Samsarii morţii, doar o faţetă a încălcării generalizate a legii privind accesul la informaţiile cu caracter personal în sistemul sanitar

În urmă cu o săptămână, cu o voce suavă, fostul meu ofiţer de cont de la BCR,  încerca să mă convingă la tefefon să îmi mut contul la banca la care tocmai se angajase. Am refuzat-o politicos, explicându-i că dincolo de oferta generoasă, mi se pare inacceptabil ca să am încredere într-o persona care tocmai ce îmi furase datele mele personale şi abuza de ele, chiar împotriva mea!

Este evident că femeia cu pricina nu realiza câtuşi de puţin că încalcă legea şi că ceea ce face este atât ilegal cât şi imoral!

La câteva zile, ştirea referitoare la traficul făcut de medici, angajaţi SMURD, ambulantieri şi medici şi firmele de pompe funebre, cu informaţii referitoare la pacienţii în stare gravă sau decedaţi, şocau o ţară întreagă cu cinismul şi mai ales întinderea unei reţele care abuza cu nonşalanţă de datele cu caracter personal!

Ne uităm prin intermediul televizorului la realitatea din ţările civilizate, unde rudele persoanei decedate sunt preluate imediat de psihologi angajaţi ai spitalului pentru a li se uşura şocul pierderii suferite iar la noi cioclii bat la uşa familiei accidentaţilor, anunţând că fiul sau soţul sau soră, etc urmează să moară, oferindu-şi anticipat serviciile! Ce abis ne desparte de normalitate!

În spitale s-au înmulţit firmele de pompe funebre. Nici o astfel de societate comercială nu ar fi acceptată în unitatea sanitară dacă nu ar unge toate rotiţele, de la conducere, la serviciul de anatomie patologică şi până la primărie. Familia şocată, nu mai are capacitatea de a analiza dacă preţurile solicitate sunt exagerate, cum de se face că primăria este atât de serviabila cu s.r.l.-ul respectiv, eliberând actele necesare şi ajutorul bănesc doar pe baza unui act de deces trimis prin fax, când dacă te duci la uşa funcţionarului respectiv ai şansa să-ţi îngropi rudă doar după ce te-au apucat pandeliile!

În opinia mea subiectul este grav în special prin amploarea să. În absenţa unei reacţii ferme a autorităţilor, de pedepsire exemplară a încălcării legii drepturilor pacientului, care consfinţeşte confidenţialitatea, reglementată şi prin legea privind accesul la informaţiile cu caracter personal, abuzurile şi aberaţiile pot fi întâlnite în sistemul sanitar la tot pasul.

Dincolo de exemplul deja amintit, cel cu SMURD-ul, consider că este util să evoc alte câteva situaţii care arată cât de nonşalanţi trecem pe lângă încălcarea celor mai elementare norme, fiind nepăsători faţă de  goana disperată a unor samsari după câţiva lei pătaţi cu sânge de muribund sau bolnav.

• Legislaţia transplantului este în acord cu legislaţia internaţională însă în secţiile în care se găsesc potenţialii beneficiari ai unui rinichi sau ficat se găseşte întotdeauna cineva gata să-ţi medieze, contra cost, accesul la informaţia legată de un posibil donator aflat în moarte clinică sau chiar sănătos şifoarte viu încă!Nu cu mult timp în urma secţiile de ATI, locul de unde pleacă informaţia respectivă din unele spitale mari, au fost luate la puricat de reprezentanţii Parchetelor. Însă, cam aşa cum se întâmplă întotdeauna în România, nici o anchetă nu s-a sfârşit prin începerea urmăririi penale, trimiterea înjudecată sau pedepsirea exemplară a celor care încălcau legea. 
• Firmele distribuitoare de medicamente au o evidenţă draconică a fiecărei cutii prescrise de medici, informaţia fiind extrasă direct de la farmacii. Dincolo de recompensarea farmaciştilor, fiecare medic cu prescripţii consistente are deschis un fel de cont în care, un procent din din vânzările efectuate ca urmare a prescripţiei sale se materializează în recompense sub forme diverse, din care cele mai benigne sunt sponsorizările pentru participarea la anumite congrese iar cele mai oneroase şi brute fiind plata directă, procentuală, a unor sume de bani.
• Am criticat în repetate rânduri celebrul Program de evaluare a stării de sănătate – efectuat acum 5 ani. Există un aspect, mai puţin relevat de presă, deşi l-am semnalat la vremea respectivă: datele au fost culese, o bună perioadă de timp cu încălcarea grosolană a legii privind accesul la datele cu caracter individual. Abia după ce m-am adresat personal conducerii instituţiei menite a pune în aplicare respectivă lege, cu greu MS a început demersurile de a se încadra în lege, înregistrându-se că operator autorizat şi obligând că toate verigile intermediare să procedeze în mod similar. Datele initiale culese şi raportate puteau fi identificate ca apartinind persoanelor respective, greseala corectată ulterior.
• [Medicii de familie au insistat să fie legiferată vânzarea “praxisului”, ceea ce s-a şi întâmplat. Astfel, atunci când un medic de familie iese la pensie el poate vinde (aparent legal) lista sa de pacienţi unui alt medic care îi ia locul, contra unei sume cu cel puţin patru zerouri (în euro) (text retras de mine exemplul fiind eronat, legislatia prevede obligatia solicitarii acordului pacientilor).
• În final şi un exemplu invers, însă care denotă aceeaşi augustă ignorare a legii: în Spitalul clinic de Urgenţă Floreasca (spre exemplu), una din cele mai bine cotate instituţii de profil din ţară, găseşti pe pereţii tuturor secţiilor coli A4 în care se înştiinţează pacienţii că NU AU DREPTUL SĂ SE UITE ÎN FOAIA DE OBSERVAŢIE, CARE ESTE PROPRIETATEA SPITALULUI ŞI ACT MEDICO-LEGAL!

