Pe de-o parte m-am întâlnit cu persoane care erau total împotriva medicamentelor. Acestea erau vazute ca rezultatul unei conspiraţii reptiliano-corporatiste de a face oamenii dependenţi, de a-i face niste legume, fără a avea o eficienţă reală.

Pe de alta parte m-am intalnit si cu varianta diametral opusa, cumva inginereasca, ca doar pastilele sunt demonstrate stiintific ca fiind eficiente. Psihoterapie e doar vorba goala.

As dori sa incerc sa lamuresc pe scurt aceste doua mituri.

Sa ne imaginam ca avem un computer care a inceput sa functioneze mai incet sau sa produca erori. Avem doua posibile cauze si doua posibile solutii. Cauzele ar putea fi ori o defectiune fizica la nivelul procesorului sau a altor componente, ori o problema a softului cu ajutorul caruia ruleaza computerul.

Avand in vedere cele doua posibile cauze, avem doua posibile solutii. Prima ar fi sa marim frecventa de functionare a procesorului, facandu-l sa ruleze mai repede (echivalentul pastilelor). A doua ar fi interventia la nivelul softului si identificarea potentialelor erori la acest nivel.

Din pacate in medicina lucrurile nu sunt atat de clare, in sensul in care observam in aproape orice tulburare modificari in functionare creierului si reciproc, in orice afectare cerebrala o tulburare a “softului”.

Ce stim totusi?

Stim ca psihoterapia functioneaza cel putin la fel de bine in anumite afectiuni ca si medicatia.

Stim ca, spre exemplu in depresie si anxietate psihoterapia produce modificari vizibile neuroimagistic de aceeasi intensitate si in aceleasi locuri ca si medicatia.

Stim ca exista anumite afectiuni (in special afectiuni ce presupun o pierdere a contactului cu realitatea) in care medicatia este indispensabila, deoarece psihoterapia nu aduce beneficii suficiente.

Stim ca de multe ori combinatia celor doua modalitati este mai eficienta decat fiecare modalitate luata separat.

Cele mai multe medicamente psihiatrice nu produc dependenta. Chiar si cele care pot produce dependenta, daca sunt corect folosite sunt extrem de sigure. Prin urmare cum alegem forma de tratament? In primul rand forma de tratament trebuie aleasa in colaborare cu pacientul si in urma unei informari exacte cu privire la costuri si beneficii.

Sa vedem asadar beneficiile si dezavantajele fiecarei modalitati de tratament.

Avantajele medicatiei:

-Cost redus pe termen scurt.

-Efectul se instaleaza rapid (2-4 saptamani in majoritatea situatiilor).

-Singura sarcina a pacientului este aceea de a-si lua medicamentele.

Dezavantajele medicatiei:

-Functioneaza doar atat timp cat este luata.

-Nu previne reaparitia problemei dupa intreruperea tratamentului.

-Potentiale efecte adverse biologice (desi de obicei bine tolerate in cazul administrarii corecte).

Avantajele psihoterapiei:

-Efectele psihoterapiei raman si dupa incheierea acesteia. Ceea ce este invatat pe parcursul psihoterapiei ramane o unealta pe care pacientul o poate folosi toata viata.

-Absenta efectelor secundare biologice.

Dezavantajele psihoterapiei:

-Efectele psihoterapiei apar in general ceva mai tarziu decat cele ale medicatiei (desi exista si exceptii).

-Este necesar ca pacientul sa se implice activ in procesul de psihoterapie, acesta avand un rol cel putin la fel de important ca si psihoterapeutul.

Iata deci ca decizia cu privire la modalitatea de tratament nu este una simpla, ea necesitand o cantarire atenta atat a raportului cost beneficii, cat si a situatiei concrete a pacientului.

Ca o nota strict personala, avand in vedere beneficiile certe pe termen lung ale psihoterapiei, incerc oricand este posibil sa apelez la aceasta.

Adevarul este ca medicatia si psihoterapia sunt doar unelte, fiecare stiind sa faca ceva. Asa cum o cheie franceza nu poate fi nici mai buna, nici mai rea decat un ciocan, nici medicatia nu poate fi nici mai buna, nici mai rea decat psihoterapia. Sunt doar doua unelte diferite.

Articol scris de Dr. Emilian Voiculescu, psihiatru şi psihoterapeut psihanalist la clinica www.psymotion.ro