Despre cât de dăunătoare poate fi gândirea (fals) pozitivă

Gândirea (fals) pozitivă este un imperativ social pe care ne forţăm să îl impunem atunci când emoţiile noastre, de regulă negative, sunt în contradicţie cu ceea ce afişăm. Gândirea (fals) pozitivă este un relativism cultural. În SUA, de pildă, oamenii se simt obligaţi să afişeze o mină optimistă, veselă, pusă pe treabă, atunci când, de fapt, se simt demotivaţi, trişti sau chiar deprimaţi.

Frica de respingere socială este suficient de puternică încât să acţioneze în mod negativ asupra celui care ar putea căpăta ajutor, în loc să disimuleze o stare ireală de fericire, întârziind procesul de vindecare şi afectând stima de sine. A fi deprimat sau a gândi negativ, în unele societăţi, echivalează cu a avea o boală contagioasă. Într-un fel, acest lucru este parţial adevărat, întrucât, intuitiv ne asociem cu persoanele spumoase, vesele şi care afişează o mină optimistă, evitându-i pe cei care par deprimaţi şi care au o gândire negativă. Evitarea lor nu face decât să le adâncească starea, alimentând şi mai mult depresia, aceasta devenind în cerc vicios. Astfel, oamenii au învăţat să mimeze un comportament (fals) pozitiv o dată pentru a îi induce pe ceilalţi în eroare („Vezi, nu e nimic în neregulă cu mine") şi în al doilea rând din autoamăgire („Dacă îmi spun suficient de des că sunt bine, voi fi în final bine").

Acest tip de gândire este mai degrabă „wishful thinking" - îmi doresc să - şi nu e obligatoriu să se întâmple. În plus, creează atât presiune, cât şi expectanţa că va trebui în final să mă simt bine. De la dorinţă la schimbare sunt foarte multe etape de parcurs.

„Gândeşte pozitiv!" devine astfel un sfat contraproductiv pentru că nu numai că trebuie să facem faţă obstacolelor reale, care ne întristează, dar trebuie să ne luptăm şi cu gândirea negativă. Psihologul Barbara Ehrenreich spune că fericirea şi gândirea pozitivă nu sunt acelaşi lucru. Fericirea e în primul rând o emoţie, un construct subiectiv care variază de la mici bucurii la stări intense de plăcere, pe când gândirea pozitivă este o formă de disciplină, este un demers cognitiv. Dacă ne punem o mască, minţindu-ne că ceea ce simtim - tristeţe - nu este ceea ce gândim - gândesc că mă simt bine, mă forţez să gândesc pozitiv - nu facem decât să creăm o tensiune şi o discrepanţă între emoţie şi gândire.

S. Rao propune o variantă pentru această problematică, prin a începe să nu mai punem etichete pe evenimente, oricât de rele ni s-ar părea. Când un eveniment nu are etichetă, ne este mai uşor să îi găsim o rezolvare, cu alte cuvinte, drumul spre fericire (un cuvânt vehiculat atât de des încât s-a demonetizat) este gândirea nedihotomică. Lucrurile nu sunt rele sau bune; ele se întâmplă. Dacă „viaţa îmi dă lămâi", înainte să vin cu proverbialul „o să fac limonada", să mă gândesc întâi dacă lămâile sunt cu adevărat rele. Am nevoie de limonadă? Pot face limonadă fără apă şi zahăr? Am toate datele problemei sau mă forţez să iau ceva negativ şi îi aplic o matrice lingvistică sperând ca aceasta să repare situaţia? Lămâile sunt lămâi: sunt galbene, uşor acrişoare, abundă în vitamina C, fructe exotice, utilizabile în industria cosmetică, pentru băuturi răcoritoare sau salate etc. Restul categoriilor le punem noi. Ca să vreau să fac limonadă din lămâi, atunci când mi le oferă viaţa, înseamnă că eu deja am hotărât că lămâile sunt rele şi vreau să le transform în limonadă. Lămâile nu mă mulţumesc şi am hotărât deja acest lucru.

Psihologii Congleton şi David propun ca în locul sfatului contraproductiv „Gândeşte pozitiv!" să ne cultivăm agilitatea emoţională. Problema apare atunci când încercam să reparăm gândurile negative în loc să acceptăm ca toată lumea are gânduri negative. Realitatea este: nimeni nu gândeşte pozitiv tot timpul şi cine susţine contrariul, minte. Cei agili emoţional nu încearcă să îşi suprime emoţiile negative, ci încearcă să le abordeze într-o manieră inovatoare şi conştientă. Autoamăgirea prin gândire (fals) pozitivă nu rezolvă problema, deoarece creierul nostru este construit să fie alert atunci când apar situaţii problematice în viaţa noastră.

Jan Bruce propune următoarele idei pentru a ne dezvolta agilitatea emoţională, în loc de „gândirea pozitivă". 
Gândurile negative sunt ca vremea rea. Ele se vor întâmpla. Obişnuieşte-te cu asta.
1) Conştientizează gândul (prinde-l); încearcă să te distanţezi de el ca şi cum l-ai privi dinafară.
 2) Caută-i sursa (cartografiază-l); ce este de această dată? Care e cauza acum? 
3) Acceptă şi treci mai departe (taie-l de pe listă); cheia este să accepţi că un gând e doar un gând, nu cine eşti; el nu te defineşte ca persoană. 
4) Lasă-ţi valorile şi nu gândurile să te conducă; viaţa e mai mult decât bătălia dintre gândire negativă şi cea pozitivă; adu-ţi aminte ce te călăuzeşte în viaţă, care sunt valorile şi principiile de bază şi aminteşte-ţi să fii coerent şi autentic în raport cu tine.