Cred că este util să explic şi consecinţele mai puţin vizibile ale încălcării acestor legi.

Având în vedere lipsa evidenţă de moralitate a celor care procedează ilegal nu poţi să te întrebi dacă nu cumva unii din cei care mor, îşi pierd viaţa pentru că sunt pur şi simplu un potenţial donator sau un viitor “beneficiar” de servicii funerare? Când un angajat al Salvării, sau al SMURD, sau al poliţiei, primeşte 7 milioane pentru informaţia privind un accident, este evident că sumele în joc sunt cu mult mai mari! Nu cred ca cineva ar putea fi omorât pentru o astfel de sumă. Cred însă că entuziasmul încercarii de a salva viaţa unei astfel de persoane poate sa diminue dacă succesul se asociază cu un minus în buzunar!   

Atunci când un medic este recompensat pentru prescrierea repetată a unui medicament, nu ai cum să nu te întrebi dacă recomandarea respectivă nu cumva este inutilă, abuziva şi fără legătură cu nevoile reale ale persoanei bolnave. S-a ajuns ca să se ştie ce prescripţie va primi un pacient chiar înainte ca medicul respectiv să îl vadă şi să-l consulte! Pe site-ul MS se mai găseşte încă Raportul consultantilor NICE din care reiese unconsum dublu la unele medicamente (spre exemplu insulină) în 12 luni, în condiţiile in care numarul de pacienţi a rămas neschimbat!! Ministerul Sănătăţii nu a luat nici un fel de atitudine în această privinţă, de asemenea semnalată şi de mine în repetate rânduri!

Baza de date privind starea de sănătate a populaţiei conţine informaţii a căror importanţă este greu de cuantificat. Ne putem imagina ce valoare are pentru un jurnalist fără scrupule să ştie că o anumită femeie a avut mai mult de 5 parteneri sexuali (informaţie solicitată în chestionarul cu pricina) sau că ai avut o anumită afecţiune psihiatrică (fie ea şi trecătoare)! Dacă un funcţionar public (sau ministru sau preşedinte, etc) are un copil suferind de o afecţiune care eventual ar putea fi tratată contra a zeci de mii de euro în străinătate, oricând această informaţie poate fi folosită pentru a obţine o reglementare sau o decizie ca urmare a medierii unui tratament “gratuit”, oferit cu generozitate!

În ceea ce priveşte vânzarea listei de pacienţi, prevederea legală cu pricina, trebuia de mult anulată, fiind contrară legislaţiei europene privind confidenţialitatea datelor cu caracter personal. Într-adevăr, medicul de familie are dreptul să ne acceseze datele în scopul tratării, nu în scopul vinderii acestora! Mediculmeu de familie are dreptul de a accesa datele mele însă cel care îi va urma are nevoie de acordulmeu pentru, că deşi este medic, nu este medicul meucurant! Dacă un medic se pensionează şi doreşte neapărat să asigure transferul (fie şi oneros) al pacienţilor către noul medic de familie, el ar trebui să sune pe fiecare asigurat în parte şi să-i anunţe schimbarea; desigur ar putea să-l şi recomande pe noul medic şi nici de cum să afli, atunci când te prezinţi la consult, că tocmai ce ai intrat “în proprietatea” unui alt medic!

Şi ca să mă refer la exemplul “invers” de aplicare abuzivă a legii împotriva pacientului, trebuie să precizez că datele personale ale pacientului, inclusiv cele legate de starea sa de sănătate, sunt ale acestuia, iar spitalul şi personalul medical au acces ca excepţie de la regulă şi nu invers! Interpretarea abuzivă amintită este folosită strict pentru a proteja spitalul şi medicii de procesele de mal practice, foile de observaţiei fiind puse la punct cu grijă în cazul în care survine decesul pacientului. Evident că acest lucru nu mai este posibil atunci când pacientul său familia acestuia a tot fotografiat foaia respectivă pe parcursul internării! (Subliniez şi aici că memoriile trimise Ministrilor Arafat si Nicolaescu, prin care solicitam ca pacientilor sa li se ceră expres la internare să specifice dacă deleagă dreptul de a consulta foaia de observaţie unei terte persoane, chiar şi in eventualitatea decesului, a ramas fară reacţie. Voi mai insista, pâna ce acest drept legal se va materializa şi într-un ordin de ministru, pentru a putea fi pus în practică!)

Ţările UE şi nu numai, pun un accent deosebit pe confidenţialitatea datelor pacienţilor. Un ministru al Sănătăţii (nu acesta din prezent, oricare) ar trebui să-şi facă o misiune de credinţă din ranforsarea acestui drept al pacienţilor. Poate că România este o ţară săracă, poate nu avem bani pentru medicamente, spitale, salarii pentru personal, etc. Autorităţile ar trebui să aibă însă voinţa şi puterea de a se preocupa de umanitatea actului medical, de protejarea persoanelor suferinţe, vulnerabilizate de statutul lor de bolnav.  Poate cândva vom înţelege că Drepturile Pacienţilor nu reprezintă o marotă, un subiect de seminar, ci o necesitate izvorâtă din zeci şi sute de drame care nu trebuie să se mai repete.