Omenirea atinge limita superioară a speranței de viață, conform unui nou studiu. Cel mai bătrân om are 116 ani
0În ciuda celor care speră la tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, precum și a progreselor în tehnologia medicală și cercetarea genetică, oamenii de știință ne sfătuiesc să nu ne așteptăm ca speranța de viață umană să crească semnificativ.
Pe lângă numărul tot mai mare de oameni care ajung la vârsta de 100 de ani, progresele în cercetare și medicină nu se traduc în creșteri semnificative ale speranței de viață. Aceasta este concluzia cercetătorilor care au observat o diminuare a creșterilor de longevitate în țările cu cele mai mari speranțe de viață.
„Trebuie să conștientizăm că există o limită, iar acest lucru ne obligă să ne regândim când ar trebui să ne pensionăm și câți bani ne vor trebui pentru a ne susține viața”, a afirmat S. Jay Olshansky, cercetător la Universitatea Illinois-Chicago și autor principal al studiului „Imposibilitatea extinderii radicale a vieții umane în secolul XXI”, publicat recent în Revista Nature Aging.
Cum a crescut speranța de viață în ultima sută de ani
Până la mijlocul secolului al XIX-lea, speranța de viață la naștere pentru oameni era la niveluri scăzute comparativ cu standardele de astăzi, variind între 20 și 50 de ani. Îmbunătățirile în ceea ce privește supraviețuirea au fost lente, adesea întrerupte de pandemii, ciume și boli infecțioase.
Progresele în domeniul sănătății publice și al medicinei din începutul secolului XX au generat o revoluție a longevității, caracterizată inițial prin creșteri semnificative și rapide ale speranței de viață la naștere. Această schimbare istorică a început cu reducerea mortalității în rândul tinerilor și a continuat, ulterior, în secolul XX, cu îmbunătățiri ale riscului de mortalitate pentru persoanele de vârstă mijlocie și vârstnici
Având în vedere impactul semnificativ al revoluției longevității asupra societății umane, o întrebare esențială în domeniile știință, îmbătrânire și sănătate publică este: cât de mult pot trăi oamenii? Această întrebare nu este una nouă. Estimarea limitelor teoretice ale speranței de viață maximă pentru populațiile naționale în condiții optime reprezintă un exercițiu care datează din primele decenii ale secolului XX.
Previzionarea precisă a tendințelor viitoare ale speranței de viață are implicații importante pentru politicile sociale, de sănătate și economice. În Statele Unite, au avut loc discuții de lungă durată privind posibilele consecințe ale modului în care modularea îmbătrânirii biologice ar putea afecta demografia populației și instituțiile sociale aferente. Îmbătrânirea accelerată a populației este deja o realitate; numărul absolut al persoanelor care ating vârste mai înaintate continuă să crească rapid; iar implicațiile practice ale unei astfel de intervenții devin din ce în ce mai profunde.
Ce este speranța de viață. SUA, Hong Kong și opt cele mai longevive țări, analizate
Speranța de viață reprezintă o estimare a numărului mediu de ani pe care un nou-născut îl poate atinge, având în vedere că ratele mortalității rămân constante. Aceasta este una dintre cele mai relevante măsuri de sănătate la nivel mondial, însă are și limitările ei. De exemplu, nu poate anticipa efectele devastatoare ale pandemiilor sau descoperirile medicale neprevăzute, care pot salva sau lua milioane de vieți.
Cercetătorul S. Jay Olshansky și echipa sa au analizat datele despre speranța de viață între 1990 și 2019, utilizând o bază de date administrată de Institutul Max Planck pentru Cercetare Demografică. Studiul s-a concentrat pe 10 dintre cele mai longevive populații din lume: Australia, Franța, Italia, Japonia, Coreea de Sud, Spania, Suedia și Elveția, dar și din Hong Kong și Statele Unite ale Americii, chiar dacă SUA nu se află în Top 40. Au fost incluse în studiu datorită cercetătorilor și a estimărilor optimiste anterioare despre o creștere dramatică a speranței de viață în acest secol, conform lui Olshansky.
S-au analizat de asemenea și tendințele recente în ceea ce privește ratele mortalității și speranța de viață.
