Stresul precipită sau exacerbează bolile de piele. Cum ţinem emoţiile sub control

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Stilul de viaţă modern creşte riscul de boli de piele autoimune
Stilul de viaţă modern creşte riscul de boli de piele autoimune

DERMATOLOGIE Suprasolicitarea nervoasă sistematică dezechilibrează sistemul imunitar al organismului „storcându-l de resurse“. Pe termen mediu, la nivelul pielii, pot apărea pusee de boli autoimune precum psoriazis, vitiligo sau dermatită atopică. Pe termen lung, se ajunge la epuizare, la creşterea fenomenelor infecţioase şi la îmbătrânirea cutanată prematură.

„Stresul este principala cauză a bolilor de piele ale omului modern“, este categoric dr. Lucian Russu,  medic primar dermatolog la Clinicile Bioderm din Bucureşti. „Pentru că acum 100 de ani şi mai puţin, când oamenii formau un număr de telefon, roteau un disc. Acela era un stres. Aveam 4-5 convorbiri pe zi, după care mama ne atrăgea atenţia că abuzăm de telefon. Era un abuz să vorbeşti mai mult de 5 telefoane pe zi şi mai mult de 1 minut la telefon. Toate aceste lucruri sunt, acum, uitate. Omul modern este astăzi bombardat cu o cantitate enormă de informaţii“, atrage atenţia dr. Lucian Russu, medic specialist dermatolog la Clinicile Bioderm din Bucureşti.

Suprasolicitarea sistemului nervos scade imunitatea organismului. Reducerea imunităţii antrenează tot felul de probleme de sănătate, inclusiv boli de piele. „Pe termen scurt, stresul creşte secreţia de sebum, ceea ce generează acnee şi dermatită seboreică“, explică dr. Diana Plăcintescu, medic primar dermato-venerolog la Clinica Medicum din Bucureşti.

„Pe termen mediu, se produce o hiperactivare importantă a sistemului imunitar, care este pur şi simplu „stors de resurse“. Această situaţie catalizează pusee ale bolilor autoimune. Sunt binecunoscute puseele de psoriazis, vitiligo sau dermatită atopică“, mai spune dr. Plăcintescu. 

Pe termen mai lung, se produce „golirea de resurse“, ceea ce duce la epuizare cu manifestări cutanate. Adică la creşterea frecvenţei fenomenelor infecţioase şi a îmbătrânirii pielii.

Pielea este o reflecţie a organelor interne, spune, la rândul său, dr. Lucian Russu. „Dar nu în sensul în care aşa cum cred foarte mulţi că dacă am pete maronii acest lucru reprezintă o afecţiune a ficatului. Aceasta e o ştire falsă, să ne fie clar. Cu telefonul la ureche şi cu ochii în computer, primul care are de suferit este sistemul imunitar“, explică dr. Russu.

„Primul lucru pe care îl investighez e stresul pacientului“

Potrivit dr. Russu, primul lucru pe care el îl investighează la un pacient este stresul. „Bolnavul vine la mine şi zice: domnule doctor, am nişte cojiţe albe pe scalp. Şi m-am tratat în ultima perioadă la mai mulţi colegi de-ai dvs. Şi am folosit o mulţime de soluţii, creme, pastile. Enumeră vreo 10-15. Iar eu după ce fac nişte analize, o anamneză, şi ajung la concluzia că este un psoriazis al scalpului cu factori declanşatori pe un stres“.

„Pentru că eu întotdeauna întreb pacientul: când a apărut? Iar el îmi spune: păi, a apărut acum doi ani. Dar ce s-a întâmplat deosebit acum doi ani? Am pierdut slujba, am divorţat, m-am mutat în altă ţară, mi-a murit un membru apropiat al familiei. Deci, un eveniment cu conotaţii majore. Şi atunci, fac această corelaţie, că, într-adevăr, a fost un vârf de stres extrem de înalt“.

Lezarea pielii face loc bacteriilor, viruşilor, infecţiilor de tot felul. „Trebuie să înţelegem următorul lucru: noi ne aflăm într-o convieţuire cu viruşii, cu bacteriile. Pielea este o barieră între mine şi restul. În momentul în care bariera s-a rupt, toată convieţuirea s-a terminat. Viruşii devin agresivi, iar noi devenim o ţintă pe care ei o distrug. Pielea este protecţia mea de care eu nu am grijă. Hainele le spăl, le calc, le dezinfectez. Pielea e ultima. Şi pielea trebuie să fie prima“, explică dr. Russu.

Netratat, psoriazisul poate să ducă la complicaţii atât de grave care pot provoca moartea. „Gândiţi-vă la un psoriazis generalizat, cu placarde, infecţii, infecţii sistemice, degenerescenţe care, uneori, pot fi complicate cu cancere de piele. Deci este o cădere a întregului sistem de apărare al organismului. Ca o armură care cedează. Şi, din momentul acela, tot ce este agresiv, că este viral, că este bacterian, este duşmanul cu care noi ne batem“.

Rolul medicului nu ar trebui să fie, totuşi, acela de a trata pe ultima sută de metri. „Ar trebui început cu prevenţia. La primele semne, trebuie făcută o detecţie, o diagnosticare corectă şi mai e ceva: nu există o afecţiune, ci pacienţi. Şi trebuie să te adaptezi la fiecare în parte. Nu merge aceeaşi medicaţie la fiecare pacient, chiar dacă principiile generale sunt aceleaşi “, conchide dr. Russu.

„Astfel, dacă vine cineva care are o piele foarte uscată, un marinar să spunem, am o abordare, dacă vine o doamnă care se îngrijeşte şi cu toate acestea are un psoriazis, am altă abordare. Abordarea e individualizată. De aceea nu va merge niciodată ca un computer să trateze un pacient“.

Zahărul rafinat hrăneşte bacteriile

O altă afecţiune medicală pe care stresul a „democratizat-o“ este acneea. Iar dacă aceasta nu este tratată în totalitate adică ţinând cont de stres, de alimentaţie, de factori de mediu, de factori genetici, rezultatele sunt mediocre, atrage atenţia dr. Lucian Russu. După investigarea stresului pacientului, următoarea întrebare se referă la dietă, mai spune medicul Clinicii Bioderm.

„Dulciurile ar trebui reduse drastic. Zahărul rafinat hrăneşte bacteria. Dieta arată o îmbunătăţire în câteva săptămâni. Fără dietă, cu tratamentele clasice, cu tot ceea ce există, deja mi-o prelungeşte la luni“.

Conform dr. Russu, alimentaţia potrivită într-o astfel de afecţiune este cea bazată pe legume şi fructe, de carne slabă. „În ultimul timp, ghidurile europene încep să vorbească de fototerapie. Asta şi pentru că omul modern nu are timp. Sau vrea să aibă cât mai mult timp pentru ce-i place. Şi nu-i place să urmeze vreun tratament. Fototerapia ne ajută să distrugem bacteriile de pe faţă sau de pe corp şi este un adjuvant pentru tratamentul nostru. Mie personal nu-mi plac antibioticele şi nu-mi place cortizonul. Care sunt necesare şi le folosesc în tratamente, dar extrem de limitat şi numai dacă nu am alte soluţii“, mai spune dr. Russu.

Ce alte condiţii medicale pot fi declanşate sau potenţate de stres? „De la dermatitele atopice pe care le înţelegem destul de puţin încă, până la infecţiile fungice pe care pacientul le percepe ca ciuperci. Onicomicoza de la picior, de exemplu, pare simplă, dar vreau să vă spun că poţi să stai cu un pacient şi doi-trei ani luptându-te cu o ciupercă aflată sub unghie şi care pune probleme mari prin faptul că recidivează şi recidivează şi recidivează. Iarăşi este o rupere a integrităţii pielii“.

Apoi, sunt negii, verucile palmare sau cele plantare. Ultimele se pot transmite prin intermediul bazinelor de înot insuficient dezinfectate, prin podeaua de la duş. „Am pacienţi care nu pot călca pe picioare când vin la mine. Tălpile le sunt pline de veruci. Şi întrebarea mea este: dar când a fost una de ce nu aţi venit? Şi mi se răspunde: a, pe aceea, n-am bagat-o în seamă“.

Ce legătură există între veruci şi stres?  Aceeaşi ca şi în cazul celorlate boli de piele. „Stresul diminuează sistemul imunitar. Căderea sistemului imunitar duce la această deschidere de poartă spre viruşi, fungi, bacterii, zona Zoster“.

Alte afecţiuni cărora nu li se dă importanţă suficientă sunt infecţiile stafilococice care dau, de exemplu, furuncule. Dar care, odată declanşate pot duce la luni, ani de tratament până pacientul devine steril.

„Stresul este o problemă ale cărei efecte dermatologul poate să le diminueze la nivelul pielii. Pot să trag un semnal de alarmă şi să spun: ceea ce văd eu implică şi o schimbare în atitudinea noastră în viaţă“, conchide dr. Russu.

„Statul ar trebui să dezvolte programe naţionale de prevenţie“

„În copilăria mea erau caravanele micro. Se făceau controale care depistau cauzele care duceau la TBC. Au dispărut. Se făcea profilaxia stomatologică. A dispărut. Se făceau vaccinări ample care au dus la eradicarea a foarte multe boli. Au dispărut. Aveam Institutul Cantacuzino care făcea vaccinul Polidin – o prevenţie extraordinară care avea un impact foarte mare chiar dacă se declanşau răcelile şi epidemiile de gripă. A dispărut. Deci, tot ce avem ca prevenţie, nu este. O ţară care nu are prevenţie e condamnată să aibă un sistem medical care se prăbuşeşte“, avertizează dr. Russu.

Când ar trebui să începem să ne preocupăm de pielea noastră? La terminarea adolescenţei este un moment prielnic, este de părere dr. Lucian Russu.

Pacienţii ocolesc prevenţia

În zeci de ani de carieră nu a venit niciun pacient care să întrebe ce ar trebui să facă pentru a avea grijă de pielea lui. „Dacă printr-o minune s-ar întâmpla asta, primul lucru pe care l-aş face ar fi o examinare din creştet până în tălpi. Şi nu cu paltonul pe noi, eventual şi cu boneta. Apoi, aş recomanda, în cazul în care am găsit diferite formaţiuni precum nevii pigmentari, o dermatoscopie completă şi un maping, adică situarea nevului: cum este la momentul respectiv, ce pigment are, ce risc de transformare are“, detaliază medicul dermatolog.

„Apoi întreb pacientul dacă există anumite zone cu mâncărimi. La răspunsul da, facem un examen micologic să vedem dacă nu avem vreo infestare, după care întreb cum e scalpel şi mă uit să văd cum arată rădăcina firului de păr. După care întreb cum sunt unghiile. Şi, la sfârşit, fac un bilanţ adăugând şi nişte analize de sânge. Şi dau un plan de îngrijire – cu şampoane, geluri de duş, creme. Asta este prevenţia“, conchide dr. Russu.

„Emoţia e însoţită de o descărcare nervoasă care iradiază în organism“

Cum multe boli cutanate sunt şi expresia emoţiilor care ne-au „ieşit prin piele“ psihologul ar trebui să fie partenerul de tratament al dermatologului. Psihoterapeutul ne poate învăţa cum anume putem ţine stresul sub control astfel încât boala să nu se agraveze. „Emoţia apare ca o reacţie în faţa unei situaţii de viaţă, ca mod de a ajuta organismul să înfrunte o agresiune“, explică Keren Rosner, psiholog, psihoterapeut în Bucureşti. „Senzaţia de tensiune dinaintea izbucnirii bolii de piele întruchipează, pe de o parte, angoasa şi îngustimea situaţiei, pe de altă parte, deja, necesitatea spargerii graniţelor dintre interior şi exterior“, adaugă specialistul.

Tensiunea psihică se descarcă diferit de la individ la individ. Unii aleg să blocheze descărcare în exterior, ceea ce determină descărcarea ei agresivă în interior. „Cauzele stresului emoţional trebuie căutate în viaţa intimă a individului, în diferitele sale conflicte sau complexe. Orice emoţie se acompaniază de o descărcare nervoasă, care iradiază în tot organismul şi tinde totdeauna să găsească locul minimei rezistenţe, organul cel mai vulnerabil“, mai spune Keren Rosner.

Răspunsul psihosomatic este dat în funcţie de constituţia individului, de datele lui caracteriale, de condiţiile de dezvoltare, de situaţii existenţiale patogene, precum şi de factorii sociali. „Elementele fundamentale care stau la baza mecanismului fiziopatologic al simptomelor psihosomatice le constituie anxietatea, adică frica fără obiect, şi angoasa – starea de insecuritate nemotivată“.

