„Nu-mi mai aduc aminte...“: Modurile neaşteptate în care ne putem pierde memoria

Pierderile de memorie pot fi cauzate de o contuzie, un accident vascular cerebral sau o tumoare pe creier. Însă dincolo de aceste cauze grave, există unele absolut banale, care însă ne „blochează“ mintea.

Creierul are capacitatea de a păstra o urmă a experienţei trecute şi de a o face să revină în conştiinţă. El face acest lucru printr-un proces complex, numit memorie, care comportă trei faze:  învăţarea, stocarea informaţiei, apoi, restituirea (evocarea şi recunoaşterea). Aceste fenomene nu ţin de o regiune precisă şi specializată a creierului, ele derulându-se atât la nivelul centrilor nervoşi polivalenţi (hipocâmp, corp mamilar şi hipotalamus), cât şi la nivelul fibrelor nervoase care leagă cei trei centri.

Tocmai de aceea, orice eveniment sau acţiune care are efect asupra părţilor din creier implicate în acest complex proces poate afecta promptitudinea cu care ne ne amintim anumite imformaţii. 

Există cel puţin cinci astfel de cauze mai puţin evidente, potrivit Medical Daily.

Medicamentele prescrise

Somniferele par să aibă cele mai grave efecte atunci când vine vorbde de deficite de memorie.

Atunci când studiem creierul unei persoane aflată într-o stare de somn indusă de medicamente, obesrvăm puţine asemănări cu ceea ce se întâmplă în timpul somnului adevărat. De fapt, vom vedea un model similar cu tipul de inconştienţă, care este asociat cu o comă ca urmare a consumul excesiv de alcool“,  scrie dr. Kirk Parsley în Integrative Health Review.

Din pricina acestei inconştienţe, somniferele nu numai că privează de beneficiile somnului, ele scurtciruitează memoria, precizează specialistul. 

Asemenea efecte negative mai au şi benzodiazepinele, care sunt adesea prescrise pentru anxietate, agitaţie şi spasme musculare. Le găsim în Valium (diazepam), Xanax, (alprazolam), Librium (clordiazepoxid) şi Ativan (lorazepam). Chiar dacă strunesc nervii, acese medicamente acţionează prin suprimarea neurotransmiţătorilor şi a zonelor cerebrale cheie în transferul informaţiilor de la memoria pe termen scurt la cea pe termen lung. Acesta este motivul pentru care medicii şi farmaciştii recomandă folosirea acestui tip de medicamente pe perioade limitate de timp. 

Durerile severe de cap

Migrenele se pot manifesta cu greaţă, vărsături, sensibilitate la lumină şi o durere pulsatilă resimţită pe o parte a capului. Un studiu recent, care a investigat impactul migrenei asupra memoriei a arătat că după un episod de migrenă, unii pacienţi experimentează amnezie completă timp de câteva ore; această tulburare neurologică specifică este cunoscută cu numele de amnezie globală tranzitorie. Un alt studiu realizat de cercetătorii taiwanezi a descoperit o asociere între migrenă şi un risc mai mare de demenţă; Mai exact, participanţii care sufereau de migrenă aveau o incidenţă a demenţei de 1,48 % mai mare, comparativ cu cei fără aceste dureri de cap.

Stresul

Poate determina creşterea în greutate şi hipertensiune, iar pentru mulţi oameni, stresul reprezintă o cale directă către diabet şi boli de inimă. Dar efectele lui nu se opresc aici. Un nou studiu efectuat pe şoareci de laborator a scos la iveală faptul că un nivel ridicat de cortizol, infamul „hormon al stresului“, poate cauza pierderea memoriei pe termen scurt. În creierul rozătoarelor, cortizol distrugea sinapsele din cortextul prefrontal, zona responsabilă pentru memoria pe termen scurt. Problema se înrăutăţea cu vârsta, spun cercetătorii. Cu cât expunerea la cortizol dura mai mult, cu atât mai afectată era memoria animalelor.

Grupa sanguină

Este un fapt cunoscut că persoanele care au grupa sanguină de tip AB au un nivel de risc ridicat în de avea probleme cu vaselor sanguine din cauza nivelului mai mai mare de proteine cu factorul VIII de coagulare. În urma efectuării unui studiu care a durat trei ani, s-a stabilit că subiecţii cu acestă grupă sanguină au o probabilitate de două ori mai mare de a suferi pierderi de memorie în comparaţie cu cei care au grupa sanguină 0. După ce a fost examinat un grup de 495 de participanţi care aveau dificultăţi de gândire sau probleme de memorie, cercetătorii i-au comparat cu 587 persoane apropiate ca vârstă fără probleme cognitive. Circa 82% dintre persoanele cu grupa sanguină AB au întâmpinat dificultăţi în a-şi reaminti ce au făcut în timpul zilei, au avut probleme de comunicare şi atenţie, iar în grupul de demenţă s-a regăsit un procent şi mai ridicat decât în rândul restului de populaţie.

Carenţa de vitamina B 12

Vitamina B 12 este unul dintre cei mai controversaţi membri ai complexului de vitamine B. Cu toate că structura chimică completă a vitaminei B12 nu a fost identificată până în anii 1960, două Premii Nobel au fost deja acordate pentru activităţi de cercetare care implică această vitamină. Primul dintre aceste Premii Nobel a fost acordat în 1934 pentru descoperirea că un produs alimentar (ficatul – o sursă foarte bogată de vitamina B12) ar putea fi utilizat pentru tratarea anemiei pernicioase. Cel de-al doilea Premiu Nobel a fost dat treizeci ani mai târziu, când chimiştii au descoperit structura exactă a acestei vitamine importante.

Preţioasa vitamină ajută la producerea celulelor roşii din sânge şi permite celulelor nervoase să se dezvolte în mod corespunzător. Studiile au pus în evidenţă faptul că un deficit sever de vitamina B 12 poate duce la pierderi de memorie şi chiar la demenţă. Potrivit unui studiu american, trei din o sută de adulţi cu vârsta trecută de 50 de ani au un nivel foarte scăzut de vitamina B12, în timp ce până la o cincime ar putea avea un deficit la limită. Grav este că suplimentarea aportului acestei vitamine la un moment dat nu inversează tendinţa spre demenţă. De aceea, aceasa trebuie adusă organismului cu regularitate.