Cine trăiește cel mai mult
În urma studiului a reieșit faptul că femeile continuă să aibă o speranță de viață mai mare decât bărbații, iar îmbunătățirile sunt în continuare vizibile, dar cu un ritm mai lent. În anii '90, media îmbunătățirii era de aproximativ 2,5 ani pe deceniu, în timp ce în anii 2010 aceasta a scăzut la doar 1,5 ani, fiind aproape inexistentă în Statele Unite.
SUA se confruntă cu probleme specifice care contribuie la o speranță de viață mai scăzută, inclusiv supradozele de droguri, violența armată, obezitatea și inechitățile în accesul la îngrijirea medicală. Cercetătorii au estimat că, dacă s-ar elimina toate decesele înainte de vârsta de 50 de ani, speranța de viață ar crește cu doar 1,5 ani.
Eileen Crimmins, expertă în gerontologie la Universitatea din California de Sud, a declarat că susține concluziile studiului, subliniind: „Cea mai gravă problemă este poziția sumbră și în declin a Statelor Unite”.
De ce speranța de viață nu poate continua să crească la nesfârșit
Studiul sugerează și că există o limită în ceea ce privește durata de viață a oamenilor, limită pe care am atins-o deja, potrivit lui Olshansky: „Folosim din ce în ce mai puțin din progresele tehnologice care ar putea să ne prelungească viața. Principala cauză? Procesul de îmbătrânire”.
Deși poate părea obișnuit să auzi despre persoane care trăiesc până la 100 de ani, cum ar fi fostul președinte american Jimmy Carter, statisticile din 2019 arată că doar puțin peste 2% dintre americani ajung la această vârstă, comparativ cu 5% în Japonia și 9% în Hong Kong.
Se așteaptă ca numărul centenarilor să crească în următoarele decenii, dar acest lucru se datorează în principal creșterii populației. Procentul persoanelor care ating 100 de ani va rămâne limitat, estimându-se că va fi de sub 15% pentru femei și 5% pentru bărbați în majoritatea țărilor, după cum a concluzionat Olshansky: „Am constatat că, din 1990, îmbunătățirile generale în speranța de viață s-au decelarat. Analiza noastră a arătat, de asemenea, că rezistența la îmbunătățirile speranței de viață a crescut, în timp ce inegalitatea în ceea ce privește longevitatea a scăzut și a avut loc o comprimare a mortalității. Rezultatele sugerează că, cu excepția cazului în care procesele de îmbătrânire biologică pot fi semnificativ încetinite, extinderea radicală a vieții umane este puțin plauzibilă în acest secol”.
Cel mai vârstnic veteran de război din lume este din România
România are a treia cea mai mică speranță de viață din UE – puțin peste 76 de ani, sub media europeană. Dintre europeni, cel mai mult trăiesc spaniolii – 84 de ani. Cu toate acestea România se mândrește cu cel mai vârstnic veteran de război din lume.
Este vorba despre Ilie Ciocan din Galicea Vâcea care a împlinit în acest an vârsta de 111 ani. Este cel mai bătrân român, fiind recordman și la alte categorii, cum ar fi faptul că este cel mai în vârstă balcanic, iar la nivel mondial se află în topul celor mai longevivi oameni de pe planetă, în viață, clasându-se în primii patru, în urmă cu câteva luni, conform datelor Grupului de Cercetare în Gerontologie cu sediul în Los Angeles.
Între timp, în țara noastră, s-a lansat și proiectul transdisciplinar „Harta Longevității în România”, la Biblioteca Academiei Române, eveniment ce a reunit academicieni, doctori, experți în longevitate și specialiști din diverse domenii. Comuna Glăvile din județul Vâlcea se află în Top 5 localități cu cel mai mare procent de seniori longevivi din România, după Pardoși-Buzău, Cireșu-Mehedinți, Murgești-Buzău și Seaca de Pădure-Dolj.
La nivel mondial recordul absolut îl deține o femeie din Japonia, Tomiko Itooka, în vârstă de 116 ani, fiind astfel cea mai longevivă persoană de pe planetă în viață.
Dar în acest moment, lista celor mai lonvgevivi oameni de pe planetă s-a schimbat. Aproximativ 70 de persoane sunt acum înaintea lui Ilie Ciocan, cu vârste cuprinse între 112 și 116 ani, iar peste 300 care au depășit 110 ani, fiind numiți „supercentenari”.
Se încarcă comentariile...
