gigi și Făt Savu, a fost lansată la 1 iulie 1953, în Munții Apuseni. Capturați de Securitate. Aceștia au trădat și au acceptat să transmită în Occident informațiile montate de comuniști. În schimbul trădării, nu au fost condamnați și au trăit în continuare în România comunistă cu identități false.

Tot în iulie 1953, în pădurile dintre județele Satu Mare și Sălaj au fost parașutați Sabin Mare – fost ofițer în Armata Regală a României, Ilie Rada și Gavril Pop, în cadrul echipei „Fiii Patriei“. Un alt agent a fost aromânul Bebi Toma, capturat de Securitate chiar la aterizare.

Tinerii parașutați de americani în România ocupată de sovietici erau români, refugiați politici în țările occidentale, spune Florin Dobrescu, care este membru în Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu“. Ei erau instruiţi în prealabil de serviciile secrete americane și franceze. Instrucția lor se făcea în bazele militare americane din zona franceză de ocupaţie.

Operațiunile făceau parte dintr-un proiect mai amplu, subordonat direct preşedintelui american Harry Truman şi celui francez Vincent Auriol, și care viza implantarea în țările ocupate de URSS a unor agenți, cu scopul de a transmite informații strategice, dar și de a încuraja rezistența anticomunistă din aceste țări. Trei țări au fost vizate de acest proiect militar secret: Ucraina, Albania și România. 

Antrenați în Occident

Refugiații recrutați în cadrul operațiunilor erau antrenați în zona franceză de ocupaţie a Germaniei și în Franţa. După stagiu, voluntarii erau transportați cu avioane militare în Grecia. De aici, un alt avion survola teritoriul Bulgariei, unde lua direcția est, zburând la foarte mică altitudine, sub 100 metri deasupra Mării Negre, pentru a nu apărea pe radarele bulgărești și românești. Avionul făcea apoi o curbă de 180 de grade, zburând tot la rasul apei, apoi survola la mică înălțime Dobrogea și Câmpia Română.

Doar în apropiere de locul parașutării era nevoit să ia înălțime, până la cel puțin 300 metri. În acel moment avionul apărea pe radarele românești, lucru care se întâmpla și în situațiile când trebuia să treacă Carpații, unele lansări făcându-se în Transilvania. Aceasta mărea enorm riscul operaţiunii.

Pentru a nu fi interceptat de aviaţia de vânătoare comunistă, pilotul nu mai avea timp să caute cu precizie locul de paraşutare. Fiind noapte sau vreme nefavorabilă, recunoașterea locului era cu atât mai dificilă. Așa se explică de ce majoritatea parașutărilor s-au făcut departe de coordonatele stabilite.

În memoria lor, anual, se desfășoară la Fortul 13 Jilava, temuta închisoare comunistă, locul unde au fost executați, un pelerinaj.

Evenimente


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri