VIDEO 5 lucruri pe care nu le ştiai despre creierul uman
0
Misterele centrului de control al organismului uman nu au fost complet elucidate încă. Funcţiile creierului sunt atât de complexe, încât nici cele mai strălucite minţi nu le pot înţelege integral. Însă studiile din ultimii ani au demonstrat lucruri despre creier care cu 100 de ani în urmă nici nu puteau fi imaginate.
1. Creierul uman are textura brânzei tofu
În medie, creierul uman cântăreşte între 1,3 şi 1,4 kilograme. Unii neurochirurgi au asemănat textura creierului viu cu cea a pastei de dinţi. Însă specialista în neurochirurgie Katrina Firlik, autoarea cărţii de memorii „Încă o zi în lobul frontal: un neurochirurg expune viaţa din interior“, spune că „ţesutul cerebral nu se împrăştie ca pasta de dinţi şi, în plus, nu se lipeşte de degete aşa cum se întâmplă în cazul pastei de dinţi“. Ea consideră că creierul uman seamănă mai mult cu tofu, dar cu varianta mai moale a brânzei din soia.
Potrivit specialiştilor, aproximativ 80% din conţinutul craniului este reprezentat de creier, iar restul constă în sânge şi lichid cefalorahidian, lichidul transparent şi incolor care protejează ţesutul neuronal.
2. De la o generaţie la alta, se micşorează
Acum 5000 de ani, creierul uman era mai mare decât în prezent. „Din datele arheologice colectate din aproape toată lumea – Europa, China, Africa de Sud, Australia – am constatat că de-a lungul timpului, creierul uman s-a micşoratcu aproximativ 150 de centimetri cubi, de la o medie de 1.350 de centimetri cubi. Asta înseamnă, în mare, o reducere cu 10%“, a explicat, pentru LiveScience, paleoantropologul John Hawks, de la Universitatea Wisconsin, din Madison.
Deşi nu se cunoaşte motivul pentru care creierul devine din ce în ce mai mic, unii cercetători cred că aceasta este o dovadă a evoluţiei: ţesutul cerebral „învaţă“ să fie mai eficient. Alţii consideră că explicaţia ar fi tocmai micşorarea craniului pe fondul alimentelor tot mai uşor de mestecat pe care le consumăm (cu o asemenea dietă, nu mai avem nevoie de maxilare mari şi puternice).
Oricare ar fi motivul, un lucru este cert: dimensiunea creierului nu are nimic de-a face cu intelectul.
3. Majoritatea celulelor din creier nu sunt neuroni
Vechea teorie conform căreia nu ne folosim mai mult de 10% din capacitatea creierului nu este adevărată. Ceea ce este adevărat, însă, este că neuronii – celulele cerebrale responsabile cu capacităţile noastre cognitive – nu alcătuiesc mai mult de 10% din totalul celulelor creierului.
Restul de 90% se numesc celule gliale şi greutatea lor reprezintă jumătate din greutatea totală a creierului. În greacă, „glia“ înseamnă lipici, iar în trecut, neurocercetătorii credeau că aceste celule au doar rolul de a „lipi“ neuronii între ei, de a-i ţine conectaţi.
Dar studiile recente au arătat că celulele gliale sunt mult mai importante de atât. Rolurile acestor celule sunt extrem de variate, de la „curăţarea“ excesului de neurotransmiţători (substanţele chimice care fac posibilă transmiterea informaţiilor între neuroni), la protecţia neuronilor şi la stimularea şi modularea sinapselor (conexiunea dintre neuroni).
4. Consumă energie cât o uzină
Creierul modern este foarte lacom în ceea ce priveşte consumul de energie. Deşi reprezintă doar 2% din greutatea totală a corpului, el foloseşte aproximativ 20% din totalul oxigenului din fluxul sangvin şi cam 25% din glucoza (zaharuri) circulantă, potrivit Colegiului American de Neuropsihofarmacologie.
Aceste descoperiri au dat naştere unor noi dezbateri în lumea ştiinţifică, de această dată cu privire la sursele de energie pentru creierele mari ale strămoşilor noştri. Mulţi cercetători cred că principala sursă de energie a creierului în trecut era carnea, ţinând cont că strămoşii noştri erau mai ales vânători.
Dar carnea nu oferă suficientă energie de care creierul are nevoie, spun alţi cercetători. Un studiu publicat în 2007 în revista „Proceedings of the National Academy of Science“ arăta că cimpanzeii de astăzi caută îndelung tuberculi bogaţi în calorii în savană. Poate că şi strămoşii noştri făceau la fel şi-şi alimentau creierul cu legume şi cu fructe.
5. La început, creierul este doar un tub
Formarea creierului începe foarte devreme. La trei săptămâni de la concepţie, o peliculă de celule embrionare începe să se plieze şi ajunge să formeze tubul neural. Acest ţesut va deveni sistemul nervos central.
Tubul neural creşte şi se diferenţiază pe parcursul primului trimestru de sarcină – atunci când celulele se diferenţiază, ele se specializează ca aparţinând unor ţesuturi aparte.
De-abia în al doilea trimestru încep să se formeze neuronii şi celulele gliale. Iar circumvoluţiunile – ridurile creierului – apar târziu în viaţa intrauterină. La 24 de săptămâni, imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) arată de-abia nişte mici şanţuri în creierul fetal aproape neted în rest.
Începând din al treilea trimestru, în săptămâna 26, şanţurile se adâncesc şi creierul începe să semene cu imaginea pe care cu toţii o avem despre creier.
Vezi cum se dezvoltă creierul uman în viaţa intrauterină
Se încarcă comentariile...
