Mondialul prin ochii unui muncitor din Sri Lanka: Discuție emoționantă în umbra zgârie-norilor REPORTAJ

0
0

Mondialul din Qatar înseamnă lux și opulență! Totul e strălucitor din momentul în care pășești în aeroportul din Doha. Palmieri în interiorul sălii de sosire, o arhitectură orientală fabuloasă, curățenie impresionantă. Până și călătoria cu metroul te lasă cu gura căscată. S-a investit mult inclusiv în design-ul vagoanelor unde, pe lângă faptul că nu găsești o bucată de hârtie aruncată pe jos, ai impresia că ești la bordul unui TGV, în Franța. Pe stadion, până și toaletele sunt ca într-un hotel de 7 stele.

Tristețea se poate citi, cu ușurință, în privirile muncitorilor aduși în această zonă a lumii.
Tristețea se poate citi, cu ușurință, în privirile muncitorilor aduși în această zonă a lumii.

Oriunde te uiți, a fost folosită tehnologie de ultima generație. Doar că realitatea tristă rămâne: această infrastructură a fost ridicată pe spinarea muncitorilor aduși din țări precum Bangladesh, Sri Lanka, Pakistan și India. Exploatați la maxim, ținuți în niște condiții inumane și prost plătiți.

Inclusiv acum, pe durata Mondialului, „armata“ de voluntari a fost adunată din țări sărace. De fapt, nu vezi un qatarez get beget decât pe aeroport – la controlul pașapoartelor - sau în locurile destinate familiilor pe stadioane. Plus în trafic, unde localnicii sunt la bordul unor SUV-uri sau mașini SF.

Imagine cu clădirile din centrul orașului Doha.
Imagine cu clădirile din centrul orașului Doha.

Așadar, „nota de plată“ pentru CM 2022, de 230 de miliarde de dolari, a fost achitată de Emirul din Qatar, dar munca depusă pentru aceste construcții de 7 stele a fost depusă de cei aduși din țările din lumea a 4-a. Ce-i drept, Qatar n-a inventat apa caldă, recurgând la această strategie mult criticată. Și în România vedem, din ce în ce mai mulți indivizi din Sri Lanka și Bangladesh, la munca de jos, cu salarii mizere pe care nu le mai acceptă românii.

„Mondialul ne-a lăsat fără bani!“

La Doha, ca să ai dialog cu un om venit la muncă din Sri Lanka sau Bangladesh, ai două opțiuni. Fie pe stadion, fie cu un șofer de Uber. Relatările lor sunt însă diametral opuse. Voluntarul de pe stadion a fost instruit, în mod clar, să vorbească precum un „robot“, spunând ce trebuie.

Sunt din Bangladesh. Sunt în Qatar de 7 ani. Cu munca. Pentru Cupa Mondială, am fost inclus în echipa voluntarilor. Cum e în Qatar? O viață foarte frumoasă. Îmi place mult aici. Totul e minunat“, îmi spune un tip care se ocupă de gestionarea problemelor tehnice legate de biletele achiziționate online.

Discuția cu șoferul de Uber decurge cu totul altfel. „Sunt din Sri Lanka. Am venit în Qatar în 2015. Ca șofer din prima zi. Stau într-o cameră cu alți cinci colegi. La un moment dat, eram chiar șapte în cameră. Dar am plecat de acolo. Acum, am condiții un pic mai bune“, îmi povestește șoferul în traficul din Doha de după un meci.

Dacă ești aici pentru Mondial, ai avea tendința să crezi că șoferii de taxi și de Uber trăiesc o perioadă de vis, în condițiile în care peste un milion de oameni au sosit, la Doha, pentru turneul final. Nici vorba de așa ceva!

N-avem comenzi! Foarte puține. Cardul Hayya (n.r. – pașaportul suporterilor care au venit la CM 2022) include transport gratuit. De aceea, toată lumea se deplasează cu metroul. E o lună foarte proastă pentru noi, financiar. Pe lângă faptul că suporterii nu merg cu taxi sau cu Uber, i-am pierdut și pe localnici. Voi nu realizați acum, dar mulți dintre ei, care nu erau interesați de Mondial, au plecat din Qatar pe durata turneului. Sunt în vacanță în alte țări. Nu le place aglomerația creată de Cupa Mondială“, explică șoferul, întrerupt, la un moment dat, de un agent de circulație care ne informează că trebuie să ocolim drumul cel mai scurt, pentru că e o stradă închisă.

Muncitorii sunt și acum pe străzile din Doha, deși unii au fost trimiși acasă pe durata Mondialului.
Muncitorii sunt și acum pe străzile din Doha, deși unii au fost trimiși acasă pe durata Mondialului.

250 de euro pe lună, cu doi copii acasă

Inevitabil, discuția alunecă spre atracția financiară de a munci, la Doha, ca șofer de Uber / taxi. „Într-o lună în care îmi merge bine, deci nu acum, pot să ajung cam la 6.000 de riali (n.r. – moneda din Qatar). Adică, 1.500 de euro. E o sumă excelentă din care trimit cea mai mare parte din bani acasă, unde sunt soția cu cei doi copii, amândoi la școală. Din păcate, acum, luna asta, o să fac cam 1.000 de riali (n.r. – 250 de euro). Și am mai avut perioade proaste ca aceasta, dar n-am încotro. Oricât de puțin aș câștiga aici, e mai mult decât ce pot primi acasă, în Sri Lanka“, spune tipul aflat la volan.

E conștient că poate câștiga mai mult, dacă ar pleca din Qatar, dar o asemenea mutare are și unele dezavantaje. „În Dubai, în Emirate, se câștigă cel mai bine ca șofer de taxi sau Uber. Acolo, sunt turiști aproape tot anul. Și pentru că metroul e foarte aglomerat și distanțele sunt mari, mulți oameni preferă taxiul, mai ales că e foarte ieftin. E mai greu să ajungi însă în Dubai. Și nu depinde de mine, ci de firma prin care am ajuns la Doha. Și mai e ceva: în Dubai, veniturile sunt mai mari, dar și costurile vieții sunt pe măsură. Adică, cazarea de pildă, e mult mai scumpă acolo, comparativ cu Doha. De aceea, mulți dintre șoferii care lucrează la Dubai, nici nu se cazează acolo, ci în Sharjah. Fac naveta, zilnic, într-un trafic infernal. Eu măcar n-am această problemă aici“.

Ajungem la destinație și drumurile noastre se despart. Pentru mine, continuă un Mondial extravagant. Pentru șoferul de Uber, turneul final e ultima lui preocupare. Pentru el, grijile zilnice sunt cu totul altele în mijlocul acestui oraș SF, plin de zgârie-nori, ca la Manhattan, care e Doha.

Sport


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri