Să evităm Evitarea…

Astăzi a venit rândul să punem lupa pe unul dintre autosabotorii noştri zilnici, ce se strecoară uneori inconştient, alteori conştient în vieţile noastre. În cabinetul meu, cel mai mare “inamic” pe care-l întâlnesc împreună cu oamenii care îşi doresc să schimbe este Evitarea.

De ce evităm

Evitarea este în ADN-ul nostru, în inconştientul nostru ancestral şi colectiv. La extrem, atunci când ne confruntăm cu un pericol ce ne poate pune în pericol viaţa, cum ar fi un cutremur, o inundaţie, o maşină ce se apropie de noi în viteză sau un câine fioros care ne latră de aproape, evitarea ne ajută să supravieţuim. Aţi luat-o vreodată la fugă, “scăpând” astfel? Aţi “îngheţat’ sau blocat uneori? Evitarea poate avea multe forme…

 Când evităm, putem da şi dovadă de inteligenţă.

Astfel, prin cărţile de psihologie regăsim inteligenţa ca o “capacitate de adaptare la mediu”, adică la situaţii noi. Este abilitatea de a face faţă cu brio, de a ne descurca în multiplele experienţe ce ni le oferă viaţa zi de zi. În anumite situaţii, evitând, pot supravieţui sau pot avea nişte beneficii. Uneori…

Eu aleg să scriu aici despre acele situaţii în care, alegând să evitam, ne retragem din faţa Vieţii. Dăm înapoi ascunzându-ne în peşteră, nu mai vedem soarele şi lumina, cerul şi păsările.

Voi scrie despre acele situatii în care ADN-ul nostru şi amigdala ne păcălesc, făcând să evitam, deşi pericolul real nu există în realitate, ci, mai profund, în realitatea noastră interioară, în mintea noastră, adică acolo unde este ascunsă cea mai importantă Realitate.

Dacă privim evitarea ca pe o floare (că tot este primăvară) putem spune că ea îşi trage seva din frică. Rădăcinile ei sunt fricile noastre. Uneori sunt atât de adânc implantate în pământul-trecut.

Evităm să scăpăm de ceva pe care îl considerăm periculos, neplăcut, ruşinos.

Ce este evitarea?

Plastic, simplu, evitarea are la suprafaţă, ca manifestări, o multitudine de comportamente. Acele acţiuni externe ale noastre ce pot fi surprinse pe o cameră de luat vederi. Ce se ascunde în spatele ei, totuşi, ce “prieteni are”?

Frica adusă de nişte gânduri. Evitarea este alcătuită, compusă din gânduri, emoţii şi comportamente. Gândim despre o situaţie că este periculoasă şi alegem să evităm, fiindu-ne frică.

Dan evită să vorbească în public de frică. Mai ales la serviciu, în anumite şedinte când trebuia să-şi expună propriile idei sau să citească vreun raport întocmit de el. “Dacă spun vreo prostie? O să-mi tremure vocea şi ceilalti or să observe. O sa mă fac de ras. Şeful şi ceilalţi colegi or să râdă de mine. Or să-şi dea seama că sunt un fraier, că nu ştiu nimic. Dacă mă blochez?”

Alexandra evită de mai mulţi ani să folosească lifturile. Se blocase când era adolescenţa într-unul şi de atunci se menţinea în formă urcând scările. Uneori până la etajul 10…

Dacă se blochează iar? N-o să am aer. Dacă mă sufoc. Nimeni nu o să mă audă…

Valeriu începuse să evite de câteva luni să mai meargă la piaţă singur. Îl “atacase” un atac de panică într-un astfel de loc public şi de câţiva ani tot evită. “Dacă o să am iaraşi vreun atac de panică. Simt că inima o ia la trap, dacă fac un atac de cord? Dacă leşin? Sunt singur. Dacă o sa mor?”

Iulia evită să vorbească cu părinţii ei despre notele mici luate la şcoală. “Dacă or sa mă bată? Or să mă pedepsească…” La şcoala evită să iasă la tablă. “Dacă o să mă blochez? Nu o să mai ştiu nimic. Ceilalţi copii or să radă de mine. O să mă înroşesc. O să iau un patru. Mai bine mă fac mică aici, în bancă…”

Ştefan evită să vorbească cu părinţii săi, în special cu mama, adult fiind. “Cum să-i spun că mă deranjeaza că mă sună de 10 ori pe zi? S-ar supara pe mine…m-a crescut cu greu”. “Cu tata nu te poţi înţelege. O ţine pe a lui. Ajungem să ne certam şi apoi nu ne vorbim zile intregi. Mai bine îl las într-ale lui…”

Alina evită să meargă la dentist, deşi avea probleme mari cu dantura. Încă din copilărie, din perioada în care mergea la cabinetul dentistului din şcoală şi i se făcuse rău la o extracţie brutal aplicată şi pe fondul unei bruscări verbale din partea unei doamne doctor rece…“Or să mă chinuie. O să mă doară şi nu suport durerea. Dacă o să leşlin?”

Beneficiile/dezavantajele evitarii.

Noi, oamenii, nu păstrăm niciun comportament dacă nu avem un beneficiu. Sau mai multe. Chiar şi atunci când alegem acele comportamente care, pe termen lung ştim că sunt dăunătoare. Unii dintre noi continuă să fumeze, să consume alcool sau să se hrănească nesănatos?

 Prin evitare stăm într-o zonă călduţă, de confort. Mi-e bine, dar nu este acel Bine.

Aici este marea păcăleală. Îmi este bine în casă, în zona mea de siguranţă, îmi este bine stând în bancă şi neieşind la tablă, îmi este bine nevorbind în şedinţă, imi este bine luând-o pe scări. Aleg să evit ca să nu simt. Să nu mă expun. Să nu simt frica, să nu simt ruşinea, să nu simt durerea. Să nu am vreun eşec. Ca ceilalţi sa nu ma judece.

Cum să evităm evitarea…

Desigur, putem privi depăşirea evitărilor în situaţiile din care ştim că nu ne este de folos ca pe un lucru măreţ. Avem atâtea exemple în jur care ne fac să observăm că lucrurile “măreţe” sunt alcătuite din multe lucruri “micuţe”. Este alcătuită mânăstirea Curtea de Argeş sau Voroneţul din multe cărămizi?

Inamicul evitării este Confruntarea!

Să ne confruntăm cu acele situaţii investite de către noi prin gânduri cu pericolul. Cele aducătoare de emoţii ca frica, jena, ruşinea, vinovăţia.

Suntem diferiţi şi este în regulă să ne confruntăm treptat. Puţin câte puţin. Putem să ne folosim creierul, acest simulator extraordinar, şi să ne confruntam întâi în imaginar. Apoi să merg să mă confront cu situaţiile reale. Îmi pot face strategii de confruntare în orice situaţie. Pot să-mi aleg cuvintele, pot să învăţ, pot să mă centrez pe altceva, pot să număr în gând şi atâtea altele. Aţi învins evitarea de mii de ori până acum. Învăţaţi şi din trecut, ce aţi făcut atunci, ce aţi gândit diferit, ce strategie aţi aplicat.

Exerciţiul personal

Trageţi aer în piept şi oferiţi-vă câteva minute, 13 sau 18. Gândiţi-vă la faceţi un top 3 sau top 5 al situaţiilor din prezent sau din trecut când aţi evitat sau evitaţi. Mergeţi pe acest fir al conştientizării.

Succese personale - analizaţi acum modul în care aţi învăţat să vă confruntaţi, să depăşiţi evitarea şi fricile. Ce v-aţi spus diferit, ce gânduri aţi înlocuit, cum aţi procedat diferit?

 “Frica privită în faţă se transformă în curaj!”

Alexandra a început să folosească din nou lifturile şi să râdă de temerile ei.

Ştefan şi-a luat inima în dinţi şi a vorbit cu ai săi. Comunicarea lor a crescut în intimitate. Au o relaţie mai caldă şi mai profundă.

Valeriu merge din nou la piaţă. Se simte util şi acum are incredere. Şi-a depăşit frica…

Iulia a început să ia note mai bune reuşind să-şi învingă frica.

Dan a avansat în cariera “ieşind în faţă”, fiind mai îndrăzneţ şi expunându-şi ideile, părerile, dându-şi voie să spună ceea ce avea de zis.

Va urma…