Ce şi cum „comunică“ pielea

Poate părea dificilă asocierea dintre emoţii, stres şi bolile de piele, mai spune psihoterapeutul. „Însă pielea este unul dintre cele mai importante organe de expresie emoţională. Pielea este, de asemenea, sediul de acţiune al conflictelor interioare şi este foarte bine ilustrat de expresii ca: are pielea groasă; a nu-şi încăpea în piele; a-i intra cuiva pe sub piele. Să ne amintim cum pielea reflectă ceea ce simţim: ne înroşim când simţim jenă sau ruşine, paloare când trăim teamă sau furie, ni se face pielea de găină când suntem impresionaţi; transpirăm când suntem înfricoşaţi, ni se ridică părul când ne e frică“.

Pielea este un organ important pentru exprimarea emoţiilor. „Comunicarea prin piele este esenţială pentru dezvoltarea sentimentelor despre sine şi despre lume începând din primele zile de viaţă . Prin bolile de piele „vorbim prin piele“. Studiile psihanalitice arată că factorul determinant în scarpinat îl reprezintă pulsiunea ostilă provocată de  sentimentele de vinovăţie, iar desfigurarea rezultată simbolizează ruşinea, umilinţa şi respingerea. Pruritul este semn al nerăbdării, în urticarie este o corelaţie cu plânsul reprimat sau inhibarea nevoii dependente faţă de un părinte, în alte dermatoze excitaţia sexuală inhibată constituie un factor psihodinamic, roşeata exprimă căutarea de contact“.

„Pe fondul maladiilor se găsesc relaţii umane perturbate, ca în cazul bolilor de piele cu componentă alergică. În dermatita atopică pacienţii au frecvent dificultăţi în a se exprima pe ei înşişi şi au conflicte cu partenerii“.

Boala de piele, tratată la dermatolog, dar şi la psiholog

Pielea reacţionează atât la stimulii endogeni, cât şi la cei exogeni. „Este o interfaţă între lumea internă şi cea externă; simte şi integrează indicii de mediu şi transmite condiţii intrinseci lumii exterioare. Cauza şi efectul sunt greu de identificat dar, multe cazuri confirmă că, cel puţin la unii oameni, factorii psihologici pot activa sau agrava anumite condiţii ale pielii. Cine acuză o afecţiune a pielii, adesea, are o problemă psihologică asociată care poate interveni la răspunsul dat tratamentelor medicale“. 

Prin urmare, afecţiunile pielii ar trebui evaluate şi tratate atât cutanat, cât şi psihologic. „Pielea conţine terminaţii nervoase care sunt în contact permanent cu creierul. Creierul şi sistemul nervos influenţează celulele imune ale pielii prin diferiţi receptori şi mesageri chimici care ajută la prevenirea invadatorilor ca bacterii şi viruşi. S-a descoperit că anumite tipuri de stres pot interfera cu sistemul imunitar, afectând capacitatea pielii de a se vindeca“.

Organismul face faţă stresului acut

Stresul activează două căi neuronale majore: axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală şi sistemul nervos simpatic. „Stresul reprezintă o forţă internă sau externă care ameninţă să perturbe echilibrul homeostatic al organismului. Organismul are capacitatea de a se adapta provocărilor homeostatice acute, totuşi, cronicitatea duce la epuizare, suferinţă şi boală sau la apariţia unor dermatoze preexistente“, mai spune Keren Rosner.

Relaxarea musculară progresivă, respiraţia concentrată sunt antidoturi ale efectelor dăunătoare ale răspunsului organismului la stres, implicit la maladii ale pielii, adaugă psihoterapeutul.

Aceasta mai spune că studiile sugerează că stresul cronic poate perturba funcţia barierei permeabilităţii pielii, care în mod normal apără de substanţele nocive şi previne pierderea de lichid din straturile celulelor pielii. „Acest tip de întrerupere este considerat un factor major în multe boli ale pielii“.

Problemele de piele care au bază fiziologică, dar pot fi agravate de factori emoţionali includ, printre altele, acneea, căderea părului, eczeme sau dermatite, psoriazis, rozacee, urticarie şi negi. „O tulburare de piele cum ar fi acneea severă, psoriazisul, vitiligo sau herpesul genital poate produce sentimente de ruşine sau umilinţă, erodează stima de sine, cauzează depresie şi anxietate şi degradează calitatea vieţii. Iată cum bolile de piele pot să fie ele însele declanşatoare de trăiri psihice negative, de stres“, conchide psihoterapeutul Keren Rosner.

Viață sănătoasă



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite